Ion Creanga ( 1 martie, 1837 - 31 decembrie, 1889 )
" Nu stiu altii cum sint, dar eu cand ma gandesc la locul nasterii mele, la casa parinteasca din Humulesti, la stalpul hornului unde lega mama o sfara cu motocei la capat, de crapau mitele jucandu- se cu ei... parca- mi salta si acum inima de bucurie! "
Cam asa isi incepea "Amintirile din copilarie", marele nostru povestitor Ion Creanga , adica. Nica a lui Stefan Petrei. Si ce fericita copilarie trebuie sa fi avut , daca si la maturitate o retraieste atat de proaspata.
Nascut la 1 martie, 1837 (ii respect data amintita de el ), Ion Creanga provine dintr- o familie de tarani moldoveni : Stefan a Petrei si Smaranda, tarani harnici si de frunte in satul lor. Smaranda, mama sa, a insistat foarte mult pentru a- l da " la cetit".
Straduintele n- au fost in zadar, pentru ca , nazdravanul Nica, ajuns la maturitate, a stiut sa ne daruiasca comoara sufletului sau! Si asta s- a intamplat in bojdeuca de la Ticau, in urma sfaturilor date de prietenul sau cel mai bun, Eminescu :
" -- Badita Ioane, ma supar tare pe matale, daca nu scrii aceste amintiri. Ele, ar putea alcatui cea mai atragatoare carte de povestiri in limba romana, s- o citeasca si cei mici si cei mari ."
A stiut sa - si pastreze umorul sau sanatos si taranist si sa ni- l redea la fel de original; a stiut sa scoata- n prim plan, toate defectele societatii: prostia, lenea, rautatea, invidia... si toate cu un haz molipsitor, dar si calitatile le- a evidentiat: curajul, istetimea, harnicia...
A ocolit luxul, preferand aceleasi conditii de trai din copilarie: " piciorul putand calca de- a dreptul pe pamant si urechea putand sa auza greierul la cativa pasi; prichiciul vetrei humuit. In cofa de apa, se vede bradul, iar in oalele de baut, se vede lutul. Hainele aspre de noaten miroseau inca a oaia de pe care fusese taiata lana. In pat sau pe prispa sedeai culcat ca- n iarba..."
Multi ani, a stiut sa fie un bun pedagog in fata elevilor sai, captandu- le atentia cu harul sau de a povesti:
" - Bata- v - ar pardalnica, mai baieti, sa va bata; da ce socotiti voi, ca eu is sac fara fund de povesti? Ca dintr- un sac cu faina, daca iei si tot iei mereu, de la o vreme se mantuie faina; da voi asteptati pesemne ca din sacul meu sa nu se mai mantuie povestile?! Faceti si voi cum facea odata un om..." Si cam asa se nascocea alta poveste!
Multe ar fi de spus despre " badita Ion" dar sa lasam totusi povestile sa ne vorbeasca despre el!
In curand, va sosi Anul Nou cu colinzi si daruri : " Si Doamne, frumos mai era pe atunci...!"
Pe 31 decembrie, 1889, s- a stins dupa o lunga si grea suferinta, exact de ziua " Plugusorului", poezie pe care ne- a daruit- o odata cu sufletul sau :
" Maine anul se- nnoieste,
Plugusorul se porneste
Si incepe a colinda
Pe la case a ura.
Iarna- i gre, omatu- i mare
Semne bune, anul are;
Semne bune de belsug,
Pentru brazda de sub plug;
Doamne , binecuvanteaza
Casa care o ureaza
Plugusorul fara boi,
Plugusorul tras de noi,
Urati flacai,
Strigati mai,
Hai, hai !!!
|
Nicoleta Statie 12/29/2006 |
Contact: |
|
|
