Voci : O (scurta) analiza a existentei
Totul este, datorita conditiei si al modului actual de gandire umanist, de necuprins, posibilitatea de a departaja si de a alege o concludenta cale de dezvoltare spirituala, fiind inconstient ignorata. Ne af1am intre REALITATE si ILUZIE, o pozitie destul de inconvenabila pentru mentalul care prezinta o permanenta dorinta de aprofundare in Adevar, indiferent de caracterul personal.
Comportamentul releva existenta multor tipuri de gandire, puncte de vedere si ideologii puse in perspectiva, reprezentand o cale ce influenteaza puntea de legatura dintre material si spiritual, intr-un mod foarte variabil. Datorita amintitilor factori, conditia umana devine suportul unei inhibari spirituale, "Realitatea" eliberand o gandire materialista, individul departandu-se de sine, aruncandu-se tot mai in afara sa, devenind astfel insusi o iluzie materiala. In acest caz nu se mai poate vorbi decat despre ceva relativ, Totul devenind relativ, Infinitul, Existenta, insasi starea preponderenta de A FI, devenind relative sau chiar nihilizate.
Fenomenul are loc prin punerea unor accente deosbite in domeniul simturilor proprii, acestea fiind la randul lor diferite de la caz la caz, determinand ca factorii esentiali de pozitie sociala, varsta, sex etc., sa dezvolte ideologii variabile, ajungandu-se la o non-conformatie generala, Lumea, Universul, Infinitul, fiind privite prin prisme personale, capatand valori mai mult sau mai putin concludente.
Exista deja o traditie care produce o transmitere pe mai departe a starilor relative si vagi, iar aceasta nicidecum nu conserva aceste stari, dar mai mult, le dezvolta; astfel se produce fenomenul de indepartare de sine, ajungandu-se la o imagine distrofiata a Realitatii, care de altfel este si acceptata, pentru ca altceva mai bun, la prim(itiv)a vedere "nu avem de ales!"
O imagine clara este cautata in prezent din ce in ce mai rar, domeniul de baza fiind acela de a supravietui, preocupare care ocupa datorita inhibarii inconstiente, un intreg curs vital.
Situatia ne arata o Lume care doreste dreptate personala, egoista, o Lume plina de "izvoare" autodidacte care prin "relativ" bine determinate intentii, sau doar pentru ca se simte necesitatea de a fi autodidact (individul se pune intr-o situatie critica a gandirii, forteaza propriul mental ca intr-un interval scurt, o multime de idei sa fie pur si simplu fabricate, necontand sensul acestora, dand raspunsuri), invoca sau revoca afirmatii care sunt mai slabe ca potential decat faptul ca Existenta este unica si pentru toti la fel! Aceasta situatie simplifica aproape ireductibil posibilitatea explicarii unor procese sau fenomene intr-un mod simplu (se socoteste a fi un mod inferior de a explica!) in conformitate cu asa zisul stadiul avansat al civilizatiei unde se urmareste dezvoltarea unor Axiome care amesteca pur si simplu tot ceea ce este spus deja, plus idei personale, plus echivalari si a nu uita aproximarile, ajungandu-se la editarea unor "conceptii" noi.
Aceste noi conceptii sunt mai mult sau mai putin convingatoare, ergo accentele nu mai sunt potentiale. Ce exista, se doreste a fi depasit; cunoastem ca ceea ce este clar de fapt nu este clar. Se lucreaza intr-un mod accelerat la viitorul pe care il dorim prezent si de ce nu, deja trecut!
O conceptie care are la baza sa structura amintita mai inainte, devine suportul unei noi conceptii, ajungandu-se la neconcordante din ce in ce mai substantiale intre ceea ce a fost pus in lucru si modul in care s-a proiectat acel proces, fata de constructia finala. Adevarul pierde din valoarea nativa; se arata ca se ajunge totusi din A in B, iar drumul parcurs este evitat de a fi definit altfel decat drept, dar lucrul acesta nu conteaza! Nu se pune problema unor repercursiuni viitoare si aceasta din cauza unui alt proiect la fel de instabil prin care se urmareste prevenirea si stoparea acelor posibile repercursiuni. Si astfel se ajunge a lucra numai in domeniul echilibrarii unui proiect plecat gresit din start, care primeste dimensiuni din ce in ce mai vaste si care este clar sortit prabusirii la un moment dat, se pare nestiut. Acest lucru nu se doreste a fi observat.
