Cu Dl Gheorghe Ionascu despre Cetatile Dacice
Domnul Conf. dr. arh. Gheorghe S. Ionascu este absolvent a doua cursuri post-universitare in Arhitectura si Urbanism, doctor in ecologie al Universitatii din Bucuresti, in prezent conferentiar universitar la Facultatea de Arhitectura si Urbanism a Universitatii “Spiru Haret” din Bucuresti. A lucrat 24 ani in proiectare fiind autorul a peste 100 de proiecte de investitii realizate in 25 judete pentru constructii de comert, alimentatie publica, turism, scoli, complexe de productie si de prestari in servicii. A fost 14 ani expert, consilier si director in ministerul de resort pentru lucrari publice si amenajarea teritoriului, iar din 2003 este in invatamantul superior. Este membru al Comitetului National MAB (Omul si Biosfera) de la UNESCO, Secretar al Comisiei de Ecologie a Academiei Romane, lector al Institutului National de Administratie prin centrele sale regionale, membru al unor asociatii stiintifice, profesionale si stiinta, prezent cu comunicari la numeroase simpozioane.
Experienta sa de proiectare si cercetare, promotor al unor studii interesante, completata cu cea de profesor, ii confera o conceptie clara asupra problemelor pe care le teoretizeaza explicit. Deosebit de interesante sunt prelegirile sale despre vestigiile poporului roman, un loc aparte ocupandu-l consemnarile despre Cetatile Dacice din Muntii Orastiei; de curand a avut amabilitatea de a ne raspunde la cateva intrebari .
Stimate d-le Conf. dr. arh Gheorghe S. Ionascu, Va rugam sa aveti amabilitatea de a ne prezenta cateva aspecte despre insemnatatea si valoarea vestigiilor arheologice ale Cetatilor Dacice din Muntii Orastiei
Cetătile dacilor din Muntii Orăstiei reprezintă vestigii de importantă exceptională pentru România, mărturii ale înfloririi civilizatiei autohtone a statului centralizat dac, din perioada anterioară cuceririi romane. Ambitiile imperiului roman si bogătiile dacilor, i-au determinat pe romani să cucerească si să distrugă statul dac, care stătea ca un ghimpe în coasta Imperiului Roman. O mare parte din bogătiile si patrimoniul dacic au fost distruse de romani, care doreau să înlăture orice urmă din cultura dacilor, spre a instala civilizatia romană. Ei au construit chiar si o capitală nouă, Sarmisegetusa- Ulpia Traiana, pe un nou amplasament, care să înlocuiască Sarmisegetusa- Regia, cetatea- capitală a regilor Buerebista si Decebal, ale cărei ruine se pot vedea si acum pe vârful Grădistea Muncelului, la circa 1000 m. altitudine. După cum remarca profesorul Cliff Rugles, care s-a ocupat de cercetarea vestigiilor de la Stonehenge, Anglia, înainte de cucerirea, de către romani, a popoarelor Europei, unele abia constituite în state, acestea aveau o civilizatie proprie, cu o mare vechime si cu creatii remarcabile. A se vedea si statuetele Gânditorului din Hamangia cu sotia sa (datând de mai multe milenii înainte de Christos), prezente în mai multe locuri din România. Sau scrierea de pe tăblitele de la Tărtăria de Mures, considerată de către sumerologul rus Kifisin, ca mai veche cu peste 1500 de ani, fată de cea sumeriană, care se trage din ea.
Punctele fortificate situate pe vârfurile muntilor din zona Orăstie, formează un sistem unitar de cetăti de piatră, care apără, pe toate căile posibile, accesul către capitala statului dac.
Cuprinse în lista zonelor protejate de interes national, aprobată prin legea nr. 5 din anul 2000, privind Planul de Amenajare a Teritoriului National, sectiunea a 3-a, Zone protejate, cetătile dacice au fost incluse si în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Receptând cu interes semnalele unor specialisti împătimiti în descoperirea si protejarea patrimoniului nostru national, dintre care as aminti-o aici numai pe doamna arhitect Silvia Păun, după o documentare prealabilă în literatura de specialitate, în anul 1993, în calitate de director al Directiei pentru Mediu si Zone Protejate, din Ministerul Lucrărilor Publice si Amenajării Teritoriului – am initiat si condus un program de cercetare si protectie, care să conducă la rezultate concrete, având în vedere faptul că, desi formal zona se află sub protectia arheologilor, patrimoniul dacic străvechi se degradează continuu, cu stirea sau aportul actorilor care caută aurul dacic. De altfel, de curând (2006), s-au recuperat patru brătări dacice din aur masiv, din cele nouă care au fost descoperite si scoase fraudulos din România, numai în ultimii ani.
