Albumul omagial -VLADIMIR ZAMFIRESCU
(Editat de Institutul Cultural Roman cu prilejul implinii a 70 de ani de viata ai artistului plastic)
- Artistul plastic, considerat de criticii de arta cel mai mare pictor roman in viata, a primit vizita in atelier a trei regi din Europa: Regina Sonia a Norvegiei (1999), Regina Margareta a Danemarcei (2000) si Regele Mihai I al Romaniei (2006).
Majoritatea criticilor de arta il considera pe fostul student preferat al maestrului Corneliu Baba, Vladimir Mihai Zamfirescu, acum Prof. Univ. la Academia de Arte din Bucuresti, unul din cei mai de seama maestri contemporani al penelului din tara noastra. Fara indoiala, intreaga sa opera il situeaza pe profesorul Zamfirescu printre cei mai apreciati pictori din Uniunea Europeana, maestrul avand tablouri existente in colectii particulare si in vestite muzee de arta din Franta, Anglia, Italia, Germania, Spania, Austria, Elvetia, Olanda, Suedia, Norvegia, Portugalia, Grecia, Rusia, Iran, Turcia, Polonia, S.U.A etc. De asemenea, domnia sa are tablouri in colectii regale, in mari pinacoteci si in colectiile unor sefi de stat din Norvegia, Danemarca, Romania, Italia, China, Bulgaria si chiar in birourile papei de la Vatican.
In afara de marele premiu al juriului Uniunii Artistilor Plastici, pictorul a primit numeroase alte premii, diplome si medalii internationale. El a vizitat marile pinacoteci ale Europei, lucrand ca invitat in diferite tari din Uniunea Europeana si din Statele Unite. In 1980 a obtinut bursa Academiei Regale Suedeze, care i-a apreciat toate tablourile expuse la Stockholm, iar in 1982 maestrul obtine bursa Italiei de pictura care, apreciindu-i lucrarile expuse la Roma, i-a acordat Medalia Raffael a Academiei Caravaggio din capitala Italiei. Devenit o personalitate artistica de rang european, profesorul Zamfirescu a primit vizita in atelier a trei regi din Europa: Regina Sonia a Norvegiei (1999), Regina Margareta a Danemarcei (2000) si Regele Mihai I al Romaniei (2006). In 2003 presedintele Romaniei ii acorda Ordinul National pentru Serviciul Credincios, in grad de Cavaler. In 1983, colegul sau de liceu mai mare si prieten nedespartit, poetul Nichita Stanescu, ii prezice o stralucita cariera artistica iar in 1998, bunul sau prieten si coleg din timpul liceului, Prof. Dr. Ing. Horia Busuioc, i-a instalat, in casa din Seychelles, Franta, un atelier unde pictorul va veni verile sa picteze si sa se odihneasca. In 2004, fostii lui colegi de liceu (liceul I.L. Caragiale din Ploiesti) au numit generatia absolventilor din anul 1954 -generatia Vladimir Zamfirescu.
Despre panzele sale au fost publicate numeroase studii, ultimul din ele fiind luxosul album omagial in culori -Vladimir Zamfirescu, o lucrare retrospectiva a operei marelui artist, aparuta in 2006 la editura -Institutului Cultural Roman din Bucuresti, coordonatorul principal al proiectului fiind Prof. Eugen Suciu, cu fotografii si conceptia grafica a lui Nicu Ilfoveanu.
-Orice mare artist - scrie Horia-Roman Patapievici - isi creeaza un tip antropologic propriu. Tipul antropologic al picturii lui Vladimir Zamfirescu este chipul intors, chipul care se retrage; chipul eluziv; chipul rasucit nu inauntru, ci inspre despicatura prin care toata suferinta lumii fie se scurge in afara, fie se revarsa, valuri-valuri, inauntru. Temele lui sunt parte dintr-o cosmogonie care ar fi completa numai daca pictorul ar fi nemuritor si ar putea picta toata eternitatea. El nu este Dumnezeu, este un interpret al nodurilor creatiei. (...) Tablourile lui Vladimir Zamfirescu sunt priviri aruncate acestor noduri ale vietii. Desi religioase in tema, ele nu apartin exercitiului religios. Consider ca Patapievici, atunci cand i-a acordat operei lui Zamfirescu caracteristici cosmogonice si cand vorbeste despre Dumnezeu, s-a inspirat, probabil, dintr-o maxima scrisa mai demult de insusi marele artist care, legat de tematica lui religioasa, a avut grija sa specifice: -Dumnezeu nu se poate picta. Eu nu fac altceva decat sa-L arat asa cum este in mine.
Pe de alta parte, Andrei Plesu descopera in picturile lui Zamfirescu cateva caracteristici filosofice originale, niste absconse transcenderi metafizice, de aceleasi sorginte biblice iar, in lucrarile mai noi, chiar unele influente nietzscheane: -Vladimir Zamfirescu are un tragic sunet nietzschean. O natura sensibila la zvonurile Apocalipsei ar putea vedea cu usurinta in ea un simptom tipic al acelui epidos in curgerea timpului caruia Hesiod ii spunea -epoca fierului, Edda scandinava - -era lupului, iar metafizica hindusa - -kaly-yuga. (...) Talentul e, la el, o forma de disperare, un fastuos ritual care, fatalmente, nu-si mai poate recunoaste zeii. Virtuozitatea pictorului inceraca, de aceea, sa-si plamadeasca, din propria substanta, pantheonul, sau, macar, sa-l reconstituie comemorativ.
