Ganduri pentru noul an
Ce as dori sa aduca 2007 ?
Evident, sa aduca ce nu au adus anii precedenti , ceva de care lumea actuala
are absoluta nevoie : mai multa intelegere intre oameni.A nume ca oamenii sa
-si aduca amiinte ca sunt muritori , ca n-au decit o singura viatza si nu e
cazul sa o distruga inainte de vreme; sa-si aduca aminte ca razboaiele nu
aduc decit distrugere si ca nu mai pot fi cistigate in lumea de astazi;sa-si
aduca aminte ca lipsa de respect a legilor, valorilor mostenite si a
traditiilor desfiinteaza natiunile; sa-si aduca aminte ca prin imigratie
lumea de azi nu mai este ca cea de ieri si sa admita diversitatea
multiculturala dupa cum imigratii trebue sa respecte integral valorile
tarilor de emigratie;sa-si aduca aminte ca semnele exterioare de apartenenta
culturala si religioasa agraveaza diferentierea lor in sinul natiunilor in
care au imigrat si trezeste sentimente antagonice ; sa-si aduca aminte
imigatii ca mostenirea culturala si religioasa sunt valori personale si
private care nu trebue propagate nici macar in mediul privat daca sunt
contrare legilor si valorilor apartinid tarilor in care au imigrat.;sa-si
aduca aminte ca aderarea la cetatenia unei tari-insemnind prin asta dorinta
sincera de integrare- asigura prgresul lor in societate si succesul in
viatza.Adoptind cele de mai sus omenirea va face un mare pas catre....omenie in
2007.
Dr Dinu Dimitriu / Toronto
L-as mania pe bunul Dumnezeu daca as arata vreun dinte al nemultumirii, fata de realizarile avute in anul 2006. Au fost si cateva necazuri, dar unde sa te ascunzi de ele ?! Asa ca le-am pus la o rubrica ce mi-aminteste de cea de odinioara intitulata: ”pierderi planificate“ si doresc ca acestea sa mearga pe “calea pustietatii”, cum zice romanul nostru.
In schimb, realizarile au fost cele pe care le-am bagat in seama. Cea mai insemnata este aparitia monografiei comunei mele natale, Tiganesti-Teleorman, intitulata “Gand purtat de dor”. Imaginile sunt realizate cu aparatul de fotografiat al sufletului de copil care s-a furisat prin Romania interbelica ulterior ingropata cu puterea marilor cutremure ale istoriei noastre, o Romanie de care putini oameni isi mai amintesc. Am aruncat o lumina calda peste lumea oamenilor de brazda de odinioara mergand pe linia neamului cum a fost datul din batrani, in care toata lumea se cunostea cu toata lumea, oamenii se salutau respectuos si duceau o viata cu o anume cumintenie si cu un orar de viata mai aproape de firesc. Am scris luminos, cu caldura si optimist, pentru ca in interiorul meu asa locuiesc. Am lucrat tot anul cu multa daruire, iar acum mangai cartea cu privirea si cu sufletul ca pe un copil drag. Asemenea tuturor copiilor, stiu ca ar mai fi incaput inca mai multa “minte”, dar asa cum este, imi este tare draga.
Un alt motiv de multumire este ca, in acest an, am avut cateva semnale ca articolele mele din rubrica “Prin sita vremii” ale “Observatorului” au fost primite de catre cititori cu un spor de interes. Si daca anul acesta “Observatorul” a fost singura publicatie romaneasca premiata de Guvernul canadian, inseamna ca si eu ma pot bucura, sigur, proportional cu contributia mea.
Cifra mea norocoasa este 7 si fiindca anul urmator se termina cu aceasta cifra, eu imi pun in el multe sperante. Doresc ca bunul Dumnezeu sa-mi ajute ca scrierile mele sa aduca cititorilor bucuria, lumina si caldura pe care le-o daruiesc scriind pentru ei. Si mai sper sa-mi apara si urmatoarea carte cu insemnari de cea mai pura esenta a “Observatorului”, caruia ii datorez in totalitate scrierile mele.
Subliniind, ca in fiecare an, implicarea revistei “Observatorul” in viata mea, nu pot sa inchei fara sa nu flutur aceeasi zisa: ‘viata mea se imparte in doua – inainte de “Observatorul” si dupa’. Acel “dupa” inseamna preocuparea pentru articolele care trebuie date la o zi anume.
Ele imi zgandara mintea, imi ritmeaza viata, gandurile, timpul si sentimentele. Traiesc altfel timpul in care imi bate in cap metronomul predarii articolului la data fixa si stau cu inima stransa ca iar aud: “Buni, te rog mai redu putin, fiindca nu imi permite spatiul”. Si abia expediat articolul, trebuie sa ma gandesc la urmatorul incat, ajung sa traiesc de la o aparitie la alta a “Observatorului”, intr-o stare de spirit speciala, altfel decat cea dinainte de a ma implica in aceasta activitate. Si asa, nici nu stiu cand s-a evaporat inca un an, pe langa ceilati trei, dusi si ei in goana mare in noua mea lume a “Observatorului”, revista si cenaclu.
Cu drept temei, alaturi de multumirile aduse cititorilor fideli, ii multumesc calduros domnului director al acestei reviste, care mi-a deschis aceasta cale.
Pentru anul care urmeaza le fac cele mai calde urari de bine, iar revistei “Observatorul” ii doresc sa fie “observata” si apreciata de tot mai multi cititori, sa isi continue drumul de succes pe care a pornit si impreuna cu urcusul ei, sa mai salt si eu un pas.
|
Elena Buica (Buni) Pickering 12/28/2006 |
Contact: |
|
|
