In apararea bunului gust : Muzica usoara o problema grea
Urmaresc frecvent emisiunile TVR International aici in Canada.
Intr-una din zile tema a fost muzica usoara romaneasca mai veche si mai noua. Ce asculta lumea, ce ar dori sa asculte, ce a ramas in memoria afectiva, in urechea omului de pe strada?...
Mai degraba "Du-ma acasa mai tramvai" sau "Zaraza" decat unele anti-melodii de azi.
Discutia a fost destul de balbaita caci participantii, unii compozitori cunoscuti, altii, prezentatori sau redactori de radio ori producatori, animatori de emisiuni sau difuzori, incercau sa escamoteze elegant
problematica, mergand pe dupa piersic ca nu cumva sa deranjeze pe cei care
intretin acest prost gust si care. realmente, ar fi trebuit putin
scuturati... Altii, mai ales difuzorii si noii producatori au justificat
aceasta maculatura de diferite proveniente, ascunzadu-se sub ideea unui
gust al publicului care, pasami-te nu ar asculta cantece romanesti mai vechi, preferand hip-hopul, rap-ul si alte noutati, mult mai mai "interesante" si la moda, decat vechile shlagare, muzica de jazz si chiar folkul sau pop-rock-ul, asa cum il stim de 50 de ani incoace.
In Romania muzica de divertisment, asa zisa "muzica usoara" nu mai e muzica
e "sound". In mod curent chiar si cei mai cunoscuti protagonoisti canta
texte puerile ca sa nu zic imbecile in care mai totdeauna "iubesc" rimeaza
cu "inebunesc" si "parasesc". De fapt textul nici nu prea conteaza;
important este sa sune sa se auda chitara-bas si percutia, sa fie cat mai
mult zgomot,pe cat se poate, fara nuante si cu cat mai putine armonii. Totul
e sa fie dansant si energic, cat se poate de "energic". Cate odata se poarta
brutalitatea: "ASCULTA !" suntem indemnati pe un ton imperativ de cei care
doresc sa ne invete sa fim vigilenti si sa nu ne mai lasam pacaliti. Ni se
face educatia civica pe un ton de "desteptare" ca la armata si suntem uluiti
urmarind gesturi violente, aberante facute de niste baieti deveniti brusc
energumeni care se pipaie mai jos de centura, aranjand prohapul, sau ne arata cu
degetul in ritm sacadat. Deseori fete fasnete ne desvaluie fermecatoare
trupuri vibrande si ele frenetic, imbracate cat mai "dezbracat", un model
sexy realizat de "stilisti" care se pricep la showbiz.
Intamplator am urmarit acest talk-show pe TVRinternational, emisiune produsa
si animata de o talentata vedeta de televiziune in persoana doamnei Marina Almasan
Socaciu, care realizeaza si prezinta pe diferite teme care intereseaza
societatea si care se inscriu in problematica de zi cu zi a unei lungi
tranzitii in care oamenii s-au schimbat, unii au devenit mai violenti, mai
egoisti, mai destepti, mai sireti, mai a tot si a toate stiutori, mai
indiferenti, mai grabiti, mai iresponsabili, mai lasi; altii au devenit mai
saraci, mai neajutorati, mai scarbiti, mai tristi, mai complexati, mai
bolnavi, mai absenti, mai sensibili, mai fragili si fireste, mai batrani.
Acum, e foarte adevarat, se poate discuta despre orice, oamenii intra mai
usor in dialog, in dezbateri, in polemici si incearca sa gasesasca solutii
sau explicatii pentru mai toate prblemele la ordinea zilei. Fiind martorul
acestui talk-show, m-am trezit la propria me realitate si mi s-a parut ca as
avea ceva de spus...
Toti se pricep la acest subiect ca la fotbal; numai cā, la fotbal, sunt multi bani... si fotbalistii, azi, sunt plātiti regeste, în timp ce cantautorii, compozitorii si adevāratii interpreti au activitāti profesionale strāine formatie lor ca sā îsi intretinā familiile. Bine înteles cā vorbesc de cei care chiar fac cântece de ascultat, care au un stil si care nu fac compromisul formatārii cerute de producātori care încurajazā o industrie deloc respectuoasā pentru calitate, pentru adevāratii melodisti sau pentru compozitori cu discernāmânt.
Este clar cā, pe māsurā ce trece timpul, publicul românesc este vitregit de calitate si, deci, de respect pentru ceea ce ar trebui sā fie acest sector atât de popular al divertismentului. Vrând, nevrând, asculti o melodie, o voce, un instrumentist de exceptie, un bard, sau un DJ, ori un bun prezentator ce ar trebui sā stie sā îti propunā un cântec, un autor, un gen, un stil, un cântāret, o formatie, si care, din pācate, trebuie sā meargā în sensul unui mainstream de douā parale din care se distinge doar un asa-zis sunet (faimosul "sound"), cât mai hip si cât mai hop, cât mai urban si cât mai asisderea. Situatia nu este mult diferitā de ceea ce se întâmplā, în general, în industria muzicalā de peste tot; în alte parti, însā, este putin mai mult loc si pentru alte stiluri, iar ceea ce au lāsat în cardexuri sau pe discuri cei din generatiile mai vechi, generatii de creatori incontestabili, nu este aruncat la cosul de gunoi pentru cā unei pustoaice inculte nu îi arde sā asculte decât rap, hip-hop, dance, etc. repertoriul obisnuit al discotecilor si care e în mod fals considerat ca reprezentativ pentru noua generatie, în bloc.
Se discutā prea mult despre ce este comercial si ceea ce nu este comercial, avem de a face cu o nemāsuratā obrāznicie a unor neofiti care îsi imagineazā cā sunt singurii care pot, au dreptul si trebuie sā decidā ce sā se asculte si ce sā se încurajeze în materie de creatie muzicalā... Programatorii si difuzorii diferitelor case de radio si tv, precum si producātorii caselor de discuri mai mult sau mai putin reprezentative pentru noua industrie a discului în România, au devenit brusc formatori de opinie si de gust. Este tragic, atât pentru ascultātori cât si pentru creatorii unor genuri muzicale altele decât cele care, dupā pārerea multora (între care si subsemnatul), figureazā într-un "mainstream" al prostului gust.
Diplomatia de doi lei a celor care refuzā sā discute o problematicā acutā care gangreneazā creatia muzicalā româneascā e de neinteles, sau se justificā printr-o ciudatā lipsā de sinceritate. Oare sā fie la mijloc frica unor muzicieni, animatori si prezentatori, de a intra în dizgratia noii generatii, ceva mai diletante, reprezentate de tinerele si tinerii care nu doresc sā facā vreun efort intelectual, de fricā sā nu se loveascā si sā se taie în vreo metaforā periculoasā?...
Este o jenā sā vezi cā doar câtiva atacā frontal o problemā extrem de dureroasā ca cea a lipsei de culturā muzicalā, a ambitei pentru mentinerea supeficialitātii în programele multor posturi de radio, pe motiv cā sunt independente si vor sā faca "rating" sau "audimat", cu pretul popularizārii unor texte de o stupiditate si un infantilism exasperante, care pun în pericol si repertoriile unor interpreti mai dotati, mai talentati, ce s-au învātat sā accepte orice li se oferā, pe motiv cā e la modā. Da! se poartā prostul gust si infantilismul, cântecele de trei parale pe douā armonii cu decor inutil si miscāri de soldulete, dovadā felul în care au ales spectatorii români cântecul care sā-i reprezine la Eurovizion, în pofida unor voci cu personalitate si, cel putin, a unui grup mult mai interesant pe plan profesional decât cel "miruit" de onoratul public atât de inabil hrānit de acesti impostori care difuzeazā orice cu sprijinul unor patroni absolut insensibili la poezie sau la adevārata muzicā.
Oricum sânt de apreciat dorinta si demersul dumneavoastrā, stimatā doamnā, precum si a doi-trei participanti la aceastā emisiune, în care concluziile nu pot fi trase atâta vreme cât nu a fost suficient timp pentru adevārate intrebāri. Si la urma urmelor nici nu e nevoie de vreo concluzie; e nevoie de muzicā adevaratā nu de sunete si zgomot, e nevoie de cântec cu text inteligent, poetic, e nevoie de melodie, de armonie, de exigentā din partea celor care se ocupā de a difuza. Avem nevoie de difuzori profesionisti si de comentatori cu simt critic si iubitori ai frumoasei noastre Doamne, Limba Româneasca. Avem nevoie de oameni care citesc si vorbesc articulat si inspirat si în acest spatiu în care se pare cā diletantii sunt lāsati sā respire în voie si sā devinā vedete peste noapte.
Pot spune, în concluzie, cā una din regulile de bazā a propāsirii bunului gust este educatia si punerea în undā a unor genuri si stiluri diferite si complementare în care nu ar trebui sa lipseascā nici sansonul, nici folkul, nici jazzul, nici uderground-ul si nici mācar manelele cu un spirit si un umor pop-orāsenesc, dacā nu insultā gramatica limbii române si inteligenta, pe lângā aceste genuri de inspiratie nord-americanā sau de inspiratie latino-portughezā dacā ar fi, cu adevarat, genuine si nu doar niste vulgare imitatii, cum adesea se intâmplā, tot cu asentimentul difuzorilor-producātori sau a unor animatori care nici mācar nu au ureche muzicalā, lāsând la o parte gustul si inspiratia, cultura si experienta sau, pur si simplu, talentul...
Sergiu Cioiu /Ottawa
|
Sergiu Cioiu 3/1/2007 |
Contact: |
|
|