Declansarea actiunilor subsemnatului a constituit-o organizarea unei deplasări la cetătile dacice din Muntii Orăstiei, în perioada 24- 26 iunie 1993, împreună cu un grup de specialisti de diverse profesii (arhitect, inginer restaurator, geolog, astrogeodez, biofizician, etc. Actiunea a avut loc cu consultarea prealabilă a Directiei Monumentelor Istorice din Ministerul Culturii, a Comisiei de Arheologie a Academiei Române, a arheologilor din Cluj, având sprijinul Directiei de Urbanism a Consiliului Judetean Hunedoara si a Muzeului Arheologic Deva.
Deplasarea a condus la constatări nedorite privind interventiile distructive asupra partimoniului dacic, efectuate în prezenta arheologilor si deseori cu aportul lor, datorită modului distructiv de investigatie. S-au constatat următoarele deteriorări:
- degradarea sistemului hidrologic de colectare a apelor pluviale si curgătoare, realizat cu două mii de ani în urmă de daci, prin conducte ceramice si rigole de piatră, asezate pe paturi de argilă;
- gropi realizate de căutătorii de aur în situl arheologic, care continuă si astăzi să răscolească vestigiile, degradând terenul din zonă;
- dislocarea elementelor originale din piatră, din sanctuarele dacice, sub pretextul realizării unor consolidări ale terenului;
- demontarea integrală a celui mai vechi sanctuar dacic, cunoscut ca fiind din vremea regelui Buerebista, sub acelasi pretext;
- numeroase blocuri de piatră din sanctuare si din zidurile originale au fost demontate si zac aruncate pe versanti, etc.
- înlocuirea elementelor originale din sanctuare cu prefabricate din beton armat si cu trunchiuri fasonate de lemn, ceea ce modifică radical ansamblurile originale si semnificatia lor;
Cu toate că lucrările din zonă s-au realizat sub observatia arheologilor din Deva si din Cluj, nu se constată nici o grijă pentru păstrarea originalitătii sitului arheologic, nu există planuri de ansamblu privind efectuarea unor lucrări după regulile instituite de actuala legislatie, invocându- se motive fără nici un fel de fundamenatare logică.
După deplasarea respectivă, fiecare din specialisti au întocmit referate tehnice, iar subsemnatul – un referat de sinteză prin care am informat secretarul de stat, sef al Departamentului de Urbanism si Amenajarea Teritoriului.
Conducerea Ministerului Lucrărilor Publice si Amenajării Teritoriului a transmis aceste materiale - secretarului de stat responsabil cu protectia patrimoniului din Ministerul Culturii, semnalându-se gravitatea situatiei si necesitatea luării unor măsuri, care să oprească degradarea patrimoniului dacic. Reactia la materialul înaintat a fost o deplasare, condusă de secretarul respectiv de stat din Ministerul Culturii, la care au mai fost prezenti directori din acelasi minister, responsabili cu protectia patrimoniului, fiind invitat si subsemnatul. Rezultatul a fost că ulterior, Ministerul Culturii nu a stabilit nici un plan de măsuri, pentru atributiile ce-i reveneau de drept.
În aceasă situatie, în virtutea atributiilor ce reveneau MLPAT, am propus conducerii ministerului realizarea unui studiu pentru evaluarea si protejarea patrimoniului dacic din Muntii Orăstiei, în cadrul planului de cercetare, studiu pe care l-am condus, de-a lungul anilor, până la finalizare si instituirea protectiei.
