Chicago – Mircea Eliade ; AM FOST, AM VAZUT, AM SCRIS…
Hermeneautica în istorie: Sub acest generic s-a desfăsurat in noiembrie al acestui an, 2006 – Conferinta de la Universitatea din Chicago – Scoala Divină, din nou despre marele filozof român, profesorul Mircea Eliade.
În mod exceptional am fost acceptati, ca reporteri, subsemnatul si Alex Cetăteanu. Subliniez, "exceptional" deoarece la importantul eveniment au lipsit (nu au fost admise !?!) presa si televiziunea.
Celor care nu au avut sansa să viziteze Universitatea din Chicago, le reamintesc, fără risipă de metafore, că impresionantul « templu », se profilează în atmosfera unei toamne blânde, în aceiasi pleiadă de mister hamletian.
Aula în care si-a revărsat verva Domnul profesor ELIADE era plină de doamne si domni, toti docti în materie de stiinta religiilor. La masa corifeilor erau constant doisprezece, uneori plus unul, mari profesori veniti din aproape toate colturile lumii. As începe, spre a-i numi, cu moderatorii Wendy Doniger, Richard A. Rosengarten si Christian Wedemeyer, conferentiari la Scoala divină. Sub bagheta moderatorului Christian Wedemeyer s-a produs prof. Carlo Ginzburg de la Universitatea din California, Los Angeles, prof. Florin Turcanu (Bucuresti) si Bryan Rennie de la Universitatea Westminster.
Sâmbătă, ponderati de moderatoarea, prof. Wendy Doniger, eleva lui Eliade – Universitatea Cicago, au expus filozofii Moshe Idel – Ierusalim, Daniel Dubuisson – Univ. Charles-de-Gaulle, Lille, Franta si remarcabilul filozof – orator Jonathan Z. Smith de la Univ. din Chicago. Duminică, în ziua de încheiere a conferintei, i-am ascultat vorbind despre Eliade pe Anne Mocko si Elaine Fisher.
Folosesc din nou cuvântul "ponderati" pentru că desi toti oratorii, precum si vorbitorii din aulă, au expus pe tonalitati joase, decente, novatoare si surprinzătoare prin continut … uneori spiritele se aprindeau totusi, marii maestri ai cuvântului ponderându-se elegant si stingându-si tăciunii mai încinsi ai ideilor, în paharele cu sfânta apă tamăduitoare.
În părtile de acuze, niciodată fondate, vorbitorii băteau apa în piua, ca în repetate rânduri printre ani, despre un Eliade fost legionar, nazist, antievreu înfocat, rasist etc. Aceste acuze se prăbusesc si doar dacă ne reamintim că evenimentele politice ale anilor 1938 – 1941 s-au petrecut fără nici o tendintă de implicare sau participare a lui Mircea Eliade.
În cartea - În apărarea lui Mircea Eliade, doctorul Francis I. Dworschak din Ottawa scris : "Campania de calomnii si defăimare a marelui român Mircea Eliade, continuă fără rusine pe ambele maluri ale Atlanticului. Spectacolul acesta sordid si-a stins apogeul în ultimul roman a lui Saul Bellow intitulat "Ravelstein". Bellow a fost pur si simplu influentat de toate acuzatiile trâmbitate de Norman Manea în SUA si Zigu Ornea în România (a cărui carte "Anii treizeci" este tradusa si propagată în SUA), de Leon Volovici în Israel, etc. Aceste acuzatii sunt reluate si aplicate, fără un respect elementar pentru adevăr, la evaluarea operei stiintifice a lui Eliade de unii ca: Daniel Dubuisson, Russell Catcheon, G. L. Ebersale si altii…".
Tot aproximativ pasnic si-a rostit alocutiunea profesor Antoine Faivre, de la Scoala Practică de Înalte Studii si Stiinte Religioase din Sorbona. Mai acuzatori la renumele Eliade (foarte ciudat, dar asa i-am simtit!) au fost - profesorul Matei Calinescu de la Indiana University si profesorul Florin Turcanu de la Universitatea din Bucuresti. Pe domnia sa F.T., l-am interceptat într-o pauza bine-venită, în dulcele nostru grai românesc.
- D-le profesor Florin Turcanu, nu ati prea militat în favoarea filozofului Mircea Eliade?!
