Prin sita vremii - Inceput de an
Chiar daca febra sarbatorilor de iarna trece, ecoul lor nu se stinge repede. Staruie in noi cate ceva din farmecul lor specific.
Un timp, mai pastram bucuria darurilor lui Mos Craciun, a orelor petrecute cu prietenii, mai auzim ecoul colindelor. Mai ducem in suflet amintiri chiar de pe vremea cand si noi incercam sa surprindem sosirea lui Mos Craciun sau ii cautam urmele prin curte.
Farmecul Anului Nou trezeste in inimile noastre dorinte noi, rasuceste un resort care ne pune in miscare hotararea de a implini in anul care urmeaza puzderie de dorinte. Craciunul ne place pentru frumusetile cu care ne intampina, iar Anul Nou ne incanta pentru darul acelui “nou” care pastreaza in el frumusetea si vraja oricarui inceput; de aceea oamenii il sarbatoresc cu fast in toate colturile lumii. Revelioanele au o stralucire si o efervescenta aparte.
In seara Anului Nou ne amintim cu duiosie la alte inceputuri din viata noastra, mai ales cele din tinerete, cand cautam mereu drumurile de viata bajbaind si intorcandu-ne mereu de la punctul de plecare, mereu cu un nou inceput.
Refacem traseul atator inceputuri: cate s-au strecurat pana a se implini, cate am abandonat pe drum cu voia sau fara voia noastra, de cate ori am schimbat hainuta proiectelor noastre ramase prea mici din timpul cand le-am croit, cum incalecam pe cai de fum sau plecam cu hei-rup-ul la noi infaptuiri pe vremea avantului tineresc, dar si mai apoi cand ne inselam punand greutate in cate o viziune pe care o credeam perfect articulata si coerenta… Inchidem ochii si prin sita vremii urmarim traseul lor parca strecurandu-se hoteste printre intortocheate camere cu multiple usi si ne intrebam daca nu am fost dezamagiti de prea multe ori ca sa mai avem cutezanta unui nou inceput. Ne incearca niste regrete moi, dar tragem aer in piept si iarasi lasam nadejdea sa ne fluture in priviri. Anul nou ne-a pus sandale noi in picioare ca sa plecam la drum hotarati sa nu abandonam. Apoi, cat timp ideile noi sunt in rodaj, suntem atenti la evolutia noua, suntem incantati, apoi mai facem cateva corectii, cautam solutii cat mai “rotunde”, aplecam urechea la sugestii, asteptam in taina batai pe umar si inghitim in sec trageri de maneca… pana se implineste un an si daca e cazul, le ducem mai departe dupa noi evaluari. La urmatorul An Nou, facem iarasi putina filosofie, caci avem ganduri serioase cu care nu ne permitem sa glumim si facem o fotografie a timpului scurs socotind ca Lucian Blaga “Cate-s albe, cate-s nege / Zilele-n tot anul”. Intoarcerea spre ceea ce a fost, inseamna revelatia timpului si poate ca in nici un alt moment al anului nu o traim mai acut ca in seara aceasta.
Dar dincolo de noi, dincolo de proiectele personale, asa cum ni le facem in toti anii, Anul Nou, 2007, ne-a adus si un eveniment cu totul special, care va intra in istorie – revenirea oficiala in Europa alaturi de celelalte 26 de tari. Intrarea in UE este un moment de gratie, considerat tot atat de insemnat ca Proclamarea Independentei din 9 mai 1879 sau Marea Unire din 1 Decembrie 1918.
Ea aduce tarii noastre o sansa rara a istoriei, cea pe care am ratat-o in 1989, sansa marilor transformari. Intrarea in UE aduce speranta refacerii decalajelor si intrarii in normalitate dupa ce tara noastra a fost nevoita sa traiasca o jumatate de secol cu toate valorile rasturnate.
Suntem un popor dotat si cu multe valori si de acum vom avea sansa sa le canalizam in sens pozitiv, spre calitate. Cu sportul, arta si olimpicii am fost mereu in Europa si in lume. Celelalte valori se vor reimprospata treptat si ele. Ne vom alinia regulilor europene. Sunt deja semne ca Romania a inceput sa schimbe directia de mers. Am avut o dovada chiar in ultimile zile ale anului 2006 cand ne-a aratat ca nu poti turna o viata noua pana nu te lepezi de ce a fost rau, facand gestul de condamna comunismului.
2007 ne aduce un inceput de pagina noua pe care vom scrie iarasi vechea vorba romaneasca “omul sfinteste locul” si Romania va fi iarasi ce a fost.
Vom umbla prin lume cu capul sus, fara sa ne arate nimeni cu degetul. Pe acest inceput de an, desi in sezonul iernii, noi il simtim ca pe o adevarata primavara in suflete, ca o reinviere a naturii umane.
Chiar daca noi romanii traitori in alte parti ale lumii nu putem sa ne plimbam prin Europa cu ardoarea anilor cand ni se interzicea cu strictete, totusi, acest insemnat eveniment il traim alaturi de toti cei de-un neam, caci fiecare pastram o mica Romanie in inimile noastre.
As fi dorit sa fiu si eu alaturi de neamul meu la acest Revelion numit al Integrarii si sa aud imaginarul zgomot al caderii granitelor, precum zidul Berlinului, chiar daca in suflet simt rascolitoarea durere ca mai ramane o granita la Prut. Dar ramane speranta. Ma doare sufletul si pentru parintii mei care au avut atat de mult de suferit in anii grei dusi pana in mormant si acum nu pot sa se bucure de acest eveniment. Mi-o inchipui pe mama plangand de bucurie, pe tata meditand adanc, si pe atatia altii care acum poate ca privesc de la inaltimea lumii mai drepte si mai bune in care se afla.
La acest mare eveniment, ca si multora, imi vin in minte cuvintele atat de cunoscute: ”Ce-ti doresc eu tie, scumpa Romanie!” Gandindu-ma la ceea ce a fost candva Romania, repet cuvintele marelui poet: “La trecutu-ti mare, mare viitor!” si dorind implinirea sperantei pusa in acest Nou An, 2007, zic din toata inima: “asta ti-o doresc”.
Si mai doresc sa spun romanilor de pretutindeni, fratilor nostri europeni si tuturor oamenilor doritori de pace si de armonie:
ANUL 2007 SA VA ADUCA BUCURII, INTELEGERE SI PROSPERITATE !
LA MULTI ANI !
|
Elena Buica 1/1/2007 |
Contact: |
|
|