Spuneti-ne Va rugam, ce studii mai deosebite sau elaborat pentru protectia si conservarea acestor vestigii arheologice
In perioada 1994 – 1998 sa elaborat prin Institutul PRODOMUS, un Studiu de evaluare, protectie si conservare a Cetatilor Dacice din Muntii Orastiei care a antrenat mai multi colaboratori externi. În această perioadă au fost studiate primele trei cetăti si anume Costesti, Blidaru si Sarmisegetusa- Regia (Grădistea Muncelului). În perioada 1999- 2000, s-a continuat cu cercetarea Cetătii Piatra Rosie si partial Masivul Făeragu, care prezenta numeroase vestigii
Cercetările nedistructive au fost realizate de geologul Constantin Iulian (AQUAPROIECT), Vasile Rudan- biofizician si operator foto, Generalul Vasile Dragomir (geodez), geologul Constantin Iulian si altii. În anul 1998, a fost atras la cercetarea efectuată de grup si profesorul dr. arheolog Ioan Glodariu din Cluj, care a confirmat cercetările cu date din caietele de săpături arheologice. Nu s-a putut obtine si sprijinul conducerii Muzeului arheologic din Deva, care poartă răspunderea principală a stării siturilor arheologice, care de altfel a obstructionat cercetările, deranjat de imixtiunea altor cercetători în zonă si de aprecierile lor pertinente privind lipsa de determinare si de preocupare reală pentru protectia patrimoniului. Cercetările nedistructive au descoperit de pildă, prin mijloace biofizice, o conductă de ceramică, ce alimenta de la un rezervor de apă existent în cetatea Sarmisegetusa- Regia, termele romane construite dincolo de zidul cetătii, după cucerirea acesteia. Arheologii au săpat si conductele erau îngropate exact pe traseul trasat de biofizician.
Spre deosebire de alte fortificatii geto- dacice descoperite, patrimoniul preistoric si istoric dacic din Muntii Orăstiei prezintă două caracteristici:
- punctele fortificate au în teritoriu caracterul unui sistem unitar de habitat si apărare, care asigură apărarea pe toate căile posibile de acces, către capitala statului dacic,
- unitatea sistemului de constructie adoptat, cu ziduri cu paramente de blocuri de calcar fasonat, perfect îmbinat si emplecton din piatră si pământ, cu legături de întărire intre ziduri realizate din busteni de lemn, zidurile având 2,5- 3 m. grosime, cu înâltimi variind de la 3 la 15 m. Aceste fortificatii ciclopice erau realizate cu piatră adusă de la circa 40 de Km. spre nord, din cariera Santa Maria de Piatră, situată dincolo de Mures. Cu ce mijloace au realizat dacii aceste lucrări, în cât timp si cu câti lucrători , nimeni nu stie.
Se consideră de altfel că volumul zidurilor din cetătile dacice este comparabil doar cu piramidele. De altfel, în antichitate Dio Casius scria că dacii aveau muntii întăriti cu ziduri.
În zonă au fost descoperite vestigiile cele mai valoroase ale civilizatiei materiale si spirituale ale dacilor, (ca patrimoniu mobil) astfel:
- sute de cuptoare de prelucrat metale, în special fier, pentru unelte si arme);
- vase ceramice de păstrat cereale si vin;
- cosoni de aur, în mare număr, înstrăinati prin târgurile Europei de către căutători braconieri;
- numeroase resturi de arme si unelte de diverse tipuri.
Patrimoniul imobil îl constituie zidurile cetătilor ruinate si sanctuarele, care reprezintă de altfel calendare dacice de măsurat timpul, pentru calculul succesiunii anilor, durata lor, cât si pentru stabilirea perioadelor optime pentru efectuarea lucrărilor agricole.
Zeci de terase antropice sprijinite cu ziduri de protectie din piatră, având înăltimi de la 3m. la 15 m. asigurau spatiul adecvat de locuire si de apărare al dacilor. Fiecare masiv montan este apărat de fortificatii radial- concentrice, care asigură observatia, apărarea si oprirea accesului agresiv pe toate directiile posibile. Cu un astfel de sistem de fortificatii, se întelege dece regatul lui Buerebista a rivalizat ca fortă în Europa cu Imperiul Roman al lui Cezar. Un sistem tipizat de conducte de alimentare cu apă din ceramică cu unele portiuni încă functionale după 2000 de ani, împânzesc zona cetătilor. Printr-un sistem creiat ingenios de natură de vase comunicante, legate de muntii Parâng, apa este prezentă în izvoarele existente chiar pe vârful muntilor, în incinta cetătilor, ceea ce le făcea permanent locuibile si inexpugnabile. La una dintre cetăti se vedeau cu ochiul liber urmele conductelor care aduceau apa din vârf către locuintele din vale.