Toata ascensiunea creativa a lui Vladimir Mihai Zamfirescu este rezultatul unor eforturi si ambitii tenace, artistul luptandu-se cu viziunile optuze si proletcultiste ale potentatilor vremii de dictatura, motiv pentru care, cativa ani la rand, a refuzat sa expuna in saloanele oficiale, ca raspuns discret la excluderea lucrarilor sale de pe simeze - de trei ori consecutiv -, acestea fiind acuzate de indecenta nudului sau de misticism (pentru ca, in 1968, din iunie pana la finele lui septembrie, pictase in fresca, singur, Biserica din Lunca Asaului, jud.Bacau).
Maestrul Zamfirescu s-a nascut la 3 martie 1936, la Ploiesti, fiind al doilea copil (dupa fratele sau Adrian) al Mariei si al inginerului chimist Mihai Zamfirescu, un talentat pictor amator, ardelean de origine. In 1954 absolva Colegiul National -I.L.Caragiale din Ploiesti (fostul liceu -Sfintii Petru si Pavel), cu cele mai bune rezultate la -dexteritati si sport, fiind component al echipei de sport a liceului. Cu toate acestea, avand -origine sociala nesanatoasa, este respins de cateva ori la concursurile de admitere la facultate si se vede obligat sa se angajeze ca -muncitor drumar necalificat, apoi ca proiectant la Uzina -1 Mai Ploiesti. In 1958 absolva |coala Tehnica de Arhitectura si Constructia oraselor din Bucuresti, continuand sa repete probele de admitere la Institutul de Arte -Nicolae Grigorescu unde, in 1960, cand persecutiile politice se mai atenueaza, reuseste, in sfarsit, la facultatea mult visata pe care o termina in 1966 ca sef de promotie pe tara. Acolo marele Corneliu Baba ii apreciaza si indruma talentul, fiind studentul lui preferat. Tot atunci incepe sa expuna in toate saloanele mari din Romania. Doi ani mai tarziu, devine membru al Uniunii Artistilor Plastici si se casatoreste cu Maria Ivan, scriitoare, si stranepoata Episcopului Nicolae Ivan al Clujului, cel care a ridicat Catedrala Ortodoxa locala. In 1991 devine profesor la Academia de Arte, Bucuresti, functie pe care o detine si in prezent.
Constatam in arta maestrului Vladimir Zamfirescu inclinatia spre valorile durabile, manifestata in toate obtiunile tematice, in toate aspectele stilului. Picturile zamfiresciene, cu evidente tente suprarealiste, se caracterizeaza printr-o compozitie solida, amintind de rigorile renascentiste si postrenascentiste, cu colorit delicat, fara predominante carnale vituperante, lipsite, deci, de orice stridente, cu linii ablonge, pline de finete si bogate in siluete zvelte, usor contorsinate, care frizeaza, pe alocuri, stop-cadre cinetice. Astfel, in tabloul -Alungarea (din Paradis), Eva iese din cadru, impinsa parca vindicativ de Adam care intelege, evident, mai bine decat ea, tragismul irecuperabilei pierderi. In -Sarutul lui Iuda gestul tradatorului este plin de agresivitate avand ceva din muscatura unui caine slinos, in vreme ce Mantuitorul primeste nu atat cu scarba, cat cu resemnare aceasta imbratisare plina de tragi-comic. -Stigmatele, din tabloul cu acelasi nume, ecou probabil al personajelor lui El Greco, accentueaza, pentru prima data intr-o pictura romaneasca, amanuntul important ca adevaratele rani ale lui Iisus, nu au fost in palme ci la incheietura mainilor. Tabloul -Eva, unul dintre cele mai reprezentative, impune prin puritate, prin perfectiunea anatomica a nudului si prin inocenta - si asa mai departe... Cu o perceptibila premisa a stabilitatii, pictorul isi potenteaza seria procedeelor ce ni se expandeaza spre privirile noastre din sarpanta tablourilor, printr-un sistem dinamic de ecleraje, alternand zonele de intuneric cu zonele semiluminate - si liniile de forta cu cele de slabiciune si tragism ale personajelor infatisate. Originalitatea este totdeauna evidenta.
Fara posibilitatea unei cuprinderi exhaustive a operei vaste a maestrului Vladimir Zamfirescu, trebuie sa ne limitam la acest cadru restrans dintr-o pagina de revista si sa conchidem ca aceasta opera extrem de inovativa ar merita sa fie mai bine cunoscuta de marele nostru public si nu numai de specialisti.
Ca fost coleg de clasa si de liceu al lui Vladimir Zamfirescu (Mirel), ma simt onorat ca apartin -generatiei zamfiresciene si, alaturi de ceilalti colegi ai lui, alaturi de iubitorii artei marelui nostru pictor roman, il felicit cu ocazia varstei septuagenare, ii doresc sanatate, viata lunga, ii urez la cat mai multe opere neperisabile si la cat mai multi ani, atat pentru cele 70 de primaveri rodnice implinite in 2006, cat si pentru Noul An 2007!
cristianbalan1@yahoo.com
|
Cristian Petru Balan / Chicago 12/27/2006 |
Contact: |
|
|
