Flori de primavara
„Dacă iubirea e delicată ca o floare,
atunci mama mea e acea floare delicată a iubirii.”
(Stevie Wonder)
La mijitul primăverii celebrăm, probabil deloc întâmplător, femeia, frumuseţea si misterul ei, curajul, puterea si gingăsia-i, dar poate în special ipostaza ei maternă, ca o recunoastere a esentei vietii pe care o poartă în ea, a germenului perpetuării si continuitătii sădit în ea, a fortei telurice, rodnice cu care este asociată din îndepărtate vremuri mitice si din care îsi trage seva renasterea (vegetală), înflorirea.
În decursul unei singure săptămâni trecem din sfera magicului, simbolicului ancestral al Mărtisorului, în cea a deplinei modernităti, a (emancipatei) Zile(i) Internationale a Femeii (trasformându-se însă parcă tot mai mult dintr-o sărbătoare a femeii muncitoare într-una a mamei). Trecem astfel ritual de la inocenta iubirii adolescentine gestânde sub imacularea zăpezii la deplina maturitate a femeii împlinite si responsabile.
Într-adevăr, parcă nici o metaforă nu defineste mai bine femeia decât primăvara, de la îndrăzneala de a înfrunta amorteala iernii la blândetea soarelui în amiază, de la vigoarea si capriciile ploilor mărunte si repezi la adierea parfumată a zefirului, de la delicatetea florilor cu rădăcini în pământul înzăpezit la splendoarea copacilor în floare, de la speranta de rod a pământului la încrederea în forta vitală a naturii.
Fără îndoială nici o sărbătoare profană nu este atât de nobilă ca aceasta în care gândurile si sentimentele noastre se deschid fără echivoc spre „cele mai iubite dintre pământence”. Mamele, bunicile, surorile, iubitele, soţiile, profesoarele, colegele, prietenele noastre primesc din parte-ne micile semne ale afectiunii, respectului si recunostintei.
Dar cele pentru care aceaste zle ( 1 martie si 8 Martie ) sunt cu totul emotionante sunt totusi sotiile , mamele noastre, care îsi văd recompensate, prin simpla noastră floare, devotamentul, uitarea de sine, munca neobosită pentru ceilalţi. În aceste zile în ochii lor strălucesc lacrimi de bucurie an după an, fie că venim înspre ele cu puritatea si sinceritatea copiilor pentru care mama e încă întreaga lume, fie că o facem cu întelegerea pe care ne-o dă întâlnirea noastră proprie cu încercările vieţii.
Si parcă uitându-ne înapoi ne dăm tot mai bine seama că ele, sotiile si mamele, sunt zămislite din netărmurită răbdare, din dragoste fără limite si fără condiţii, dintr-un ocean de lacrimi si o constelatie de zâmbete, din nesecată sperantă si credintă, din blândete mângâietoare si întelegere, dintr-un sir nesfârsit de renuntări, dintr-o vale însorită de asteptare.
Si ne dăm seama o dată în plus cât de bine ne-a fost si ne e în preajma lor, cum ne-au modelat darurile lor, cum suntem ceea ce suntem datorită lor.
Ce multumire le-am putea aduce mamelor pentru veghea lor de o viată? Cum ar trebui să fi devenit noi ca să le stim fericite? Pentru că noi, împlinirea noastră, fericirea noastră sunt deplina lor fericire, iar promisiunea de a fi în fiecare zi mai buni, de a duce mai departe în noi frumusetea lor e cadoul cel mai de pret pe care-l pot primi.
Un gand in plus de dragoste si recunostinta pentru mama care implineste in aceasta luna 84 de ani si pentru fata noastra care va deveni si ea, in curand, mama.
Un buchet de flori si un sarut mana pentru dragele noastre in aceasta minunata zi de 8 Martie !
|
Observator 3/8/2007 |
Contact: |
|
|