Se întâlnesc de asemenea si sisteme de drenare a apelor meteorice, prin canale săpate în piatră. Numeroase sunt vestigiile de aici, care asteaptă a fi descoperite. Din păcate interese străine de interesul national, determină atât investigarea arheologică total neconformă normelor instituite, cât si distrugerile deliberate provocate de căutătorii de aur. Istoria Europei se lasă greu a fi rescrisă.
Arheologi străini au vizitat deseori zona si au prelevat fraudulos din situl dacic pietre inscriptionate, cum a fost disparitia a circa 80 de T-uri din marmoră, inscriptionate, ce erau montate în rotonda mare a calendarului dacic, asa cum le descrie academicianul C. Daicoviciu, cu doar 30 de ani în urmă. După cunostintele unui specialist în patrimoniu, valoarea unei astfel de pietre inscriptionate se ridică la costul unui tanc. Până si din Muzeul Arheologic din Deva, ultimile astfel de piese au dispărut în mod miraculos, rămânând se pare un singur martor, spre a se putea confirma totusi scrierile înaintasilor.
După aprecierile unui arheolog se pare că aici în zona noastră de obârsie, în Muntii Orăstiei toti au furat, inclusiv noi ne-am furat trecutul istoric, datorită unor indivizi avari, fără morală si fără nici un Dumnezeu. În afara căutătorilor de aur, arheologii au distrus si ei prin faptul că nu au acoperit la loc gropile de săpături arheologice, spre a proteja vestigiile, chipurile din lipsă de bani. Nu poti avea respect si consideratie pentru un cercetător care sapă, face descărcarea arheologică, după care lasă vestigiile să se distrugă.
Zona cercetată de proiectantii angrenati la studiul mentionat nu a fost din păcate niciodată cercetată de o manieră globală, interdisciplinară, de către echipe mixte, condusi de către un generalist, care să facă sinteza cercetărilor, pentru a fi în sfârsit scrisă adevărata istorie a timpurilor dacice. Doar cercetătoarea canadiană Marija Gimbutas a făcut câteva aprecieri globale, interesante, în cartea sa Civilizatie si cultură, apărută în traducere, la Bucuresti, în Editura Meridiane, exact la 16 decembrie 1989, când la Timisoara începuse răsturnarea regimului comunist.
Desigur, a urmat elaborarea unor documentatii de urbanism, potrivit legislatiei in vigoare; ce ne puteti spune despre astfel de documentatii :
Intr-adevar a fost elaborat un Plan de amenajare a teritoriului zonal aferent cetătilor dacice din Muntii Orăstiei si planul urbanistic zonal al cetătilor Sarmisegetusa-Regia, Costesti si Blidaru.
Studiul Prodomus a fost analizat si avizat de organele locale ale judetului Hunedoara si a primit în final avizul tehnic (cu conditii) a Consiliului Judetean Hunedoara, la 11 februarie 1998.
Pentru a se putea valorifica rezultatele studiului realizat, care a perimetrat cu aproximatie aria de protectie a fiecăreia din cele trei cetăti, pe baza pozitionării vestigiilor descoperite, am solicitat, reusind, implicarea directă a Consiliului Judetean Hunedoara, care a asigurat finantarea elaborării unor planuri urbanistice zonale aferente cetătilor. Aceste planuri au fost realizate de către Institutul National de Cercetare Proiectare pentru Urbanism si Amenajarea Teritoriului URBANPROIECT.
Elaborat pe parcursul anului 1999, studiul a obtinut în anul 2000, toate avizele institutiilor locale ca: Oficiul de Protectia Patrimoniului, Muzeul Deva, Comisia Judeteană de Amenajarea Teritoriului si Urbanism, etc.) si ulterior a organismelor centrale, terminând cu avizul Ministerului Culturii si al Ministerului Lucrărilor Publice si Amenajării Teritoriului.
