O natiune de reconstruit
Cind recursul la popor a devenit posibil, nici un efort nu a fost precupetit pentru a opri derapajul. E insa greu de inteles de ce referendumul negativ, cel de demitere a presedintelui, e acceptabil, celalalt, pozitiv, de promovare a unei cereri populare, nu. Cum ar mai putea exista democratie fara participare?
Povestea referendumului vorbeste despre lungul drum al democratiei reprezentative catre popor. Popor, adica demos, plebae, popolo groso, peuple, people, nume care au stirnit teama la un moment sau la altul. Poporul pe care conducatorii ereditari sau plebiscitati, patrimoniali sau cuceritorii l-au invocat ca sursa de legitimitate pentru ca apoi sa il ignore in cea mai mare parte a celor citeva mii de ani ai istoriei cunoscute este poftit la spectacolul politic. Sa priveasca, nu sa se implice. Dar, tot in numele sau, al poporului devenit natiune, se guverneaza in societatile noastre. Intre timp, Ion sau John sau Jacques sau Giovanni, oamenii obisnuiti, din multime, au devenit competenti in politica. Politicienii de profesie nu sint, de cele mai multe ori, bucurosi sa o constate. Stereotipul poporului necunoscator, imatur, manipulabil e mereu reluat. Poporul, multime nediferentiata si lipsita de ratiune - o auzim atit de des incit unii ajung chiar sa o creada -, nu e destul de matur nici pentru democratia semidirecta, nici pentru ceea ce politicienii si jurnalistii numesc votul uninominal. Totusi e destul de bun sa voteze candidatii partidelor. Poate tocmai de la aceasta presupusa nepricepere a poporului a aparut, ca un fel de corectiv ad-hoc, practica fraudei electorale si politice.
Si cind, in ultima instanta, se accepta existenta unui grad, fie si infim, de competenta civica, atunci apare intrebarea: cit de departe se poate merge in directia poporului fara a impieta asupra puterii Parlamentului? Sistemul separatiei puterilor in stat nu ar fi periclitat? Iar acum, cind presedintele a folosit „votul uninominal“ pentru a incerca sa evadeze din incercuirea partidelor, chestiunea devine de-a dreptul fierbinte. Asa incit boicotarea prin orice mijloace a procedurii referendumului a devenit un obiectiv prioritar.
Citeste tot articolul in Cotidianul.ro
|
Cristian Parvulescu 2/20/2007 |
Contact: |
|
|
