Visele - CERBI
Mi se bat visele cap în cap, ca doi cerbi –
Îi aud cum icnesc, se împung, se desfac,
Unul poartă o stea de aur în frunte drept herb,
Celălalt are coarnele mari, rămuroase – copac.
Primul cerb-vis vine, hăt, dintr-un pisc de Carpati
Si-are ochi visători: stropi de soare si cer,
Cel de-al doilea – din Stîncosii suri, avântati,
Neguros si semet, ca un nordic mister.
Doamne, spune-mi căruia parte să-i tin,
Care din ei e mai vrednic de dragostea-mi, oare?
Înclestările lor le resimt în mine din plin
Si fiece rană cu trenă de sânge mă doare.
Căci fiecare cerb deopotrivă-mi stârneste
Noian de trăiri ce mă-naltă, m-apasă,
Unul de muntii si codrii străbuni mi-aminteste,
Altul de tara în care mi-aflai nouă casă.
O, cerbi pătimasi, cu priviri sfredelind injectate,
Opriti-v’- odată si cuminti m-ascultati:
Iată, am să vă mângîi între coarnele răsfirate
Dezmierdându-vă cu-al meu cânt, ca pe doi frati împăcati...
|