Pe această bază si în conformitate cu legea, prin Hotărârea nr. 11/ 2001, Consiliul Judetean Hunedoara, pe teritoriul căruia se află vestigiile cetătilor dacice a aprobat Planul Urbanistic Zonal pentru Cetătile Dacice Costesti (Cetătuia), Blidaru si Sarmisegetusa – Regia (Grădistea Muncelului), precum si regulamentul de gestiune cu toate regulile necesare pentru protectia si conservarea patrimoniului, asigurându-se totodată si mentinerea acestuia în circuitul public de valori. În paralel cu acesta, în colaborare cu Consiliul Judetean Hunedoara s-a solicitat si s-a obtinut prin minister un fond de investitii pentru modernizarea drumului de acces la Sarmisegetusa- Regia, aflat într-o stare precară si greu accesibil, de regulă doar în câteva luni de vară. Drumul nu a fost încă terminat, dar regulamentul urbanistic a intrat în vigoare. Ca o exemplificare a Regulamentului, precizăm că delimitarea în planuri a zonelor protejate s-a efectuat pe grade de protectie, de la 0 la 3, rezultând următoarele suprafete totale ale zonelor protejate:
- Cetătuia Costesti – 116,46 ha.,
- Blidaru - 127,11 ha.,
- Sarmisegetusa – Regia (Grădistea de Munte) 322,95 ha.
De remarcat este faptul că marea majoritate a ariilor protejate sunt acoperite cu păduri, fiind în administrarea autoritătilor silvice.
Limitele zonelor protejate au fost stabilite prin raportarea la elementele peisajului geografic din zonă, de exemplu valea unor pârâuri, cum ar fi cursul apei Grădistea, culmile si seile din apropiere, etc., după cum se poate vedea din planurile zonelor protejate ale celor trei cetăti. Desigur în perimetrul zonelor protejate este interzisă construirea oricăror obiective, cu exceptia consolidărilor si restaurărilor necesare pentru protectia patrimoniului propriuzis, precum si pentru consolidarea albiilor apelor curgătoare prin lucrări hidrotehnice specifice.
De remarcat că toate cetătile dacice din Muntii Orăstiei sunt cuprinse în cadrul Parcului Natural Grădistea Muncelului- Cioclovina, care are 10 000 ha. si reprezintă o zonă protejată cu patrimoniu natural, de importantă natională, declarată tot prin Legea nr. 5/2000 a Zonelor Protejate. În acest mod, prin suprapunerea celor două tipuri de zone protejate, valoarea peisajului natural si cultural, care trebuie conservat, revigorat si pus în circuitul public pentru călători si turisti, prezintă valente deosebite.
În cadrul zonelor protejate sunt admise si functiuni complementare cercetării stiintifice arheologice nedistructive, cum ar fi turismul controlat, restaurarea vestigiilor, protectia si curătarea terenului, etc. Se interzic permanent activităti cum ar fi accesul auto carosabil în incintă, amenajări pentru camping, extragerea din situl arheologic a unor piese originale, culegerea si comercializarea plantelor si vânarea animalelor declarate protejate, realizarea unor lucrări care afectează integritatea si stabilitatea vestigiilor. Din păcate planul urbanistic zonal aprobat, regulamentul având putere de lege, nu este încă utilizat de autoritătile publice locale, care au în grijă patrimoniul arheologic respectiv, în principal din lipsă de resurse. O interventie cu sprijin pe plan central a organismelor abilitate se impune în continuare.
O structură institutională, care să asigure cercetarea, dar si paza, protectia si conservarea vestigiilor civilizatiei dacice, concentrate în zona muntilor Orăstiei s-ar impune. Regulamentul urbanistic trebuie transformat în regulament de gestionare a zonei protejate, care însă trebuie aplicat si urmărit de o institutie specială, concepută la nivel central. Nu pot fi lăsate în continuare la dispozitia organelor locale, valori arheologice exceptionale, mai ales dacă avem în vedere lipsa de determinare, cunoastere si răspundere care s-a manifestat în perioada anterioară, conducând la degradarea iremediabilă a ansamblurilor. De aceea se impun o serie de măsuri a fi luate în continuare în parteneriat, de către toti actorii responsabili, interesati.
