Ce este de facut ?
Ne-am "câștigat" libertatea de-a ne umili în fața străinilor?!
Melania Cuc
Impresii si pareri personale in FORUM
Scriu cu tristețe acest material pentru românii care, de pe meridianele și paralele planetare se gândesc cu sfântă nostalgie și un strop de romantism brav la Transilvania de Acasă. Poate, laolaltă, urnim "bolovanul de sare" și găsim un "ceva" care să revigoreze sentimentul de mândrie ca Om, ca nație într-o Românie ce moare nu de foame nici de sete ci de indolență.
Sigur, timpul și spațiul atenuează asperiățile , șapoi nici tot ce scriu jurnalele cele "rele de gură" despre români nu-i chiar musai de luat în seamă, -îmi zic, dojenindu-mă pentru modul crud în care vin eu, pun în pagină, în oglindă, adevărata față a României aflată la timpul prezent.
Imi pasă de voievodala-mi națiune din rațiuni mai presus de de cât fac toate averile colosale ale unei lumi în care ne opintim, în care vom intra sigur dar, doar ca o societate de cosum a tot ce aruncă alții.
S-a scris și se scrie mult despre destinul românului în prag de aderare la UE, dar de cele mai multe ori, termenii sunt ori țâfnoși, de neânțeles pentru badea Ion, talpa țării, -ori, limbajul uzual "sună" frumos dar fără să spună nimic la obiect. În acest haos , el, țăranul se agață ca înecatul de un pai.
M-am întors acum câteva ceasuri de pe una din văile cândva mănoase ale Transilvaniei mele, dintr-un sat nu demult populat de oameni cu șira spinării dreaptă și care au preferat să-și poarte copiii la școli înalte, întingând în sare dar privind în Soare. Tăranii mei nu au întins nicicând în "unt" dacă , în schimbul hranei stomacului li s-ar fi cerut să privească-n pământ.Cel puțin așa mi-i amintesc eu.
În Transilvania mea, pomenile erau pomeni și se făceau la zile cuvenite, iar acolo unde necazul lovea familii sau persoane, intervenea Obștea, cu preotul de-a dreapta și dascălul școlii de-a stânga,- mobilizau ca într-un stup lucrătoarele, sătenii, în susținerea morală și materială a vecinului aflat la anagahnie din diverse motive.
Oricât de sărac pe vatra lui, țăranul meu nu ar fi îmbrăcat haina de "căpătat"- așa era rostul din veacuri. Azi totu-i anapoda, și în timp ce "castelele" țigănești se ițesc ca ciupercile otrăvitoare de-a lungul șoselelor pe care se "întrec" vetusetele Dacii autohtone cu limuzinele luxoase ale exponenților economiei de piață , el, țăranul meu transilvan a învățat că trebuie să umble cu capul plecat, să facă sluj dinaintea celor cu bani pentru a primi osciorul de ros, pentru că , de, românul se descurcă și în potop.
Azi a fost o zi superba de primăvară, bună de arat, de pus cucuruzul în brazdă
Prin satele prin care am trecut nu am văzut nici un tractor la arat, nici un atelaj demn de anul 2006. Doar câțiva vârstnici în cizme de cauciuc și pălărie de pai mai țineau încă din inerție desigur, rostul câmpului. Perechi de oameni bătrâni ca păsările de curte, se ambiționează să țină steagul agriculturii transilvane sus, așteptă să vină nemții, francezii,-cine va veni să le cumpere jugărele de arătură care, lucrate îi costă mai mult decat vor scoate în toamnă, din recoltă.
Sigur că "investitorii" vor veni dar nu ca sa pună sapa în țărână, așa cum încă cred proprietarii pământului Transilvaniei mele. Și că, dodoloaței de Europa chiar îi pasă de rosturile noastre domestice se vede cu ochiu liber. Mai întâi, cu emisari au ba, țăranul a fost educat rapid să nu-i mai pese de " ce va spune lumea". Gura-lumii este un moft desuet și regulile străbune au fost desființate odată cu pătrunderea în mediul rural a buteliilor de Coca Cola, a telenovelelor și a muzicii lascive, numai bune pentru discotecile care au ocupat pas cu pas spațiul căminelor culturale, a bibliotecilor sătești.
Ceea ce mi se pare îngrozitor de-a dreptul, nu este lipsa de patriotism declarată a tinerilor din satul contemporan transilvan, ci totala inapetență a brunei de așa ziși intelectuali care au mai rămas încă în sat. Educația este un cuvânt care nu mai are conotații palpabile.
Am văzut cum transilvănenii mei cândva cu mândrie de neam, acum cu mic și cu mare, mai sărac sau mai bogat, mai cu școală sau analfabeți
toți în păr își abandonau sapa în brazdă, paharul cu vodcă pe masa din "bar" ,profesorii dădeau "liber" elevilor
și așa, ca într-o procesiune se îndreptau spre camionul înmatriculat într-o țară din Scandinavia. Se călcau pe picioare, se înghionteau pentru pachetul cu "ajutoare"- colo niște obiecte de vestimentație uzate și care nu intră chiar în portul țărăncilor noastre .Da cum " calu de dar nu se cuată la dinte" - poama străinilor a fost primită, în timp ce ei,- generoșii stănepoți ai vikingilor, se amuzau, trăgeau pe peliculă scene dintre cele mai jalnice.
Mi-a fost greu sa scriu aceste pagini și mi-e și mai greu să le recitesc. Poate mi-e rușine. Așa ar fi bine, pentru că astfel aș realiza că încă nu ne-am pierdut ca neam în fața unei primejdii mai mari ca toate războaiele de la vandali încoace și care nu au avut puterea să ne destrame ca neam.
Ce-i de făcut?
Melania Cuc
Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate și apeluri
Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.
Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.
Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.
AGERO Stuttgartź - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero : Lucian Hetco [ Impressum ]
|
Melania Cuc 2/20/2007 |
Contact: |
|
|
