Lumea pe dos ; E plat pamantul ?
Educatia omului modern contine foarte multe idei false, care cu greu pot fi indepartate sau corectate, caci o mentalitate formata din copilarie e aproape de nezdruncinat. In felul acesta continuam sa credem tot felul de bazaconii despre unele fapte istorice sau personaje istorice, chiar daca s-a dovedit ca adevarul e cu totul altul.
Multe din ideile false au fost fabricate la finalul secolului XVIII si in secolul XIX, atunci s-au lansat teoriile neserioase despre libertate, fraternitate si egalitate, despre progres, reincarnare, evolutie etc. Tot atunci s-a promovat falsa imagine a “Evului întunecat”, de fapt a unor “veacuri întunecate”, reprezentând de obicei istoria europeana între anii 500 A. D. şi 1300 A. D., cand s-a considerat ca au domnit barbarismul, incultura, inabilitatea tehnică, lipsa talentului şi priceperii în arhitectură şi în artele plastice.
Există doua “modele” istorice dragi lumii moderne, ambele cu scop vadit propagandistic si anti-adevar, ce cauta sa manipuleze masele înspre o “lume pe dos”, ireală si imposibilă. Primul se refera la ideea de progres nesfârşit şi evolutie fara oprire, proiectând un tablou încurajator pentru oamenii slabi de înger, dându-le speranta ca, daca rasa umana a început cu maimuta, ea va ajunge la nivelul zeilor şi apoi mai departe . Al doilea “model”, la scara mai restrânsa, urmeaza acelasi tipic, considerând ca dupa o perioada de negura si haos, începuta odata cu disparitia Imperiului Roman de Apus si durând pâna în Evul Mediu, a urmat o “iluminare” al cărei copil stralucit s-a dezvoltat după Renastere, dupa care omenirea a evoluat victorioasă, progresând mereu spre civilizatie si bunastare .
Pentru cei care au trait in Romania, nu e greu sa priceapa unde sta eroarea. Pe vremea comunistilor se spunea ca traim epoca cea mai luminoasa si era, in realitate, tocmai pe dos. In mod similar, e foarte posibil ca ceea ce se considera de obicei veacul intunecat sa nu fi fost chiar asa de intunecat, iar ceea ce se crede ca a fost veacul luminilor sa fi fost bazat pe cacialmale.
{i intr-adevar, in ultima vreme rasar voci stiintifice autorizate care incearca sa corecteze mentalitatea publicului si ideile false, dar un astfel de efort e aproape de la inceput sortit esecului, fiindca, asa cum spuneam, e aproape imposibil sa corectezi o mentalitate bine consolidata, chiar daca consolidata pe “mituri” ca cele inglobate in “stiinta pentru toti”, despre atomism, vid absolut si timp negativ.
Un astfel de “mit” este si cel care considera ca oamenii din asa-zisul Ev intunecat au fost convinsi ca pamantul e plat. In 1991, un autor serios si bine documentat, Jeffery Burton Russell, profesor de istorie la Universitatea din California, a scris cartea Inventing the Flat Earth, in care explica ceea ce el a numit “the Flat Error”. In Evul Mediu, a subliniat savantul, Bede, Roger Bacon, Thomas Aquinas, Jean Buridan, Nicole Oresme, Giles de Roma si altii, toti au afirmat sfericitatea pamantului. Ca sa nu mai spunem ca regii medievali tineau in mana ca simbol al puterii un glob si nu o farfurie plata. Singur Lactantius a vorbit de un pamant plat si Copernic s-a grabit sa-l citeze pentru a-si promova propria teorie ca ceva original. In felul acesta, mai ales in secolul XIX s-a stabilit falsa idee, mitul ca oamenii Evului mediu credeau ca pamantul e plat si acest “mit” a ajuns in cartile de istorie si in cele de vulgarizare a stiintei.
