Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Romïżœnii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivïżœ 2024
Articole Arhivïżœ 2023
Articole Arhivïżœ 2022
Articole Arhivïżœ 2021
Articole Arhivïżœ 2020
Articole Arhivïżœ 2019
Articole Arhivïżœ 2018
Articole Arhivïżœ 2017
Articole Arhivïżœ 2016
Articole Arhivïżœ 2015
Articole Arhivïżœ 2014
Articole Arhivïżœ 2013
Articole Arhivïżœ 2012
Articole Arhivïżœ 2011
Articole Arhivïżœ 2010
Articole Arhivïżœ 2009
Articole Arhivïżœ 2008
Articole Arhivïżœ 2007
Articole Arhivïżœ 2006
Articole Arhivïżœ 2005
Articole Arhivïżœ 2004
Articole Arhivïżœ 2003
Articole Arhivïżœ 2002


Carpe diem : Canadian Aboriginal Festival (I)



Viața, tradițiile, obiceiurile si cultura vechilor aborigeni din Canada si din toată zona nord-americană au reprezentat pentru mine un subiect de mare interes. În acest sens, am citit o serie de cărți pe această temă, între care „Indian Legends of Canada” de Ella Elizabeth Clark, „The Soul of the Indian”, de Charles A.Eastman, „The Sacred-Ways of Knowledge, Sources of Life” de P.Beck, A.L.Walters si N.Francisco. Vizitarea câtorva „native villages” din sudul Provinciei Ontario, prilej cu care l-am cunoscut la el acasă pe pictorul C.Chase, de la care am achiziționat două minunate tablouri cu tematică specifică, vizionarea unor filme artistice si documentare cu indieni, lecturarea în presă a diferitelor articole privitoare la problema mereu actuală a celor din asa-numitele „First Nations” s-au înscris în aria aceleiasi preocupări personale în această direcție. Si, totusi, consider că mă aflu încă departe de o cunoastere mai în profunzime a domeniului respectiv. Iată de ce, desfăsurarea în Toronto, la sfârsitul anului trecut, a marelui Canadian Aboriginal Festival mi-a oferit o excelentă oportunitate de a dobândi, si pe această cale, noi cunostințe si date circumscrise acestui vast subiect.
Amplul eveniment – al 13-lea în derularea sa anuală până în prezent – a avut loc în marea arenă de la Skydom-Rogers. Pentru fiecare zi, din cele trei ale manifestării, s-a perceput o taxă de 10 dolari/persoan㠖 intrarea. Imaginea oferită de sus, din spațiul de accedere, era aceea a unei panorame plină de culoare si miscare. Lume multă si diversă, ca la... festival. În mijlocul acestei privelisti caleidoscopice se afla „scena deschisă”, pe sol, a mulțimii de dansatori aborigeni în frapantele lor „regalia” (costume tradiționale, decorative), într-o continuă agitație. Într-un alt spațiu al popularei arene sportive s-a organizat un adevărat târg comercial, înțesat de tot felul de corturi si standuri cu diferite produse si obiecte destul de tentante pentru vizitatori. Între acestea, o mare atracție o exercită multiplele întruchipări ale artizanatului indian (îmbrăcăminte, lucrări în lemn, podoabe etc.), realizările unor artisti plastici ridicați din rândurile populațiilor native, cărțile referitoare la istoria, diversitatea si particularitățile acestora, ofertele de bucătărie tradițională si modernă etc. Sunt prezente, de asemenea, o seamă de firme, organizații sociale si cu profil instructiv-educativ, reprezentanți ai unor muzee si asociații turistice, toate legate nemijlocit de ceea ce putem numi dinamica si strategia cunoasterii, a emancipării si integrării acestor populații în viața de zi cu zi a Canadei. Un ecran imens, instalat pe peretele lateral al acestei zone, se constituie într-o „oglind㔠accesibilă tuturor, reflectând pas cu pas desfăsurarea marelui festival.
