Lumea pe dos - LA SPARTUL TARGULUI
Pe la începutul anilor 70 ai secolului trecut era la mare pretuire o grupare numita "clubul de la Roma". Pentru noi, cei înecati în zeama comunista, aceasta grupare a parut foarte exotica, fiindca atingea subiecte oarecum interzise, legate subtil de teoria conspiratiei si miscarile oculte. De asemenea, era pentru prima data cand se sugera de savanti materialisti ca teoriile progresiste erau niste inventii diabolice. Au aparut si niste rapoarte ale Clubului de la Roma, publicate în Romania, caci atunci cenzura luase o pauza, înainte de a se avanta în "epoca de aur".
Clubul de la Roma a fost fondat în 1968 de Aurelio Peccei, un erudit si om de afaceri italian, si Alexander King, un om de stiinta scotian. Clubul atragea atentia ca petrolul se va sfarsi, si deci nu se poate crede ca va avea loc o dezvoltare economica infinita a omenirii. Nu dorim sa intram în mai multe amanunte, dar vom spune ca acest Club a avut ca membri oameni influenti din diverse domenii (financiar, politic, industrial etc.), din întreaga lume, si ca a constituit o ilustrare vie a teoriilor conspiratiei.
Prima întrebare care se pune în astfel de cazuri e, desigur, cine finanteaza asemenea grupuri. Numai naivii pot crede ca respectivele cluburi, grupari etc. au o agenda dezinteresata. Ele contribuie la o actiune de sugestionare a maselor, o actiune ce are loc de mai mult timp si care îmbraca diverse forme. Clubul de la Roma încercase subtil sa sugereze un dezastru în anul 2000.
Astazi asistam la ceva asemanator. Una dintre grupari se numeste "Peak Oil" si evident, reia problema epuizarii petrolului. Este un colectiv format de asemenea din politicieni, industriasi, oameni de stiinta etc. care leaga criza petrolului de 9/11, de invadarea Iraqului si considera ca în anul 2011 se va declansa o criza mondiala, cand economia si tot restul vor cadea, urmand un regres dezastruos. Acest grup este mult mai putin subtil decat Clubul de la Roma, argumentele lui sunt mult mai contestabile si, din nou, ar fi interesant de stiut cine finanteaza acest grup.
În acelasi timp, se vantura de o bucata de vreme în cercurile pseudo-religioase si ocultiste ideea ca sfarsitul lumii va avea loc în 2011 sau ca acest an va aduce o cadere cutremuratoare. Este aproape amuzant sa vezi cum doua "tabere" opuse, cea a rationalistilor, materialistilor si scientistilor, si cea a pseudo-misticilor, se întalnesc, acordandu-se în privinta datei finale. Nu e o simpla coincidenta, ci este vorba de actiunea de sugestie a maselor care continua neobosita, si care, dupa ce a încercat sa induca "frica mileniului", a anului 2000, se straduie acuma sa introduca un nou termen limita.
Este, totodata, demn de remarcat ca acelasi tip de oameni, cu aceeasi mentalitate stiintifica si materialista, dupa ce a contribuit, constient sau nu, în a inocula în mase teorii absurde ca "darwinismul", progresul nelimitat, evolutie etc., încearca sa vanda publicului ideea regresului, a decaderii inexorabile, a finalitatii. Ridicolul situatiei este la cote maxime, mai ales ca argumentele privind regresul sunt luate din acelasi dictionar de lemn al ateismului democratic.
Nu este nici o îndoiala ca sfarsitul lumii va veni. Semnele vremurilor sunt peste tot. Iar certitudinea este de aceeasi natura cu certitudinea ca fiecare om este muritor. Trebuie sa fii cu adevarat rau confuzat sa crezi ca e normal ca omul sa moara, dar lumea ar trebui sa existe vesnic.
Problema este ca nimic nu se face haotic, si în cazul omului, daca nu are loc vreun accident, acesta urmeaza un ciclu guvernat de reguli clare, ceea ce îi permite sa treaca din varsta în varsta, ajungand la batranete cand, diverse semnale indica apropierea sfarsitului. În mod analogic se petrec lucrurile cu lumea. Sfarsitul lumii este concluzia fireasca a unor siruri de evenimente care epuizeaza ultimile posibilitati de existenta, si arta cea mare a adversarului este de a creea confuzie dupa confuzie, sugestionand multimile, în felul acesta permitand epuizarea ciclului.