In ultimele decenii s-au scris numeroase articole, care, ca si cartea lui Russell, au incercat sa indrepte eroarea, dar cu prea putin succes. Faptul ca in general nu se apeleaza la sursele primare de referinta, a facut posibila perpetuarea acestei false idei printre savanti si oameni de stiinta. Recent, pentru a verifica anumite afirmatii despre societatea dacilor, am apelat la sursa primara si am citit-o cu atentie: nici pomeneala de respectivele afirmatii. Ieri chiar am citit o carte aparent serioasa despre sursele lui Alexandre Dumas, in care se spune ca un anumit episod e luat din Memoriile lui La Porte, valetul lui Ludovic al XIV; am obtinut un exemplar din 1750 si l-am citit cu atentie: nici pomeneala de episodul respectiv. Iata cum se transmite eroarea de la scriitor la scriitor, de-a lungul veacurilor.
Russell arata ca, in the case of the Flat Error, there has been a conviction that the medieval period was a dark age, and that scholarship was at a low ebb and that suppression prevailed. O astfel de convingere era si este falsa. Dar Russell mai subliniaza ca cei care sustineau, gresit, ca oamenii Evului Mediu credeau ca pamantul este plat, se poate sa fi avut un scop ascuns, si anume sa promoveze teoria progresului continuu, caci in felul acesta dadeau un sens vietii.
Pitagora, Aristotel, Eratostene, Pliniu cel Batran, Macrobius, in antichitate, au considerat ca de la sine inteles ca pamantul e rotund. In perioada crestinismului, putini au fost cei care s-au opus direct ideii ca pamantul e sferic. Sf. Augustin, Boetiu, episcopul Isidor de Sevilla, renumitul calugar Bede au sustinut raspicat ca pamantul e rotund. Astronomia publicata in 1550 arata ca pamantul e sferic si ea este numai o editie mai recenta a unor lucrari din sec. XIII. Hermannus Contractus in sec. XII a estimat circumferinta pamantului.
Celebrul Dante nici pomeneala sa se gandeasca la un pamant plat, el descrie doi poli ai unei sfere terestre. Reinhard Krüger, profesor la Universitatea din Stuttgart a descoperit mai mult de o suta de manuscrise medievale (dinainte de Renastere) care toate vorbesc de pamantul sferic.
Ca sa nu mai vorbim ca marii exploratori ai acelor vremuri stiau precis ca pamantul e rotund si asta inainte de Columb.
Abia in secolul XIX, conceptia romantica despre Veacul intunecat a insistat mult pe ideea pamantului plat.
Astazi practic toti profesorii de medievalistica sunt de acord ca “pamantul plat” este o fabricatie a secolului XIX si ca cei care au sustinut aceasta teorie au fost exceptii. Din nefericire, sunt multe alte aspecte ale mentalităţii moderne care ar trebui indreptate, dar traim o lume pe dos si nici macar “incalzirea globala” nu ne face sa intelegem ceea ce anticii stiau prea bine, pana nu au venit luminatii ultimelor secole ca sa ingroape adevarul.
1. Despre modul cum au fost manipulate “datele stiintifice” pentru a construi si sustine teoria evolutiei vezi Douglas Dewar, The Transformist Illusion, Dehoff Publications, 1957, si Evan Shute, Flaws in the Theory of Evolution, Craig Press, 1966. Semnalam ca ambii autori sunt reputati oameni de stiintă, si nu mistici, fanatici religiosi sau visatori.
2. Desigur aici “omenirea” se refera la Europa, dar este stiut că pâna nu demult singura civilizatie, în afara celei moderne, s-a considerat cea greco-romana. O scurta si elocventa sinteza a modului cum a fost descris “Veacul întunecat” se poate afla în Frances & Joseph Gies, Cathedral, Forge, and Waterwheel, HarperCollins, 1994. În 1667, Thomas Sprat numea deja acest Veac “tacut precum tenebrele noptii”; este Veacul când “istoria omului s-a oprit complet”, când vreme de 1000 de ani “nu s-a întâmplat nimic”, când a avut loc “o stagnare intelectuala” (Gies 1-2).
|
Athos 2/8/2007 |
Contact: |
|
|
