Ganduri in miezul noptii
MIHAI, RĂSPUNDE-MI Frate Mihai - azi e mileniul trei. Cum e pe-acolo, prin eternitate ? Să stii că mă tot duc la blândul Tei Cu frunzele de timp cutremutare. Pe-aici, pe jos, sunt vremuri de restristi Si nimeni, nici cu sine nu-si e frate. Au năvălit piratii anticristi Iar Dumnezeu ne ceartă si ne bate. Întreabă-l Tu pe mosul-Dumnezeu: Au belzebutii I-au furat puterea ? Dacă-I bătrân, Mihai, spune-I că eu Il rog să-ti lase tie cerul si averea. Averea de a plânge pentru noi. Averea de-a ne naste si-a murire. Averea de-a rodi sub sfinte ploi. Averea Sfintei Sfânta- Pomenire. ...De fapt noi te serbăm în ori ce zi Si chiar în ciuda haitelor lichele; E dreptul nostru, dreptul de a fi Redută-n calea fruntilor tembele. Mihai, noi doar arare mai cântăm. Tu ne-ai lăsat cu Doina-miorită, Dar stim al dracu să ne împuscăm Si să bocim colivele-n troită. Mai ieri am vrut, Mihai, să te zidim Lângă pribeaga noastră mănăstire Dar n-am primit verdict să te sfintim Si te-am lăsat acolo-n nemurire. Fratele meu, o clipă doar mai stai Că-mi plânge iar plaivasul între deste; Luceafăr blând, prea pute-a putregai Iar Teiul tău e trist si rugineste. Bocir-ar si irozii ăstia surzi Care se nasc prin rosii cafenele. Trisorii lumii, Doamne, sunt absurzi Fiindcă au subt turbatele cătele. ...Du-te Mihai, azi e mileniul trei. Eu sper să fii Luceafăr printre îngeri. Pe-aici trudim să punem un temei Lângă Golgota marilor înfrângeri. Nu ti-am mai scris de mult fiindcă sun rob Si robii n-au sentinta de-a da grai Asa că eu rămân poet cersind la pod Si te astept să-mi scrii - FRATE MIHAI. BUN VENIT, DOMNULE MIHAI -Doamnei Striana si domnului Herman Victorov - Windsor - aici, la Windsor nu avem Carpatii si n-avem Voronet si nici Ceahlău si te-am zidit, neviu, într-o statuie; sfintească-se în veci numele tău !... da Domnule Mihai, esti alinare. ne-ai alinat prin timp coplilăria si ne-ai mai spus că dorul, doina, mama sunt năzuinta noastră : ROMÂNIA. Mihai, rege prin ceruri, porunceste si-n legile acestor strâmbe spatii să stăm cuminti pe plaiuri carpatine, să nu mai evadăm în emigratii. noi stim că tie, Doamne-ti stă-n putere să-i pui în două taberi pe smintiti si pe miseii care ne alungă să-i răstignim pe cruci - neprihăniti. aici, la Winsdor, nu avem palate. biserica ni-i leagăn si ni-i stea, de-aceea trupul tău ce cântă-n bronzuri sfinte Mihai, ti-l punem lângă ea. vrem să ne vezi cu lumânări în mână cănd clopotele râd spre sărbători, cum nastem, ne nuntim, botezăm pruncii si chiar când ne murim - adese ori. Mihai, noi ne-am zidit un colt de tară pe plaiu-acesta-ntins si prea mănos si-aici suntem români, cu demnitate, supusi de-a pururi bunului Hristos. ...precum în cer si pre pământ, salutul e mult înăltător, e crestinesc. pe uliti ne vorbim în limba noastră si ne nuntim în ritul românesc iar când tristetea trece pe la poartă ne închinăm la candeli - fără glas si Dumnezeu ne vede din credintă că doar credinta-n inimi ne-a rămas. ...departe ne e Tara cu Carpatii si n-avem Voronet si nici Ceahlău. Mihai, adu-ne Nistrul, Marea Neagră; sfintească-se în veci numele TĂU ! ROMÂNI DIN PROVERB -Domnului Herman Victorov - Windsor - să-si cumpere bătrâni, cine nu-i are, spune o sfântă vorbă românească, dar noi avem, că Dumnezeul mare ni l-a trimis : în veci să ne trăiaccă ! el e senin ca bună dimineata. când el zâmbeste se răzbună norii. în florile pălite-aduce vita si primăvara el cheamă cocorii. ne strânge-n jurul lui la sezătoare si stie taine din sorgintea lumii si pâlpâie-ntr-un bot de lumânare trăgând cu arcul mintii-n spaima humii. un OM -nimic mai mult ca omenia, acestea-i sunt modestele contururi. el a lăsat departe România să dibuie-ale lumii împrerjururi. la prânzul vietii si-a-mplinit visarea : prunci i-a clădit Striana - lui - sotie. a stors dintre matrite bunăstarea si a bătut jaloane-n vesnicie. de-o vreme ve-am gândit să-i zicem NENE. el ne priveste