Ce masuri considerati Dv. ca este util a fi luate pentru conservarea vestigiilor civilizatiei dacice din Muntii Orastiei.
O tară care are ca România asemenea vestigii ale unui trecut si nu stie a si le pună în valoare, are mult de pierdut. Statul centralizat dac, condus mai întâi de marele Buerebista, rivalul de temut a împăratului roman Cezar, care a unit la un loc toate triburile dacilor si mai apoi de legendarul rege Decebal, care s-a opus Imperiului Roman în două războaie, au lăsat mărturii ample în muntii Orăstiei, care se cer descifrate, spre a ne cunoaste trecutul, începând din perioada de început a formării noastre ca popor, pe vremea când putine erau statele întemeiate,ca si regatul Dac, în Europa.
De aceea, pe baza celor relatate de arheologi si istorici în descoperirile si în cărtile lor, după studiile realizate pentru planificarea fizică a teritoriului, spre a delimita aria aproximativă a citadelelor dacice pentru habitat si apărare, în scopul protectiei acestora se impun în continuare măsuri concomitente si consecutive, astfel:
- Realizarea unor proiecte de restaurare a cetătilor dacice, utilizând elementele originele din siturile arheologice si înlăturând toate contrafacerile si elementele alogene, străine de conceptia originală. Trebuie avut în vedere faptul că valoarea monumentelor trebuie restabilită, oprind degradarea datorată riscurilor naturale si antropice, altfel acestea pot fi scoase de pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, cu ocazia inspectiilor ce vor fi realizate de experti. Aceste proiecte trebuie să fie promovate de către organismele nationale abilitate cu protectia patrimoniului cultural, ca proiecte prioritare;
- Înfiintarea unui Centru National pentru Investigarea, Protectia si Conservarea Patrimoniului Dacic, care să aibe un Secretariat Executiv chiar la Orăstie, urmând ca functionarea sa să fie alimentată de o Fundatie, de bugetul central si de cele locale. Centrul si secretariatul său trebuie să functioneze ca o administratie de gestionare a patrimoniului istoric dacic, care să facă cercetarea arheologică, lucrările de pază si restaurare si să stabilească reguli pentru accesul turistic, astfel încât punerea în valoare a patrimoniului să nu împiedice conservarea acestuia;
- Organizarea unor parteneriate cu toti actorii responsabili si interesati în acest proces, care să utilizeze punând împreună resursele putine, câte sunt, spre a salva patrimoniul de la distrugere iremediabilă. Donatiile unor români patrioti, plecati din tară ar fi binevenite.
- Schimbarea prioritătilor în alocarea fondurilor de restaurare, concentrând resurse în primul rând către obiectivele cuprinse în lista patrimoniului mondial UNESCO, între care vestigiile dacice sunt cele mai vechi si mai amenintate, reprezentând mărturii prime ale formării noastre ca popor.
Aceste câteva măsuri nu împiedică cu nimic asigurarea unei paze militarizate, mergând până la dislocarea în fiecare cetate dacică a unei unităti de vânători de munte, care pe lângă o instruire militară adecvată, pot determina atât educatia patriotică a militarilor cât si descurajarea accesului neavenitilor si căutătorilor de aur în zonă. Repartizarea imediată de către Prefectura judetului Hunedoara a unor unităti de gardieni publici, si/ sau de jandarmi, care să întărească Politia din zonă, ar reprezenta poate o măsură salutară.
Personal consider că trebuie în sfârsit să se treacă de la stadiul de campanii de presă, de la studii rămase pe hârtie, la actiuni concrete de protectie si de conservare a patrimoniului cel mai semnificativ, care ne reprezintă si ca popor. Este si motivul pentru care am adus în fata dumneavoastră acest subiect.
Va multumim d-le conf. univ. dr. arhitect Gheorghe S. Ionascu
A consemnat,
arh. Ion Constantinescu, Toronto
|
Ion Constantinescu 1/31/2007 |
Contact: |
|
|
