Bogdan Petriceicu Hasdeu
" Răzbunarea cea mai crudă este când dusmanul tău
E silit a recunoaste că esti bun si dânsu- i rău !"
( Răzvan si Vidra)
Datorită acestor versuri învătate în liceu, l- am păstrat mereu în suflet pe acest "geniu de o înspăimântătoare vastitate", cum l- a numit Mircea Eliade.Versuri ce mi- au folosit drept călăuză în anumite împrejurări ale vietii...
S- a născut la 16 februarie 1838 , în preajma cetătii Hotinului, în satul Cristinesti, într- o familie boierească de cărturari din Basarabia, părintii săi fiind: Alexandru Hajdău si Elisabeta Daucs. Desi a fost dat la Scoala Rusească, inima nu i- a dat voie să iubească altceva decât Moldova lui, tara lui...
Pasiunea de a scrie si de a întemeia proiecte cât mai originale, reiese din continutul capodoperelor sale de istoric, filolog, scriitor, poet, om politic, folclorist, lucrări uriase aproape imposibil de realizat de o singură persoană.
În 1864, a publicat "Arhiva istorică a României". În 1870, a editat cea mai bună revistă filologică din România :"Columna lui Traian". Este fondatorul ideii de a cerceta creatia folclorică.O mare lucrare importantă a constat în scrierea unui mare dictionar al limbii române si anume: "Etymologicum Magnum Romaniae"(1886).
Din păcate, a ajuns până la verbul a bîrîi si s- a oprit.
Si asta datorită marii suferinte provocate de moartea fiicei sale, IULIA HASDEU, si ea la rândul său o poetă desăvârsită.
Comunicând cu spiritul fiicei sale, prin sedinte de spiritism, construieste la Câmpina un castel proiectat de fiica sa, de dincolo de lume.Acest castel este conceput ca un adevăret templu dedicat memoriei Iuliei.
El va fi locul de refugiu al marelui savant, petrecându- si aici tristetea ultimilor ani din viată. S- a stins încet ca o lumânare la 7 septembrie 1907.A trecut un secol de-atunci, dar tot ce- a scris, a rămas aici si va rămâne în continuare în sufletele noastre a celor ce stim să iubim poezia, folclorul, limba noastră românească învătată la sânul mamei.
Ce- i poezia?! Pentru marele nostru savant, poezia i- a lăsat un gust amar:
"O poezie neagră, o poezie dură, o poezie de granit.
Miscată de teroare si palpitând de ură,
Ca vocea răgusită pe patul de tortură,
Când o silabă spune un chin nemărginit!"
|
Nicoleta Statie 2/17/2007 |
Contact: |
|
|