Cauza Egoista este acea dorinta personala de a simti clipa, o savurare pe masura posibilitatilor uzate la maximum; cautam a reduce totul in jurul nostru la zero, pentru ca NOI traim ACUM si Maine nu conteaza ce va fi.
Dar Noi nu ne luam prea mult in consideratie in "anumite" momente si afirmam ca de fapt LUMEA este din ce in ce mai nedreapta iar Noi suntem cei care ispasesc acea munca monotona si istovitoare a lui Sisif. Noi suntem Lumea! Noi insine avem datoria de a o schimba! In interiorul nostru exista lanturi ce tin incatusata adevarata LIBERTATE, lanturi care nu sunt altceva decat sarmane, dar nu firave ganduri inhibate, o panza de paianjen intinsa la maximum asupra mentalului. Odata stabilita, aceasta ordine interioara, vom afla ca Puterea cea mai mare de a schimba, Noi o detinem; nu este datoria nimanui altcuiva decat a noastra ca Viata de pe Pamant sa revina in lacasul ei, in acea cautata stare de a fi suportabila! Dar drumul e lung, iar in prezent ceea ce detinem este acea minte diabolica, ce pune pe picioare o lume mai salbateca si mai salbateca...
Ne indepartam de Adevar; procesul de acaparare pe care Iluzia Materiala o exercita asupra nivelului cerebral, se face simtita (sau mai bine spus ne-simtita) prin interceptarea diferitelor influente externe, simturile neprelucrate, in excitatie continua de a descoperi ceva nou, nemaidand posibilitate individului a gandi cu adevarat REALITATEA.
Realitatea reprezinta posibilitatea unui individ de a pune conditia absolut pura de obiectivism in fata oricarui proces sau fenomen, cultivand in acest fel Adevarul. Adevarul este neutru in originea sa, si reprezinta unica baza a Existentei (esenta Realitatii). Acesta produce insa reactii diferite asupra unui individ, in functie de pozitia individului fata de Realitate. In cursul procesului de cunoastere (cultivare) al Adevarului, individul are de parcurs un drum in trecut, constructia mentala pe care o detine recunoscand-o ca imperfecta, cautandu-se indepartarea de egoism (Eul Material) si acceptarea punerii unei noi baze mentale. Aceasta se consolideaza prin extragere din stari proprii, considerate fantezii mentale, si punerea in legatura cu o stare unica, elementara, comuna, supranumita EXISTENTA (a nu fi confundata cu existenta materiala). Aceasta stare poate fi regasita prin manifestari interioare de Rabdare, Concentrare si Meditatie. Aprofundarea in interior se realizeaza prin exteriorul, prelucrat anterior astfel: CUNOASTERE-INTELEGERE-ACCEPTARE-RESPECT.
1. CUNOASTEREA poate fi atinsa prin procesul de Cautare bine determinata, aceasta insemnand cercetarea diferitelor procese si fenomene Universale. O cercetare este bine realizata prin existenta unui Instrumentar capabil de a face fata unui drum plin de experiente si rezultate, deasemenea capabil a pastra capacitatea de constientizare permanenta. Instrumentarul ales este reprezentat prin manifestarile interioare amintite.
2. INTELEGEREA este capacitatea de redefinire mentala a proceselor si fenomenelor cunoscute, rezultand permanent o singura posibilitate de explicare a acestora.
3. ACCEPTAREA rezulta prin punerea in comun acord a individului cu Realitatea.
4. RESPECTUL reprezinta calitatea de a perpetua in mod unic Adevarul.
Prin procesul de aprofundare maxima in Interior se redescopera punctul originar al mentalului universal. Acest punct detine Structura Inteligenta, capabila de a simultaneiza fenomenele si procesele care le produc. Rezultanta este o reactie controlata in fata unei situatii noi, dar cunosute in prealabil, mentalul fiind eliberat de eventuale "probleme" pasibile de a-l bloca. Intr-un anumit punct trebuieste inceput Dialogul si prin acesta constructia interactiva umana.
Dialogul nu are sfarsit, capatand forme din ce in ce mai subtile. Dragoste, Pace si Intelegere Universala - acesta ar trebui sa fie rezultatul perpetuum.
|
Lucian Marius Matei 1/24/2007 |
Contact: |
|
|