Conform programului, ziua respectivă a fost rezervată concursurilor de dans indigen. Este vorba, mai precis, de dansul popular, focloric al comunităților etnice trăitoare pe teritoriul canadian de azi, tot asa de străvechi si viabil ca însesi aceste durabile colectivități. Totul s-a desfăsurat sub forma unui atractiv „show”, a unui concurs între grupurile venite din diferite zone ale țării. Întrecerea deschisă, publică a dat posibilitatea etalării bogatei costumații si a măiestriei artistice a fiecărui grup, supravegheat îndeaproape de instructorul său coregraf. Astfel, s-a dansat ore în sir, într-o competiție în toată legea, pe categorii de vârstă si sex, câte unul, câte doi ori în formații, în ritmuri si reguli bine stabilite, marcate de sunetele debordande ale ancestralelor tobe, amplificate de difuzoarele instalate în diferite puncte ale arenei. Desi cam stereotipe, dansurile au evidențiat agilitatea performerilor lor de a reliefa tematica si simbolistica ce le animă. Din suita prezentată în concurs, am reținut mai ales Grass Dancing si Jingle Dress Dancing. În cel dintîi, dansatorii, îmbrăcați în viu coloratele lor regalia , ornate cu fire si panglici, evoluează cu miscări legănate, fluente. În față si în spate au sorțuri, iar zorzoanele de pe costumația lor imită unduirea ierbii preriei în vânt, pe care ei o „calc㔠spre a netezi terenul pentru ceremoniile magice de odinioară... Cel de al doilea este un ritual de vindecare, practicat de femei în rochii zornăitoare. Acestea se miscă în mod rigid, cu trupul drept, ridicându-si picioarele cât mai sus. Fiecare „jingle dress” este împodobită cu 365 conuri de metal (original, acestea erau cochilii de scoici), ceea ce impune ca dansatoarele să fie în bune condiții fizice ca să poată suporta o asemenea greutate. Si tot asa, fiece dans cu stilul si semnificația sa...În acest sens, am notat un panseu al unei dansatoare din festival, care spunea: „A dansa înseamnă a te ruga, a te ruga înseamnă a vindeca, a vindeca înseamnă a da, a da este egal cu a trăi, a trăi este egal cu a dansa”. Este un cerc magic care conduce mereu la ceeasi „esență a vieții” – dansul...După fiecare număr de concurs, juriul de pe podiumul festivalului acordă câte trei premii individuale ori colective, spre bucuria si mândria competitorilor, ca si a îndrumătorilor acestora. Aplauzele sunt multiplicate de iuresul tobelor, al căror răsunet ar putea străbate până departe, în zarea asezărilor câstigătorilor de aici, din Toronto...
În desfăsurarea generală a acestui Festival sunt incluse si alte activități complementare: spectacole de muzică si dansuri ale unor renumiți cântăreți si trupe din mediile indigene, conferințe pe teme sociale si cultural-artistice, întreceri sportive de jocuri tradiționale (lacrosse etc.), demonstrații de „craft work”, prezentări de modă, filme documentare („Mother of Our Nations” s.a.), ore de rugăciuni colective, dezbateri, dialoguri si schimburi de idei s.a.m.d. Cu imaginea tuturor acestor obiective si beneficii în minte, Phil Fontaine, seful Adunării Primelor Națiuni, exprima în mesajul său, la debutul importantului eveniment:”Festivalul oferă tuturor canadienilor oportunitatea de a afla tot mai multe lucruri despre cultura Primelor Națiuni, ca si despre diversitatea si istoria lor. Felicit organizatorii si pe toți cei ce au contribuit într-un fel sau altul la asigurarea succesului acțiunilor componente”. De-ar fi numai aceste aprecieri si tot ar fi destul de mult pentru un festival de o asemenea factură si anvergură...

(Continuare în numărul următor)






Ion Segarceanu    2/5/2007


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian