Caietele Emigrantului - Magarul din Ceata
“...alo! Tusa, sant eu...”
“Servus copile ! Da’ tu telefonezi din America sau ai venit la Sibii?”
“De’acasa din Canada tusa. Vream sa vorbesc cu varu’ Ghita”
“Nu-i acasa, ii plecat la Bucuresti cu “protestu” si cu advocatii.”
“Ce protest?”
“Ala cu Europenii care ne spune ce si cum acuma. Io’s batrana si nu prea intaleg bine; da dau aia o lege pentru pastori ca sa nu mai duca oile iarna in regat prin vai si pe drumuri publice. Vor sa le ducem cu camioane sau cu trenuri cu aer racit si adapatoare. Nu ne mai lasa sa taiem oile, trebe’ sa le sacrificam ca-n occident...auzi tu. Abia ne-am oblit si noi si vor sa ne duca la sapa de lemn. Saraca Ioana noasta’ s-ar rasucii-n mormant. Noi Vlasinii infranti ? Noi copile nu rabdam ca oltenii si moldovenii Noi ne mutam in Kazakstan a zis Ghita c-acolo-i ciobanitu liber. Asa a zis varu’to Ghita”
“Glumea tusa..”
“Poate... da’serios...”
Am mai povestit de una de alta, m-a intrebat de copii, de Bush “presedintele ala luptator pentru crestinatate si dreptatea Hierusalimului”.
Era la aproape 90 de ani inca sprintena la minte si foarte personala in opinii. Am inchis telefonul, mi-am turnat un cognac si m-am asezat in fotoliu patruns de amintirile vacantelor la Jina.
Am inceput sa respir aerul inmiresmat al Cindrelului cu aroma imbatatoare a brazilor in primavara. Mi-am amintit motaielile in iarba prospat calcata de oile iesite din iarna si-am revazut mieii zburdalnici si noatanii nebunatici, berbecii artagosi...toate-mi fugeau prin’aintea ochilor ca ieri.
Unchiul Gheorghe (caruia i-am mostenit numele ca si primul sau fiu varu’ Ghita) m-a invatat sa adun oile-n ciopor folosindu-ma de caini (niciodata satui ca sa nu se leneveasca) si sa mulg oile-n strunga cantand si mangaindu-le. Gustul jintitei si-al cocolosului cu branza mi s-au amestecat pe limba cu gustul cognac-ului facandu-ma sa zambesc. Balurile si jocurile ciobanesti din Jina, citirea epopeii Vlasinilor de Ioana Postelnicu in mireasma stanei in timp ce bateam untul, comentarile sugubete ale varului Ghita, elev la liceul din Salistea Sibiului apoi student la zootehnie la Cluj, mi-au coplesit simturile acum cu inocenta si linistea de-atunci, din verile cand am inteles transhumanta, motorul unei civilizatii transformata-n principiu filozofic de Blaga. Felul acesta de viata a mentinut pe taramul Carpato- Dunarean dialectul latino-slavic numit azi limba romana, pervertit de invatati cu o gramatica italo-franceza care nu a putut refuza vocativul slavic si e inca vorbita in anumite zone la perfectul simplu cuman.
Mi-am mai adus aminte remarca unei rude din Poiana care prinzand o zi senina pe varful Cindrelului si a vazut in toata splendoarea ei depresiunea Cibinului “Mare-i lumea ta Doamne...” Universul asta e amenintat de legile civilizatiei occidentului in quintesenta sa...
” Legea-zicea bunicu’ Handoreanu e pentru netrebnici, prapaditi si oameni fara buna credinta. Noi ciobanii n-avem trebuinta de legea nimanui c-o avem pe-a noasta’ din strabuni, nu de la imparati sau grofi.”
Sant ca magarul in ceata, impovarat de desagii stapanului, constient de indatoririle mele, pe cale sa-mi pierd slujba din cauza legilor civilizatoare a occidentului.
Abia s-a terminat Conferinta Inteleptilor de la Paris ! Toata lumea a cazut de acord ca violenta schimbare climatologica la care santem martori in prezent, e in mare parte datorita progresului necontrolat al tehnologiei si a noului stil de viata al omenirii. S-a calculat ca pentru a avea un comfort similar cu cel de astazi, al unui american din clasa mijlocie, in antichitate, omul respectiv ar fi avut nevoie de cel putin 200 (doua sute) de sclavi. Astazi energia produsa de hidrocarburi fosile compenseaza asta.
Ciobanii duc acelasi stil de viata de mii de ani imbunatatit evolutiv mult mai lent decat al altor categorii sociale. Ocupatia lor a atins perfectiunea mult inainte de revolutia tehnologica, iar micile imbunatatiri aduse “tehnologic” de nevoia productiilor industriale adoptate in UE sant detrimentale ocupatiei si produsului final. In acelasi timp pastorii din vest au abandonat traditia in favoarea imburghezirii si “emanciparii” profitabile. Cu alte cuvinte s-au lenevit. Pacurarii nostrii au pastrat traditia si calitatea produselor nepervertite de normele care impun automat energie poluanta. Acum acest mod de viata va disparea legal sub presiunile nesubstantiate a unor hipocriti vanand profitul cu orice pret, sub orice masca. Camioane cu aer conditionat si adapatoare consumand motorina. Mulgatoare electrice si separatoare speciale, pasteurizare la temperaturi controlate...energie, energie produsa cu carbune petrol sau atomic...In acelasi timp ma gandesc, ce lume e asta unde o bucata de paine e mai ieftina decat un nenecesar cuptor cu microunde, iar o vaca reprezinta o fractiune de pret dintr-un Hunday! Cate mori de electricitate eoliana sant necesare pentru producerea unei tone de aluminium, sau pentru eloxarea lui anodica...E absurd sa pretinzi conservarea ecologica cand legal distrugi un stil de viata nepoluant din ratiuni fictive: care e diferenta dintre mielul injunghiat si cel stiintific sacrificat cu umanitate? E mai putin greu la stomac...Intuiesc o schema mai mare in spatele circului asta: repararea greselii cu teoria globalizarii, care ameninta vestul cu decavarea prin impunerea agresivilor parteneri asiatici a unor costuri aditionale anti poluare care ar uniformiza costurile de productie reducand deficitul import/export al occidentului. Nici vorba de ingrijorare pentru ziua de maine, ci manie disimulata politic pentru profitul pierdut azi.
Adorm si visez. Sant in fata cortinei. Prezentatoarea anunta:
“ In programul nostru din Cantarea Romaniei elevul Serb George va recita balada “Miorita” Eu incep gatuit de emotie:
Pe-un picior de plai
Pe-o gura de rai
Se prelinge-n jos
Un drum sinuos
Asfaltat lucios
Trei camioane mari
Soferi pacurari
Unu-i moldovan
Altu-i ungurean
Si-al treilea-i muntean
Se-ntetesc la vale
Transportand mioare ....
George Serb / Toronto
|
George Serb 2/5/2007 |
Contact: |
|
|
