Prin sita vremii : Bucuria martisorului
Luna martie, in Canada e luna de plina iarna, dar in Romania e luna de primavara.
Chiar daca aici e luna de iarna, in suflete adulmecam adierea primaverii pe care ne-o aduce martisorul.
Chiar daca nu il avem in fiecare an agatat in piept sau nu-l avem in mana gata sa il daruim cuiva drag, cu firul lui impletit alb-rosu, el atarna in mintea si in inima noastra. Imposibil sa nu retraim imaginile din copilarie de cand s-a asezat frumos in viata noastra si sa nu alunecam pe firul lui in anii tineretii si apoi ai celor ce au urmat.
Imposibil sa despartim imaginea martisorului de mirosul plapandelor flori in forma de clopotei a ghioceilor, sau ale florilor de primavara timpurie, ori mirosul de pamant reavan, chiar daca ne-am afla la pol.
Imposibil sa nu asociem ziua martisorului cu bucuria reintoarcerii pasarilor calatoare, vestitorii inaripati ai primaverii, cu zilele babei Dochia si mai apoi cu ziua mamei si a femeii.
Traditia martisorului nu este raspandita la multe popoare. Chiar daca in zona geografica a Romaniei mai sarbatoresc si altii aceasta zi, am impresia ca frumusetea acestui obicei nu le lumineaza viata ca la noi. Pentru noi romanii este o zi speciala. Sa aiba si altii vreo baba Dochia de care se leaga originea lui? Cine stie? Poate sa aiba o legenda potrivita cu locurile lor. De ce nu?!
Asa spune una dintre legendele matisorului, ca baba Dochia, torcand lana din fuiorul ei, umbland cu oile prin munti, intr-o zi a gasit o para, un vechi banut. I-a facut o “borta”, o gaura, a bagat un fir rosu si unul alb a inceput sa il poarte atarnat de gat. La inceput, martisoarele erau facute dintr-un banut gaurit, legat cu in fir rosu de arnici, impletit cu unul alb de bumbac si se purtau la gat sau la mana. Astazi debordeaza strazile de comertul cu martisoare facute cu atata fantezie, incat nu te poti urni din locul unde te-a imobilizat admiratia pentru ele.
O alta legenda spune ca soarele a vazut o frumusete de hora pe plaiurile noastre romanesti, cu flacai ca bradul si fete ca florile. S-a prefacut intr-un flacau ca sa se prinda langa o mandrete de fata. Un zmeu care dorea si el aceeasi fata, l-a rapit si l-a inchis in palatul lui. Un fecior a plecat sa elibereze soarele. Multi dintre pamanteni l-au insotit pe drum si i-au dat din puterile lor ca sa poata birui zmeul. Drumul lui a durat trei anotimpuri vara, toamna si iarna. Luptandu-se cu zmeul, a eliberat soarele, dar el a cazut ranit si sangele lui rosu s-a scurs pe zapada alba imaculata. Pe cand viata lui se stingea, au rasarit flori albe, ghioceii, vestitorii primaverii. De atunci tinerii impletesc doi ciucurasi: unul alb si unul rosu si ii ofera fetelor pe care le iubesc sau celor apropiati. Rosu inseamna dragostea pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sangelui voinicului. Albul simbolizeaza sanatatea si puritatea ghiocelului, prima floare a primaverii.
Martisoarele reprezinta sosirea primaverii, dar si un dar al dragostei si admiratiei, un dar care se ofera cu placere, asa cum “Observatorul” vi le ofera virtual tuturor colaboratorilor si cititorilor sai insotite de urarea de multa sanatate, bucurie si noroc.
Prof . Elena Buica din Pickering
|
Elena Buica 2/28/2007 |
Contact: |
|
|