- Domnilor, eu n-am venit să apăr pe nimeni. Am dorit să spun ce am de spus.
- Bine, dar…, argumentele acuzatoare pe unde le-ati uitat?
- …!
În nici un caz noi, adica "cei doi" de la Montréal nu eram prezenti pentru a schimba opiniile competentilor alesi pe sprânceană. Chiar daca scrisele mele nu îsi propun o analiză a dezbaterilor per ansamblu (am înregistrat digital aproape totul spre tinere de minte), tin să astern pe hârtie un fapt deosebit pe care îl voi (sau îl vom) dezvolta mai profund: scriitorului (reporterului) Alex.Cetăteanu i s-a oferit o luare de cuvânt. Prin argumentele (contra argumentele!) enuntate, oratorul a schimbat aproape radical optiunile oratorilor anteriori. În a doua zi a dezbaterilor, efectul s-a simtit. Din lipsă de spatiu tipografic, voi dezvolta acest subiect pentru o ocazie proximă.
Spre încheiere si ca un fel de concluzie la conferinta din Chicago despre Mircea Eliade, îl citez din nou pe cugetatorul român din Ottawa, Francis Ion Dworschack: "Campania contra lui Eliade se continuă conform aceleiasi strategii conspirative, în care critica stintifică se combină cu politica (sau invers) si, contrar tuturor principiilor pe care se bazează discutiile serioase, adevărul istoric nu mai contează".
"SACRUL ESTE O STRUCTURĂ A CONSTIINTEI UMANE" emana Mircea Eliade în anul 1969...
P.S.: Dar unde erau studentii români, potentiali continuatori ai unei stiinte hermeneautice - istoria religiilor, dezvoltată atât de magistral de marele nostru savant, Mircea Eliade ?, ne-am întrebat cu tristete.
Ne-am alinat gândurile triste, fiind favorizati de soartă să facem cunostintă cu mari personalităti, iubitori ai lui Eliade din diferite colturi ale planetei.
Ne-a impresionat popularitatea lui Stelian Plesoiu, mai tînărul prieten (odată) al lui Eliade, printre alti admiratori ai Maestrului, precum si preotul ortodox Ion Ionită. Prin Stelian, l-am cunoscut (de exemplu) si pe renumitul Martin Marty, fondatorul CENTRULUI DE STUDII AVANSATE AL RELIGIILOR, care îi poartă numele si care a participat la Conferintă ca un elev cuminte în banca lui, luînd cuvântul din sală si aducând elemente inedite despre marele sau prieten Mircea Eliade, numai o singură dată.
La sfârsitul dezbaterilor din prima zi, între orele 17.00 si 18.30 sala a devenit deodată neîncăpătoare. Au fost admisi muritorii de rând – nespecialistii, de a căror apreciere, Eliade se bucura mai mult decât de aprecierea specialistilor, asa cum mărturisea cândva. Cu această ocazie, Consulul general al României a avut inspiratia să multumească frumos universitarilor din partea Guvernului, pentru organizarea evenimentului planetar - Eliade. Frumos…
Ne-am apropiat sufleteste de profesorul Takeshi Kimura, de la Universitatea din Tsukuba. Acesta, mare admirator al lui Eliade, nu a pierdut ocazia să fie prezent la Eveniment si ne-a făcut o mărturisire, care merită să fie cunoscută - îl citez :
- Nu cred că exită carte a lui Eliade să nu fie tradusă în Japonia. Popularitatea Maestrului în tara mea, este imensă. Vă invit să vă convingeti.
Acestea fiind zise, cu carnetele de reporteri sub brat, ne-am continuat drumul prin alte state ale imensei America.
P.P.S.: Să nu uit – în tematica conferintei, a fost inclus si predecesorul lui Eliade la catedră (50 de ani de la moarte), Joachim Wach (se citeste Vach). Evocarea acestuia nu a prea avut succesul asteptat, din sală au dispărut mai toti participantii iar proiectele neterminate ale lui Wach, conexiunea cu Eliade si controversa legată de viata si orientarea lui sexuală (a fost homosexual, fugit din Germania fascistă) nu a impresionat.
pt Observatorul a consemnat George Filip
|
George Filip 11/30/2006 |
Contact: |
|
|
