Extemporal despre mine
(Vatra, 1981)
Îmi place teatrul, în primul rînd că este o meserie; si, în al doilea rînd, pentru că este o meserie imposibilă, avînd de-a face cu inspiratia, care încă nu se stie ce este si care sector administrativ ori cerebralo-sufletesc trebuie s-o controleze si s-o aprobe. Cînd am început să scriu teatru eram un naiv -si din cauza asta mi-au si iesit poate unele lucrări mai rotunde- ca jucătorul improvizat care cîstigă prima dată -la nimereală- si după aceea se încăpătînează să se prezinte la ruletă zi de zi, ruinîndu-se cu voluptate, dar antrenat.
Simtînd că încep să mă crispez, am trecut la piese istorice, mutînd propria dramă în crisparea unei epoci din secolul al 15-lea românesc. Căci, am uitat să vă spun, dacă Iona si Paracliserul sînt eu -ca să parafrazez cunoscuta butadă- tot eu sînt si teatrul meu istoric.
Si încă nu m-am terminat.
Personajele mele (revista Teatrul) Cînd vorbesc de personajele mele, mă gîndesc la cele cărora nu le-am dat un nume, care sînt încă în fasă, înfăsurate în ceturi, si a vorbi despre ele este un fel de exorcism: gîndul meu le cheamă, le caută, le descîntă, ca să le înduplece să apară în lumina lampei. A lampei, mai întîi -ati citit bine- căci, de la lampa unde smîngălesti, la rampă, este un drum lung si mosmondit.
Scriu la o lampă făcută să atragă fluturii (vin mai cu încredere la lumina primitivă decît la bec) si le astept. Personajele. Cele care se trag din ceturi si aspiră spre lumină. Am în cap foarte multe subiecte de piese, dar nu vreau să le stric, deocamdată, le păstrez pentru bătrînete.
Acum lucrez cu cele pe care mi le oferă viata [...]
Nota Observator; Născut in satul Bulzesti (29 februarie 1936) si considerat unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani, Marin Sorescu (poet, dramaturg, prozator, eseist si traducător) a fost cunoscut în timpul vietii (1936-1996) pe aproape toate continentele planetei. Operele lui au fost traduse in: SUA, Canada, Mexic, Brazilia, Columbia, India, Anglia, Germania, Franta, Grecia, Suedia, Italia, Olanda, Spania, Portugalia, China, Singapore, Rusia, Cehia, Slovacia, Serbia, Macedonia, Bulgaria s.a., totalizând peste saizeci de cărti apărute în străinătate. A publicat primul său volum ("Singur printre poeti") in 1964 si de atunci a impus un stil degajat, usor ironic, fantezist (care atenuează reflectia gravă), deconcertant, de multe ori feroce în profundul sau simt critic. Ca dramaturg, Sorescu este autorul unei capodopere, Iona, care împreună cu alte piese ale sale, figurează în repertoriul multor teatre din lume.
Piesele sale s-au bucurat de o primire exceptională, fiind traduse si reprezentate pe scene din Paris, Zürich, Tampere, Berna, Copenhaga, Geneva, Napoli, Helsinki, Dortmund, Varsovia si Port-Jefferson-SUA.
Marin Sorescu a fost membru al Academiei Romăne, al Academiei Mallarmé din Paris, al Academiei Europene de Stiintă si Artă din Venetia, al Academiei de Arte, Stiintă si Profesii din Florenta.
A condus Revista Literara "Ramuri" si a fost presedintele Uniunii Scriitorilor din Craiova.
Critici de talie internatională au opinat că a fost unul dintre cei mai reprezentativi poeti contemporani ai lumii, fiind propus si nominalizat pentru Premiul Nobel. În tară i-au fost decernate cele mai înalte distinctii: Premiul Academiei (de două ori), Premiul Uniunii Scriitorilor (de sase ori).
Dintre premiile internationale cităm: Premiul Herder, Viena, 1991; Medalia de Aur pentru poezie "Ospiti Napoli", 1970; Premiul "Fernando Riello", Madrid 1983; Premiul "Felix Romuliana", Belgrad 1994.
În România Marin Sorescu ocupă un loc important în programa scolară, atât în învătământul prescolar, prin cărtile sale pentru copii, cât si în învătământul primar si liceal si în Facultătile de Filologie.
La moartea lui au rămas în manuscris cincisprezece volume inedite, poezie, eseu, jurnal, roman. Cunoscut si prin preocuparea sa pentru grafică si pictură (a avut mai multe expozitii în tară si străinătate), în urma lui au rămas opere care vor fi reproduse în cataloage.
|
Marin Sorescu 2/17/2007 |
Contact: |
|
|