Sublinieri - DANS
De ce nu cred eu chestia asta cu “global worming”, “climate changes”
s.a.m.d. alarma asta continua, un fel de bombardament ca la Dresda care
trebuie sa-ti ia rasuflarea, daca bineinteles ai sansa sa scapi cand
totul “explodeaza” in jurul tau ?
Ce dracu e in capul meu n-am sa inteleg niciodata ca lumea. Se
rostogolesc intrebarile, care de care mai absurda, asa, ca sa stau mai
mereu in suspensie, asa, agatata frigorific deci fara putinta de scapare
si……..bineinteles ii dau inainte.
Caldura mare, domnule! 40 de grade chiar si la umbra – si unde – in
Canada, in Europa si te pomenesti ca si………. in Africa,……. ploua
catastrofal, inundatii cum n-am auzit de cand ne-aducem aminte ca
………CNN-ul e ceva mai tanar, …….. incendii pe mii de km. de
paduri……..puse sau nepuse, depinde de……… precizia informatiei,
……..zapezi care blocheaza circulatia cu saptamanile si lasa in intuneric
chiar si orase, mari……huricane pregatite pe schimbari masive indiferent
cate vieti costa aventura asta, …….cutremure si tsunami care converg in
aceeasi intentie distrugatoare, …..avioane care o iau ”la vale” cand
ti-e lumea mai draga, ….. trenuri franate de “obiecte” stranii lasate pe
linii, ma rog, o lume intoarsa cu susul in jos .
Si macar de ar fi numai atat.
Lumea animala e in extinctie, mai ales exemplarele exotice, cam ca noi
astia care rezistam refuzand a crede, poate a accepta, poate numai
incercand a mai “sta in picioare”, poate numai ….poate numai….ce mai,
toata natura “cade pe noi” si ghetari si nisipuri, si paduri si
elefanti- sau astia s-au “refacut” parca- si balene si foci - nu ca
astea sunt deja prea multe si chiar daca echilibrul oceanelor e tulburat
de prezenta lor excesiva, nu conteaza, sunt dragalase, iar puii lor mai
ceva ca pustii- in fond ce atata grija pentru cacaciosii astia de copii,
mamele trebuie sa munceasca, incorect, sa-si satisfaca” self-esteem-ul”
si, daca mai au timp, sa-i stearga la fund, ma rog, sa le schimbe
dipper-ele, de aia cel mai bine la “day carre”, copiii capata “social
skills”, ce, la gramada se traieste mai bine, nu?….. si universul
terestru, ca de ala astral n-avem inca destul timp sa ne legam,
universul terestru, zic, se dezintegreaza sub prezenta asta umana care
s-a inmultit fara socoteala, asa nedirijata de nimeni si asa ceva e de
neacceptat, ce e aia sa “mearga” de capul ei , trebuie inregimentata si
daca un gen de “regiment” s-a dus pe apa sambetei trebuie sa gasim
altul, poarte chiar mai eficient.
Si eu nu-s in stare sa inteleg nimic!
“Cum nu vii tu………..” Geniul Dixit!
Da! Si atunci de ce dans?
Pai tocmai de aia1
Un fel de hora, de fapt, deci nu chiar dans, mai repede o balabaneala
colectiva, o framantare inutila a pamantului de sub noi, o ciocanire
insistenta dar fara adresa, o fatala incercare de a lasa ceva urme, o
ceva asa contorsionat ca gandurile obsesive, stii care , cele care nu
elaboreaza indiferent de chin, pentru ca, as zice, ce altceva poate sa
fie mai excesiv decat o desfasurare la gramada, asa ca o paruiala
generalizata, stii cum e, un fel de epidemie, de care nu scapa nimeni
sau, ma rog, aproximativ, nimeni.
Colectivism, ce mai!
Asa in general, dar mai ales contemporan, termen oripilant daca n-ar
avea aparenta aceea sterna cu care ne amagim ca e bine sa fim impreuna;
ne imbulzim, ne calcam pe bataturi, ne inghiontim bunatate de coaste mai
mult sau mai putin protejate de diete estetizante si…..hai sa ne simtim
bine, ca acasa, adunati de pe drumuri, vreau sa zic, asezati in ograda
proprie asa ca sa avem constiinta ocrotirii, nu tocmai, oblojirii parca
ar fi mai corect, a acestei existente precare, mereu cutremurata de CEVA
si deci gata sa o ia la vale.
Aha! Te pomenesti ca incep sa vin de-acasa.
Ne trebuie? Ne trebuie aceasta gogorita permanenta? Ca daca nu e una e
alta, a fost totdeauna, daca ne bagam putin nasul in istorie constatam
atata similitudine ca ne ia durerea de cap: romanii aveau barbarii “la
portile’ Romei cam vreo 1000 de ani, imperiul roman de limba germanica
trebuia sa faca ordine, cu sabia, evident, ca vin, eventual, maurii sau
ori care migratori aflati in deriva, cruciatii sa se tavaleasca prin
Europa cu intentii laudabile, toata lumea sa se mobilizeze ca vin
turcii, mongolii sa intinda fluvii de spaima cu reverberatii chiar pana
la aceeasi Roma , “eterna” ca nimeni alta, dar asta e alta problema care
ma chinuie pe mine- si, ce altceva s-o fi mai intamplat “around the
world” ca nu le stim pe toate ca.si CNN-ul mai are scapari, ca sa le
zicem asa, nu?!
Si pe urma, epoca de glorie a descoperirii valorilor burgheze fie la
nivelul ideilor, fie in bataliile strazii si, dintr-o data devenim asa
de destepti ca aruncam in aer cei 5-6000 de ani de civilizatie
verificata de monumente, ruine, documente s.a.m.d si reconsideram
viabilitatea planetei facand cateva revolutii catastrofale si
bineinteles razboaie cu duiumul.
Si, ca nu cumva sa confundam splendoarea noii ordini cu vechiturile
istorice, facuram doua razboaie mondiale si, ca mot, revolutia
incomparabila a comunismului in mars. Una peste alta vreo suta –doua de
milioane de oameni pulverizati. Da’ ce conteaza si asa suntem prea multi!
Pfiu, ce afurisita sunt in seara asta.
Dincolo de ironia, ieftina poate, dar amara sigur, troneaza totusi
incapacitatea mea de a comunica onest si mai ales inteligibil cu ceea ce
se intampla. AZI!
Ori poate nu e neintelegerea, neacceptarea mai curand, un refuz
incapatanat reflex al unui conservatorism genetic sau refuz rezultanta a
spaimei cu care viata, asa cum s-a conturat ea, ne-a blagoslovit,
termenul sunand total anacronic cand habar n-am avut sa-l intelegem la
adevarata lui valoare!?
Ori cum as da-o raman in sfera chestionabilitatii, a intrebarilor
spanzurate ca rufele pe sfoara, ba intepenesc de ger, ba se prafuiesc
sub soarele care usuca tot, ba flutura ademenitor ca briza primaverii,
ba, ba, ba……… si cam atat!
“ Ca s-explic a ta fiinta, de gandiri am pus popoare,
Ca idee pe idee sa cladeasca pan-in soare,
Cum popoarele antice in al Asiei pamant
Au unit stanca pa stanca, mur pe mur s-ajunga-n ceruri.
Un graunte de-ndoiala mestecat in adevaruri
Si popoarele-mi de ganduri risipeasca-se in vant.”
Asa imi mai vin in fire!
Maria Cecilia Nicu, Tor. Ian.2007
|
Maria Cecilia Nicu 1/10/2007 |
Contact: |
|
|