blând dar vultureste. din glas îi saltă imnuri de sirene; desigur - vorba dulce îi prieste. vânjosi, către amurg îl duc pegasii dar Făt-frumosul nu-si doreste tihnă. prin stepa vietii, cât l-or tine pasii, odihna lui înseamnă neodihnă. o să chemăm poetii să ni-l cânte în sfinte versuri - către neuitare si-n veci de veci, în veci să ne încânte cu sfaturi si cu dulcea-i desmerdare. avem un sfânt : în veci să ne trăiască. ni l-a trimis chiar Dumnezeul mare. e un proverb în limba românească : să-si cumpere bătrâni, cine nu-i are... STIMATE DOMN -Domnului Prof.dr. Sorin Sonea - Montreal Stimate Domn, noi stim că stim nimic de-aceea-ti spunem bună dimineata că sfântul tău, zidit într-un colnic, dă cu miresme si ne-arată viata. Stimate Domn, de unde vii ? - incalte ne-ai sfătuit prin secol...jumătate. pe culmile de crez, cele înalte ai extirpat minciuna din dreptate. Stimate Domn, de ce sângeri pe-o frunză ? de ce prin nopti de veghe nu ai somn ? eu stiu că infinitul îti e spuză ce nu se stinge-n veci - stimate Domn. Stimate Domn nu te culca pe-aripă, aripa dreaptă - din dumnezeiri. Aripa - Domnul Sonea, sfânta clipă eu un stindard printre nedumeriri. Stimate Domn, ne mai rămâi prin viată. eu sunt doar purtătorul de cuvânt si când voi săvârsi poemul nins de gheată vei fi un stejar sfânt pe-acest pământ. FLAMĂ DE SOARE -Dlui. Prof.dr. Sorin Sonea - Montreal- Stimate OM, când ai răsărit Soarele Numele meu se pulsa în nimic. Nu stiam că pe-afară zâmbeau răzoarele Si nu stiam că sunt un "cum să vă zic ?..." Molecula mea pulsa ca un pui. Am purtat, timpuriu, un vlăstar verde-ntre dinti. Nu bănuiam că prin grija lui Dumnezeu Mi se hărăziseră, prin străini - si părinti. Poate eram obosit si mai poate Palose dure mă-njunghiau cu dogoare Si atunci, Domnul profesor, platosa mea, Mi-a poruncit să fiu teafăr sub Soare. M-a rebotezat într-un ulcior de iubire. Întelepciune mi-a dat dar n-am stiut ce-i Fructul acela de dumnezeire Si nu stiam eu să respir pantha-rei... Acu, când port funigei printre tâmple Si-afară sisifice dealuri m-asteaptă Stiu stimate OM : mi-ai răsărit Soarele Si-mi esti inimă tânără, în partea cea dreaptă. CE BRAD - SEVER -marelui actor Septimiu Sever - Montreal - era o vreme când plângeau stejarii. era o vreme când ningea cu timp. era o vreme când dădeau barbarii cu târnăcoape rosii - în Olimp. Septimi Sever vine de departe. el dintre muntii duri ni s-a născut, ca o legendă într-o sfântă carte ce n-ar început si nici trecut. cântau gorunii singuri printre stele si Tara mea, cu lacrima-n boccea, se chinuia prin dalbe menestrele si ca o muică bună - ne jelea. -veniti cu mine, bunii mei români ! veniti cu mine, haideti să răzbim, veniti, avem vigoare în plămâni, veniti ! - prin primăveri să înflorim. ce limpede poruncă-i e cuvântul, ca primăvara ce-i răsună-n glas, cu el e Tara-nmiresmând pământul în care doar credinta ne-a rămas. din trilurile caldea, preaTurdene, noi ne-am făcut un imn de libertate cusut cu deste vii de cosânzene care ne-au dat un print, ce ne e frate. nu-s neguri să ne bată prin aiurea. l-avem pe Sever - blând sever cu noi ; el ne aduce muntii si pădurea prin care emigrantii curg suvoi. si plângem doar o clipă, în cealaltă el ne trezeste - nu faceti popas ! si ne ridică-n viata ce ne ceartă : copiii mei, umblati cu lupta-n glas ! ...asa se face că prin tânguire noi n-avem somn si rătăciti visăm un imn de-a pururi, despre-o nemurire spre care cutezăm să cutezăm. Septimiu Sever curge din cetate ca printul unor mari cugetători si-atunci simtim că-n inimi ni se zbate un zeu carpatic - nins de sărbători. poemul meu e scris cu neodihnă la lumânarea dintre străstrăbuni ce n-au avut pe brazdă pic de tihnă sub abumbrirea sfintilor goruni. Septimiu Sever, mai rămâi pe scenă, mai dă-ne vlagă să ne nu murim când blestemati ne prigonim din Tară si prosti - ne emigrăm în velerim...
|
George Filip / Montreal 1/8/2007 |
Contact: |
|
|