La gura sobei : ÎNCOTRO?
Pentru românii visând la emigrare ca la o simpla scapare la coca-cola si pizza pe saturate, si nu la evadarea din sistem,- timpul si spatiul par sa se uneasca într-un punct extrem de confuz. Noi toti alergam într-un fel sau altul, pe meridiane si paralele,- cautam cu febrilitate clipa de multumire, fericire, fara sa vrem sa stim ca destinul îl detinem în gena, în AND,; depinde doar de ce vrem sa facem cu el. De la rasarit spre apus, mereu în rostogolire de ac de ceasornic pornim, ne unim în vise imposibile si cautari adesea târzii. Lasam acasa, dam la o parte partea noastra de rai si piciorul de plai; pornim din nou si din nou dela capat, fie si numai cu un lat de palma … mai departe de toate. Tocmai când credem ca am ajuns la capatul drumului, ca am dat de cornul abundentei si ne-am adapat la fântâna cunoasterii, intervin alte probleme în ecuatie. Dimensiunile înstrainarii ne rup, ne ferefeniteza în monade rezistente la clima, la politica si la viteza cu care ne transformam pe zi ce trece în computere gânditoare, dar niciodata în uitare. La Carpati si Dunare, înca mai pierdem din averea strabuna si murim ca arborii, pe picioare. Cei care ramân, se destrama în patru zari ispititoare, de, numai tara ramâne, sub tornade, ploi în raspar si bocet de sinistrati ce asteapta … Oare ce si pe cine asteapta ei, cei cu palmele crapate pe coada de sapa? Dumnezeu nu va coborâ pe pamânt pentru ei, niciodataa. Cel satul nu îi crede flamândului, spune românul, si… toate-s de-a-ndoaselea. Vara-i mastera; se se misca cu casa ,cu masa spre cealata jumatate a paharului… anului. Holda-i nesamanata din toamna trecuta. Porumbul a germinat în ograda, sub apa… Grâul de coliva ne vine cu ,,certificat de garantie,, de unde… fi-va sa vie. In fata ambasadelor unor state cu ,,promo,, lucrat la standarde ridicate, tinerii cu diploma universitara în ,, ranita,, tin ,,rândul,, de seara pâna dimineata, când se schimba în tura, iar, gardianul. Daca au noroc-chior, vor deveni sigur ,,parchetari,, în Germania sau ,,capsunari,, în Spania,,… Visul cel mare ramâne totusi, zborul peste Ocean; este ca si cum, apa aia- mare ar putea spala toate grijile si jignirile natiei române. Nu fiecare om, nu fiecare arbore odata smuls, reuseste sa-si refaca radacinile pe alta emisfera. Desigur, exista, din fericire, destule povesti de succes pentru ca, una peste alta, fuga noastra de pe un continent pe altul sa devina, la urma urmei, motiv de legenda adevarata. Putini dintre cei cu rostul rostuit într-o lume noua lor, au curajul sa se si destainuie, sa-si recunoasca fie si numai în oglinda, clipa aceea de dezamagire animalica, punctul ,,zero,, unde a stat si a crezut c-a murit, dar de unde s-a ridicat în genunchi, pe propriile-i picioare… Acestia sunt luptatorii si povestile lor ar putea face obiectul unor studii nu doar pentru sociologi. Patria nu este acolo unde tie ti-e bine! zic unii. Ba, Patria este acolo unde ti se ofera posiblitatea sa gândesti si sa traiesti ca un Om!, dau replica altii. Adevarul ramâne închis în inima fiecaruia dintre noi toti cei care au detinut curajul de-a ramâne pe vatra, ori… sa-ne luam Lumea-n cap, sa plecam înspre acolo, de unde România noastra se vede, ca orice lucru fara detalii,- în negru si alb.
|