Libera cugetare : Nici asa, nici altminteri
Tehnic vorbind, liber-cugetător înseamnă ateu. Adică cineva spun
dicționarele care nu crede decît în rațiune si, în consecință, respinge
autoritatea oricărei dogme. De curînd, am văzut la televizor un tînăr foarte
simpatic, curățel si cuviincios, presedinte al unei organizații care
protejează libertatea de constiință si luptă pentru înlăturarea simbolurilor
religioase din locurile publice. Tînărul se declara liber-cugetător. Ceea ce
părea să-l salveze era o anumită candoare. Ajuns, prematur, la limpezimi
boreale (am putea să zicem chiar dogmatice), omul n-avea dubii si nu-si
punea întrebări. Era prizonierul unei convingeri de beton, asupra căreia nu pă
rea să fi cugetat suficient, valorificînd pînă la capăt măcar resursele raț
iunii. Pe scurt, nu era nici cu adevărat liber, nici cugetător în sens
deplin. E de înțeles. Nu e la îndemîna oricui să fie, din fragedă tinerețe,
si una, si alta. Problema credinței nu se poate rezolva la nivel de
abecedar si de retorică progresistă.
E nevoie de ditamai aparatul speculativ, de lecturi ample si de o intensă experientă de viată, dacă vrei să te misti în domeniu cu oarecare maturitate. Sigur, poti evacua lucrurile rapid,
acceptînd, ca pe o achiziție inviolabilă, ideologia la modă, dar a face asta în numele libertății si al reflecției e neserios. E nevoie de mult mai mult ca să fii un ateu credibil. Ca să nu mai vorbim de aroganța juvenilă a unei autoevaluări, care îsi atribuie beneficiul independenței de gîndire, ca si cînd
cei care sînt de altă părere ar fi, toți, niste slugi decerebrate. Există totusi o lungă listă de băieti destepți, de la Sf. Augustin la Pascal, de la Toma dAquino la Einstein si Heisenberg, toti destul de liberi si destul de cugetători, care n-au avut lejeritatea de a clasa contabiliceste
problema existenței lui Dumnezeu. Unii dintre ei au reusit chiar să găsească
oarecari compatibilități între rațiune si teologie, sau între stiintă si credință.
Care va să zică, chestiunea e complicată. Întelept e să nu te pripesti, să te eliberezi de bla-bla-urile cîte unui ONG zburdalnic, si să cugeti.
Dar, dacă se poate, să cugeti ca un cugetător, nu ca un activist. Adică să nu te grăbesti să acționezi înainte de a pricepe. Vei descoperi, astfel, tocmai ceea ce credeai că detii: reflecția liberă, exercitiul binefăcător al gîndirii pe cont propriu.
Vei învăta să acorzi mai multă atentie interogativității decît răspunsurilor gata-făcute, vei redescoperi calmul ratiunii, biblioteca, plăcerea dialogului pacificator.
În definitiv, esti sigur că n-ai inventat problema pentru care combați? Că nu asumi o fioroasă poziție de luptă dinaintea unui sfîrîiac?
Spitalele noastre au dificultăți patetice. N-au destule medicamente, n-au cearsafuri,
n-au instrumentar. Medicii sînt prost plătiți, pacienții sînt hrăniți pe sponci si, uneori, tratați în condiții de front. Or, dumneata crezi că adevăratul lor necaz e încălcarea libertătii de constiintă.
Se trezesc, vezi Doamne, din anestezie, văd pe perete o icoană si cad la loc, răpusi de dictatura
crestină.
Parlamentul nostru mai e nevoie s-o spun? e ciuruit de vicii, derapaje si neputințe. As, zici dumneata, e intoxicat de însemne mistice.
Parlamentarii vorbesc în bobote sau dorm impenitent, din cauza cîte unui crucifix, iar ministrii sînt prosti fiindcă jură pe Biblie.
Musulmanii visează la semilună, evreii, la sfesnicul cu sapte brațe, ateii la portretul lui Lenin.
Criză teribilă, monser! Să ne trezim! Să iesim la bătaie! Cu drepturile omului pe icoane călcînd.
N-o vom duce mai bine, dar vom muri corect politic, cu ochii pe un perete gol si cu onoarea reperată. Vom înfrunta, extatic, neantul liberei cugetări.
_http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=148&cmd=articol&id=4399_
|
Andrei Plesu 2/1/2007 |
Contact: |
|
|
