Note personale - MINUNI DE-ALE LUI MOS CRACIUN
M-am întalnit cu Mos Craciun acum cateva zile. N-are importanta unde.
Dupa ce l-am recunoscut , în întunericul în care ne nimerisem, l-am salutat ( pe româneste ) emotionat:
Buna seara Mos Craciun! Cred ca l-am surprins, ca mi-a raspuns cam deranjat:
Buna seara draga! Dar pari cam "trecut" ca sa-mi mai ceri ceva.
Nu mi-a picat bine de loc remarca lui, desi stiam ca are dreptate. Asta m-a întaratat. Nu avusesem intentia sa îi cer ceva. I-am zis :
Asa e, dar totusi, poate îmi dati un interviu macar. Nimic altceva. Sa-l dau la ziar.
La ziar ? La care ziar ?
La The Observatorul , am zis eu ca sa-l impresionez.
Bine, mi-a zis, dar repede ca ma grabesc.
Mos Craciun, câti ani aveti ?
O draga, nici nu se putea sa începi mai rau. Asta e o întrebare stupida. Eu n-am varsta, n-am parinti, n-am nevasta si nici copii. E clar? Doar astia doi iepuri, care noaptea sunt albi si ziua negri.
Da, ma gandeam eu ca asa o fi… Dar alea din sac de unde le procurati, daca sînteti asa de singuratic .
Nici la întrebarea asta n-ar trebui sa îti raspund. O fac doar pentru ca prea te vad neajutorat. Ceea ce face eu e sa ghicesc în mintea celor peste care zbor. Ghicesc ce-si doresc. Dupa aceea rememorez si fac din dorinta lor realitate în sacul meu.
Aoleu Mos Craciun, asta e una din cele pe care eu personal nu le cred. Eu ma încapatanez sa cred doar în ratiune. Stiu ca nu e bine, dar pentru ca n-am vazut niciodata o minune, nu cred în ele. N-ati vrea, daca mai aveti o clipa-doua, sa-mi aratati si mie o minune. Cat de mica, dar sa fie minune. Sa ma vindec de prostia asta care se tine de capul meu de cand ma stiu.
Ham ! Cat e ceasul ?
Pot sa va spun cu aproximtie, ca pe întunericul asta…E cam unu si jumatate. Bine , hai cere-mi ceva.
Vai, va multumesc ! Si o sa-mi dati pe loc ?
Da !
Va spun drept Mos Craciun, acum ma simt ca Ivan Ivanovici cu pestisorul de aur în mana.
Sa stii ca mie nu-mi plac comentariile de felul asta.
Va rog sa ma scuzati .Ce sa va cer ? Ce sa va cer ? Orice ?
Orice poate aduce Mos Craciun. Doar n-o sa-mi ceri sa te fac mai destept ! O jucarie, o bicicleta, un ceas mai bun.
Si-mi dati pe loc ? Asa din maneca, din sac ?
Da, o sa fac o exceptie cum îti spu-neam, daca nu ma tii mult de vorba.
Atunci dati-mi un briceag-peste !
Iar o dai cu pestele ?
Nu,dar cand eram copil îmi doream un briceag sub forma de peste si nu mi-ati adus niciodata. Ba mai rau, mi-ati adus o bucata de finet pentru o pijama. Nu m-am bucurat de loc. Am fost chiar trist. D-aia…
Bine, a zis el agasat si grabit, am sa-ti dau briceagul ala ! Tine palma!
Am întins mina si m-am trezit cu acel briceag în palma. Stralucea ca soarele. Doamne, mi-am zis, asta e adevarata minune. Sper ca nu visez.
M-am uitat spre Mos Craciun sa-i multumesc, dar ia-l de unde nu-i. Da, minunea asta e adevarata. Am strans briceagul pestisor în mana ca sa-l simt, sa ma conving si atunci minunea s-a iscat din nou: pestisorul s-a miscat în mana mea. S-a zvarcolit si-a zis :
Esti stupefiat!... Vorbea. Pestele vorbea. Esti si nefericit, nu e asa? Asa sunt toti cei care nu cred în minuni. Trebuie sa crezi ca un copil ca sa fi fericit din nou!
Bine, dar cand eram copil… cu pijamaua aia… ?
Da, dar nici atunci nu te-ai lasat la mosu în brate. Il priveai cu neîncredere, cu suspiciune. Te-am vazut, eram în sac. Te-am vazut prin panza. Lasa ratiunea ! Relaxeaza-te, linisteste-te ! De-ai stii cate sunt pe lumea asta si pe celelalte prin cate zbor eu ! Daca vrei cu adevarat poti sa-ti imaginezi. Poti chiar zbura. Ai putea sa vezi, sa te destepti. Ce-a facut mosu asta seara, a fost doar o întindere de mana, ca sa prinzi curaj.
Bine pestisorule, am sa fac ce zici, dar ce sa fac cu tine ?
Sa ma bagi în buzunar si sa ma folosesti cand vrei sa tai un bat. Pai…
Si cand sa mai zic ceva, pestisorul s-a stins si a ramas briceag. Acum totul era întuneric. Eram ca orb, dar hotarat : am sa ma descurc ! Am briceag! Si chiar în clipa aia am vazut ca sunt pe scara, la etaj, în dreptul baii. Aici eram? Si Mos Craciun? Am dat sa bag briceagul în buzunarul de la pantaloni, dar m-am trezit ca eram în pijama.
Sa cred în minuni. Sa cred în minuni?
Da, am sa cred ca o sa fiu destept si bogat. Asta în primul rand. Apoi am sa cred ca n-o sa mai visez niciodata ca am ramas repetent sau ca m-au dat afara de la servici. Si sa ma opresc la a treia pentru început : am sa cred ca o sa primesc o felicitare de Craciun de la Sophia Loren cu buzele ei imprimate în loc de semnatura. Da, cred ca am decis bine. Si cu asta am intrat din nou în dormitor si m-am culcat. Nu stiu ce s-a mai întamplat, ca înca nu m-am trezit.
P.S. Cine nu crede în minuni, nu e minunat.
Viorel Neacsu / Toronto
|
Viorel Neacsu 12/22/2006 |
Contact: |
|
|
