Contrapunct in cotidian - CE POATE SI CE NU POATE FI CERUT
Suntem înainte de sarbatori si fiecare se întreaba ce i-ar putea cere lui Mos Craciun.
Poate însa ca n-ar fi rau sa reflectam si la ceea ce putem sau nu putem cere celor din jur.
Când am venit în Canada, unul dintre fenomenele care m-au frapat imediat ce am fost angajata a fost diferenta de comportament dintre cea manifestata de mine, proaspat venita din Europa, si cea a localnicilor. Mi-aduc aminte ca am avut nedumeriri în ceea ce priveste felul în care ma priveau cu mirare si suspiciune ceilalti, iar uneori am fost chiar contrariata de reactia lor adversa fata de intentiile mele bune.
În România traisem timpuri grele. Pe piata nu se gaseau alimente, produse cosmetice sau medicamente, iar oamenii supravietuiau datorita solidaritatii împortriva “dusmanului comun”, dictatura comunista. Fiecare dintre noi îl ajuta cum putea pe celalalt.
Pacatul meu, de care nu îmi dadeam seama, era ca ma manifestam în acelasi fel în Canada. Ma ofeream sa ajut de câte ori se prezenta vreo ocazie, dorind nu numai sa fiu utila, dar si sa atrag bunavointa celorlalti. Spre mirarea mea, ajutorul pe care-l ofeream era cu regularitate refuzat iar eu eram privita într-un fel ciudat si neprietenos, ca si când n-ar fi fost cazul sa “ma bag în treburile altora”. Traiam zinic, cu durere, contradictia dintre binele pe care doream sa îl fac si interpretarea negativa a gesturilor mele.
N-am înteles multa vreme cauzele reticentei celorlalti fata de mine pâna când, într-o buna zi, am fost luata de catre sefa mea în birou si lamurita în modul cel mai direct posibil. Cred ca îsi daduse seama de eroarea în care cazusem, caci mi-a spus:
“Nu trebuie sa oferi nimica pâna nu ti se cere. Aici nu se obisnuieste ca oamenii sa se bage unii în treburile altora. Fiecare cu portia lui. Asteapta sa ti se ceara ceva si atunci poti interveni. Pâna atunci însa e mai bine sa-ti vezi de treburile tale”.
Desigur vorbele acestea au cazut peste mine ca un tunet, dar am încercat sa-i urmez sfatul. Asa am învatat nu numai sa astept sa mi se ceara pâna la a oferi ceva, dar si sa cer eu însami, fara jena, atunci când am nevoie de ceva.
Trebuie sa spun ca procesul de “învatare” a durat multi ani si nu a fost simplu. De asteptat sa mi se ceara nu era greu, dar ca eu sa cer, nu eram în stare. Desi vedeam în jurul meu exemple concrete de “cum se cere”, aveam o jena infinita în a solicita si asteptam initiativa celuilalt de a-mi “oferi”. Iar ei, desigur, nu manifestau acesta initiativa, dar asa era regula si eu trebuia sa o accept.
Au trecut multi ani de atunci si viata m-a învatat nu numai regulile societatii canadiene, reguli care probabil se aplica astazi si în România, ci si multe altele.
Am înteles, cu vremea, ca exista si lucruri care nu pot fi cerute si le-am notat mai jos, numai zece dintre ele, impreuna cu alte zece care pot -si unele chiar trebuie- sa fie cerute.
CE POATE FI CERUT
1. Se poate cere iertare.
2. Se poate cere ajutor.
3. Se poate cere un/o partener(a) în casatorie.
4. Se poate cere un sfat pentru a fi (sau nu) ascultat.
5. Se poate cere exemplul cuiva pentru a fi (sau nu) urmat.
6. Se pot cere carti, bani sau obiecte cu împrumut, cu conditia de a fi returnate la timp.
7. Se poate cere respectul celor din jur, desi e preferabil a fi impus prin propria purtare.
8. Se poate cere o avansare la serviciu chiar daca sansele de reusita sunt minime.
9. Se pot cere explicatii, desi nu e recomandabil.
10. Se poate cere orice fel de consultatie, în special medicala, când e cazul.
CE NU POATE FI CERUT
1. Nu se poate cere o scrisoare de dragoste. Se poate scrie, dar nu cere.
2. Nu se pot cere mângâieri. Se pot oferi, dar nu cere.
3. Nu i se poate cere cuiva iubirea. Ea poate fi oferita, dar nu impusa.
4. Nu i se poate cere cuiva sa-i fie dor de tine.
5. Nu i se poate cere mila cuiva. Daca nu vine spontan, nu poate fi impusa.
6. Nu i se poate cere generozitatea cuiva daca ea nu vine de la sine.
7. Nu i se poate cere cuiva din timpul sau, el trebuie cumparat.
8. Nu-i poti cere cuiva sa gândeasca cum gândesti tu, caci nici tu nu gândesti ca altii.
9. Nu poti cere cuiva sa te tina minte, caci memoria celuilalt nu e selectata de tine.
10. Nu se poate cere uitarea cuiva, caci nici tu nu stii în permanenta sa uiti.
Cele doua liste sunt departe de fi epuizat totalitatea celor ce pot sau nu pot fi cerute. Ele se vor doar un reper în calea lunga de cunoastere a misterelor existentei umane.
În încheiere, o calda urare de bine tuturor cititorilor si colaboratorilor publicatiei “Observatorul”.
Fie ca întelegerea si armonia dintre oamenii sa predomine în anul care vine.
LA MULTI ANI!
|
Veronica Pavel Lerner 12/8/2006 |
Contact: |
|
|
