Pilde - PUTEREA DE INTELEGERE
In ultimii lui ani de viata savantul Henri Coanda a avut o intalnire cu elevii liceului Gheorghe Lazar din Bucuresti. Printre altele, el dorea sa gaseasca un tanar pe care sa-l ajute la formarea viitoare de intelectual. Poate surprinzator, el nu i-a rugat pe profesori sa-i recomande pe elevul cu notele cele mai mari, pe premiantul clasei, ci pe unul istet, cu putere de intelegere care sa priceapa esenta lucrurilor.
Se spune ca romanii au mintea agera, sunt oameni cu bun simt si mai ales sunt impacati cu soarta lor. Modestia lor pleaca de la credinta ca omul trebuie sa-si iubeasca semenul si sa-l ierte cand este cazul. Doresc sa traiasca frumos, cu demnitate si in spiritul moralei strabune. Ii respecta pe altii, dar nu se lasa usor ingenunchiati. Pentru ca nu fac parte dintre puternicii lumii, ei nu impun ci se ajuta de compromis pentru a iesi dintr-un impas. Romanul se descurca cum poate, chiar daca nu are conditiile, tehnica sau tehnologiile altora.
Este clar ca nu avem potentialul si nici abilitatea de a face bani multi. Dar cum se spune, romanul s-a nascut poet, asa ca satisfactiile spirituale vin cu mult inaintea celor materiale. Nu pare deloc curios ca la noi s-au nascut spirite alese cu o mare sensibilitate artistica precum un Mihai Eminescu, un Constantin Brancusi, un George Enescu, o Angela Gheorghiu si multi, multi altii. Esenta spirituala a existentei noastre a fost definita inca de pe vremea vechilor greci care spuneau ca sufletul se formeaza prin deprinderi si ajungi sa gandesti dupa cum traiesti.
Mentalitatea despre viata are la baza educatia sanatoasa primita la scoala sau mai ales in familie. Cei sapte ani de acasa se vad in multe situatii. Munca cinstita ne-a oferit satisfactii de care am stiut sa ne bucuram. Am avut parte si de greu, dar niciodata nu ne-am plans. Am facut haz de necaz si am mers inainte. Ne-am straduit sa traim demn pentru a nu avea ceva sa ne reprosam vreodata. Acceptam ca traiesti pentru tine, fiind vorba despre viata ta, fara sa-i uitam pe cei apropiati din familie sau pe cei care ne-au ajutat sa ajungem acolo unde suntem.
La momentul potrivit cei norocosi si cu sansa au plecat in lume ca sa incerce o alta viata, ducand cu ei o experienta ce poate ajuta mult in noile societati in care traiesc.
Canada, o tara civilizata si cu un inalt standard de viata, a devenit o mama buna si pentru multi romani. Ea ne ofera o experienta de viata noua, unica si fara de pret. Si aici omul sustine ca vrea sa-si traiasca viata din plin, numai ca mentalitatea de viata a societatii este subordonata banului si succesului cu orice pret. Declarativ familia este unitatea de baza a societatii, dar exista si viata personala care umple golurile din viata conjugala. Unii soti pretind ca au relatii foarte bune, dar numai dupa ce s-au despartit, altfel in timpul casatoriei aceste relatii au fost mai mult formale sau de interes.
Oamenii sunt binevoitori si mai ales prietenosi, totusi multi duc lipsa unui prieten adevarat cu care sa imparta acelas mod de a privi lucrurile, care sa le asculte pasurile sau care sa se bucure sincer de reusite.
Dominantul slogan "Timpul este bani" dicteaza totul. Esti indemnat sa muncesti din greu, competitia fiind acerba, pentru ca numai asa vei reusi. Real sau iluzoriu pentru cei mai multi reusita inseamna posibilitatea sa-si cumpere o casa, sa-si instruiasca copiii, trimitandu-i la o universitate cu renume, sau sa aiva bani suficienti pentru un concediu in Romania sau in afara Canadei. Este la indemana oricui sa citeasca o carte buna si sa mearga la un concert sau la o expozitie. Acum obsedanta fuga dupa mancare nu mai exista. Desi perspectiva trairii acestor lucruri este mai mult decat tentanta nu prea ai mult timp pentru ele, deoarece trebuie sa muncesti greu ca sa faci bani. Mai mult, socotelile trebuie bine facute. Cum businessul sta la baza economiei, exista numeroase oferte de vanzare si multe posibilitati de cumparare. Cu cardul se cumpara foarte usor, dar se plateste greu. Exista pericolul de a trai de pe o zi pe alta, inglobat in datorii. Pericolul insa nu este asa de mare ca romanul pentru a reusi in viata se bazeaza pe munca, staruinta si putin noroc, fara sa uite de relatii. Dar cum relatii prea importante nu avem, singura alternativa este o buna conlucrare intre romani.
Nu trebuie sa uitam, ca muncim ca sa traim, nu traim ca sa muncim. Munca se face cu cap, pe cat posibil cu placere si in acord cu calificarea fiecaruia, pe sufletul nostru, decent. Altfel munca devine un chin, iar rezultatul nu este cel asteptat.
Se zice ca nimic nu-i nou sub soare si ca, sub o forma sau alta, oamenii au avut cam acelas gen de probleme de cand este lumea pe pamant. Oameni politici influenti afirma ca astazi lumea s-a schimbat este periculoasa, dezorganizata, dezumanizata, insa nu trebuie sa ne resemnam la neputinta, un motiv de reflectie pentru cum ar fi bine sa ne orientam in viitor. Romanul este atent la tot ce se intampla in jurul lui si nu refuza nici un sfat, idee de pus in practica sau posibilitate de a se instrui. Binevoitorii sunt numerosi, noroc ca exista capacitatea instinctuala de a face deosebirea intre sinceritate si ipocrizie.
Pentru multi, odata cu venirea in Canada, s-a nascut o dilema legata de justificarea eforturilor, deloc de neglijat, ce se fac aproape zi de zi . Nostalgia permanenta pentru locurile natale dispare cand ajungem acolo, fiind inlocuita cu dorinta de a ajunge cat mai repede la noua noastra casa. Se fac comparatii fara de sfarsit, insa nu cred ca aici am putea gasi raspunsul. Avantaje si desavantaje se gasesc de o parte si de alta, dar se spune ca omul este acela care sfinteste locul.
In privinta liniei de conduita care sa fie cea mai eficienta, una din intelepciunile lui Dalai Lama ne poate fi de mare folos "Deschide bratele spre schimbare dar nu-ti pierde din valorile tale". Decat sa ne incrancenam, situandu-ne ferm pe o pozitie sau alta, mai bine facem apel la puterea noastra de intelegere pentru a rezolva dilema. Un prim raspuns il avem de la Goethe "Suprema satisfactie a omului este totusi personalitatea".
Mircea RADULESCU / Kitchener
|
Mircea Radulescu 12/18/2006 |
Contact: |
|
|
