Unde dragoste si incredere nu e, nimic nu e
Ne folosim, de prilejul oferit de “Valentine’s Day” – “Ziua îndrăgostitilor” pentru a cuprinde în paginile publicatiei si unele ganduri despre iubire, mai romantice sau mai austere, ale colaboratorilor nostri, dar si pentru a exprima cateva reflectii asupra acestui superb sentiment în acceptia sa cea mai largă, pornind de la faptul că dragostea, iubirea apare în multiple ipostaze, nu numai dragostea puternică, înăltătoare, curată dintre un tanăr si o tanără care se împlineste în mod fericit prin căsătorie, ci si dragostea care domină ambianta familială, dragostea fată de părinti, fată de copii, fată de adevăratii prieteni, în putine cuvinte – fată de cei dragi ai nostri.
Dar, poate mai presus de toate acestea, se situează dragostea de inspiratie divină fată de aproapele nostru – de cei aflati în impas, în suferintă, de cei slabi care au nevoie de ajutor, de sprijin, de cei rătăciti care au nevoie de îndrumare.
Sunt lucruri de o adevărată frumusete care scapă simturilor. Adevărata generozitate a oamenilor se dovedeste doar în momentele în care ei habar nu au că dăruiesc ceva : un zambet, o privire caldă, o vorbă frumoasă, o miscare care îti place, o prezentă linistitoare, o idee pe care o rostesc si care pe tine te luminează, un fragment de cântec pe care-l fredonează când sunt bine dispusi, o glumă. Cu timpul, îti dai seama că fiecare experientă trăită alături de diferiti oameni este folositoare Cu timpul, întelegi că adevăratii prieteni sunt numărati, iar pe cei falsi, înainte de a-i evita, trebuie să încerci a-i influenta în bine. Cu timpul, înveti că vorbele spuse într-un moment de mânie pot continua tot restul vietii să facă rău celui rănit. Cu timpul, înveti că a scuza e ceva ce poate face oricine, dar a ierta pot doar sufletele cu adevărat mari. Cu timpul, realizezu că, alături de faptele bune, de sfintenia vietii personale, ceea ce ne mantuieste este iubirea pe care reusim să o starnim în inimile celorlalti.
Caracterul frumos, tandretea si gingăsia sufletului cuiva, încrederea pe care o transmite si o insuflă si, nu în ultimul rand, chemarea lăuntrică pe care o simti pentru cineva contează înaintea frumusetii fizice sau a calitătilor mondene afisate, lucru valabil si în cazul iubirii curate care conduce la căsătorie. “Nu iubesti o persoană pentru că este frumoasă, ci este frumoasă pentr că o iubesti tu” – confirmă o înteleaptă cugetare.
De retinut că, uneori, gresim si în alt sens, nu numai fată de aproapele nostru în general. Fără să ne dăm seama, îi neglijăm pe cei ce ne sunt aproape – familie, neamuri sau adevărati prieteni. Lor le acordăm mai putin timp, considerand că sunt cu noi si la bine si la rău. Suntem obisnuiti cu ei ; ei nu ne cer, ne solicită mai putin. Vremurile trec si, odată cu ele, si noi. Tarziu ne dăm seama că celor care au fost mereu langă noi le-am oferit mai putin decat meritau si decat trebuia să le oferim. Ce bine ar fi ca, în fiecare seară , să ne facem timp să ne gandim la prieteni si la dragoste. Ca maine să nu mai gresim.
Să reusim să acordăm mai multă atentie celor dragi, ca dragostea să izvorască în fiecare clipă, de sub orice daramatura.
Si, mai ales, să nu ucidem încrederea, iubirea în nimeni. Nici în sufletul nostru, nici în sufletul celor de langă noi.
|
Observator 2/9/2007 |
Contact: |
|
|
