155 de ani de la nasterea lui Ion Luca Caragiale
"In noaptea de 29 spre 30 ianuarie 1852,in satul Haimanale(astazi I.L.Caragiale),judetul Prahova,se naste Ion Luca Caragiale,fiul lui Luca St. Caragiale si al Ecaterinei"-asa incep toate notele biografice privind viata si activitatea marelui dramaturg,nuvelist,pamfletar,scriitor,director de teatru,comentator politic si ziarist roman.
"Cuvântul românism a căpătat sens datorită privirii sale pătrunzătoare. Umorul bazat pe o îndelungă și fină observație surprinde firea românilor în ipostaze firești până la absurd, cu o ușurință ce poate părea de multe ori superficială. Povestitor unic, Caragiale a inventat lumi care nu se confundă doar cu realitatea vremurilor. Personajele sale ne sunt de cele mai multe ori mult mai aproape decât ne place să credem. Politica despre care scria în epoca sa pare furată din evenimente actuale, iar bunul simț la fel de pus în pericol. De altfel, prietenul lui Creangă și Eminescu a murit la Berlin, fără cuvinte de laudă pentru țara natală pe care o lăsase în urmă.
Cel mai mare dramaturg român scria în adolescență poezii si visa să devină actor. Familiarizat de unchii săi, Iorgu și Costache, cu lumea magică a scenei unul era profesor de mimică și declamație la Conservatorul Dramatic, celălalt avea o trupă ambulantă Ion Luca abandonează studiul actoriei, dar se angajează la Teatrul Național ca sufleur și copist. În aceeași perioadă și tot pentru a se întreține, Eminescu avea aceiași ocupație, fapt care face ca viitorii mari autori să se și întâlnească.
După ce a apărut cu pseudonim în revista de satiră Ghimpele, Ion Luca Caragiale începe la 21 de ani prodigioasa sa activitate literară și jurnalistică. Trei ani mai târziu va redacta de unul singur, timp de două luni, foița hazlie și populară Claponul, iar în 1878 va scrie alături de Slavici și Eminescu în Timpul. În redacție se nășteau dispute aprinse, mai ales între Caragiale și Eminescu. Acesta din urmă dorea o implicare directă a gazetăriei în viața socială, în timp ce Caragiale prefera ca armă de nădejde împotriva tuturor relelor din jur o ironie aparent detașată. Se spune că a înnobilat publicistica românească, lăsind articole cu valoare de opere literare sau reinventând genuri precum pamfletul, într-o manieră valabilă și astăzi.
Primele sale piese, O noapte furtunoasă și Conu Leonida față cu reacțiunea, sunt susținute necondiționat de Junimea și de liderul acesteia, renumitul critic Titu Maiorescu, în fața atacurilor care, se pare, erau motivate tocmai de apartenența lui Caragiale la mișcarea ieșeană. Urmează O scrisoare pierdută, reprezentată cu mare succes, în prezența Reginei, pe 13 noiembrie 1884. Din cauza unui conflict personal cu Maiorescu, Caragiale se va rupe destul de zgomotos de Junimea, atacând-o într-o serie de conferințe celebre. Spre sfârșitul vieții va încerca însă, de la Berlin, împăcarea cu mentorul său, datorită căruia a fost, pentru o stagiune, directorul Teatrului Național."(MARI ROMANI-Un Program realizat de TVR)
Cum se stie,Academia Romanana nu l-a primit printre membrii sai decat post-mortem si a facut-o abia in 1948, la propunerea lui Mihail Sadoveanu,dar valoarea operei sale rezida in timp pentru ca:
"negresit, este un mare creator, opera lui e vie, limbajul lui este înca actual si modelele lui de existenta continua sa functioneze într-o oarecare masura. Mai ales în viata politica. Acest fapt se explica nu prin faptul ca românul este, prin natura lui, încurca lume, demagog, cârtitor, ci dintr-un motiv mai direct: geniul comic al lui I L Caragiale a fixat câteva situatii de existenta si un numar de caractere care, indiferent de sistemul politic si de evolutia societatii se repeta."(Acad.Eugen Simion,presedintele Academiei Romane-Cuvant de deschidere a sesiunii oficiale a Programului national 2002-Anul Caragiale).
Desi,"scria in adolescenta poezii",a scris putine poezii si in general adecvate stilului sau satiric.
BOUL SI VITELUL (1907)
(Este o parodie dupa fabula lui Grigore Alexandrescu,cu subtile,dar sugestive schimbari de situatii)
"Un bou,ca toti boii putin la simtire,
In zilele noastre de soart-ajutat...
Invata la scoala cartea de citire
Si ajunse boul un bou invatat.
Mare lucru-n lume e si invatatura!
Tine loc de multe,chiar si de talent...
Printr-o buna scoala,rafinezi natura:
Din vitel poti scoate un bou eminent.
Nu incape vorba,intre animale,
Un asa specimen greu sa mai gasesti...
Sa citeasca zilnic feluri de jurnale,
Rumegand atatea stiri politicesti.
Astfel,eminentul,in curent cu toate,
Iata,pe nepotu-i tanar l-a-intalnit:
-Unchiule cum merge?-Excelent nepoate!
Cea mai gre problema s-a si rezolvit.
-Unchiule,iar glume!-Ba de loc baiete!
Sunt de-acord cu totii,foarte sigur stiu...
Sa m-asculti pe mine,eu citesc gazete;
Tu nu stii nimica,esti un ageamiu.
Ma-indoiam eu insumi:m-am convins in fine,
C-am scapat de-acuma de orice nevoi:
Nu sunt deopotriva voitori de bine
Si au multa mila cei mai mari de noi.
N-au pierit zadarnic,asta primavara,
Dintre noi atatia ca la zalhana!
Drepturile noastre sfinte triunfara:
O s-avem izlazuri,daca ni le-or da...
A ramas vitelul ca un gura-casca,
Fericit ca-n fine sacra speta-a lui
O avea de-acuma din belsug sa pasca
S-o purta mai lesne greul jugului."
Perceput mai ales ca un farsor,maestru al ironiilor,I.L.Caragiale a avut o latura ascunsa pe care o exprima tot cu ajutorul umorului sau inegalabil:
"Eu sunt un sentimental,Domnule !"
|
Claudiu Coman 1/27/2007 |
Contact: |
|
|