Sugestia cu anul 2011 face deci parte din acest scenariu. E numai o infima componenta a unei operatii extreme de ramificate, operatie unde nu o data se pot vedea doua actiuni aparent contradictorii, dar care în profunzime au acelasi tel.
Este usor de observat ca, în cazul doctrinelor traditionale autentice, privind ciclurile cosmice si finalul lor, se accentueaza în mod special ca data sfarsitului nu este cunoscuta si nici nu trebuie cunoscuta de oameni. Traditia crestina insista si ea sa fim pregatiti, caci nu se stie cand va suna ceasul. În schimb, grupurile de scientisti si ocultisti se straduie sa impuna anumite date concrete, acesta fiindu-le rostul lor ascuns, de a sugestiona panica si confuzia.
Lucrurile sunt complicate si nu e dorinta noastra sa le complicam si mai mult, despicand firul în patru.
Dar daca 2011 e o data de rascruce, cand economia artificiala a lumii moderne o va lua la vale, nu cumva Romania a intrat în Europa la spartul targului? stiu ca unii se grabesc sa spuna ca noi am fost dintotdeauna în Europa, dar asta înseamna a ne juca cu vorbele si a ne mangaia singuri pe crestet. Romania are de fapt un oarece ghinion istoric cand e vorba de situatii speciale. A reusit sa fie Romania cea întregita si cu adevarat romaneasca doar vreo doua decenii, între doua razboaie devastatoare. A întors armele împotriva Germaniei la spartul targului. A scapat de dictatorul comunist la spartul targului, pe cand în Germania de est, înca în 17 iunie 1953 a izbucnit o revolta împotriva comunismului, urmata de alta, în 1956, în Ungaria, apoi de cea din Cehoslovacia si culminand cu Solidarnosti din Polonia.
Iar acum, cu Europa unita, suntem ultimii primiti. Poate pe unii îi va durea în orgoliul lor ca am fost ultimii, dar nu cred ca are prea mare importanta, caci nu e olimpiada. Devine important numai în cazul în care situatia internationala se va deteriora tot mai tare si, în loc sa ne bucuram de o lunga si progresiva prosperitate, vom avea parte de o efemera bucurie.
Se spune din batrani ca toti suntem egali în fata mortii. Haida de! Nu e totuna sa mori în patul tau la 85 de ani sau chinuit de o boala nimicitoare la 25 de ani. Asa si în cazul Europei unite. Nu e totuna sa ai parte de cateva luni de bunastare sau de decenii. Din cauza comunismului, am pierdut generatii si decenii. Dupa 1990, am pierdut alt deceniu încercand sa pricepem cum se vinde tara de catre cei care zbierau "noi nu ne vindem tara". Uite asa am ajuns în Europa la spartul targului.
Sper din suflet sa ramana targul întreg si anul 2007 sa aduca numai bucurii, belsug si o viata mai buna Romaniei. Caci altfel ar însemna ca are numai 4 ani pana în 2011 sa profite de statutul european, si, din pacate, în acesti 4 ani Europa i-a cerut Romaniei sa se conformeze unor multimi de reguli, ceea ce va aduce mai degraba necazuri. E semnificativ ca singura regula care a fost luata deschis în batjocura de romani a fost cea legata de taiatul porcului. "Ca doar n-o sa vina Europa la mine în ograda sa vada cum tai eu porcul meu", au ras oamenii. si sa va spun drept, aceasta replica e cea care mi-a redat o oarece speranta. Ca daca se va duce la naiba economia mondiala, vor veni cu totii la usa romanului sa se milogeasca de niscai carnati afumati sau sunca.
Si mai cred ca semnul cel mai sigur al sfarsitului lumii e acela cand, la taiere, nu va mai guita nici un porc în ograda romanilor, ci doar în forurile de conducere ale tarii, lumii si sistemului solar.
N.R.
Reamintim cititorilor ca Athos a fost un muschetar al lumii de demult iar acest articol apartine rubricii
" Lumea asta e pe dos , toate merg cu capu in jos " zicere de Ion Creanga.
|
Athos 1/5/2007 |
Contact: |
|
|
