De Sân' Andrei
Cu ani în urmă, ca si concetăteanul care dintr-o revoltă interioară împotriva lui Valentin a scos din adîcurile sufletului românesc pe DRAGOBETE - simbol al iubirii si al familiei(DRAGĂ-băiete ia-mă de BETE), am descoperit prin versurile lui Alecsandri - poezia Noaptea Sfîntului Andrii - pe... adevăratul Andrei căruia în popor i se mai spune Andru sau Undrea, si m-am apropiat de matca neamului nostru.
Prin 1980, cînd a fost tradusă lucrarea "Creanga de aur" a lui Sir James George Frazer, am înteles că obiceiurile au o conotatie mai profundă, ce se pierde în negura timpului. AN-DRU are o vechime de mii de ani si a apărut cu mult înaintea crestinismului; are o încărcătură cu totul deosebită si unifică spiritualitatea nord-europeană cu cea din zona sumeriană si indiană.
Prin versurile sale, Alecsandri ne oferă iconografia cultului antic al mortii si renasterii. Căci o noapte în care se deschid mormintele, iar sufletele "nelinistite" se revoltă, luptă sau le atacă pe altele are legătură cu nemurirea, cu acel cult al lui Zalmoxis pentru care marele întelept Mircea Eliade ne-a lăsat următoarele cuvinte pe care le doresc nemuritoare: "Monoteismul lui Zalmoxis a fost absorbit de crestinism". Fratii nostri ( germanii, spaniolii si danezii), de mai bine de 1.000 de ani afirmă că se trag din Zalmoxis si Deceneu; noi de ce nu păstrăm "cadenta", că doar am fost invitati să intrăm într-un club militar?
Numele lui AN-DRU mi-a inspirat acum un an versul "Andru... început si sfîrsit". Folosind informatii din extremele spatiului indoeuropean, de la scandinavi si din vocabularul sanscrit (care stă la baza primei si celei mai vechi epopei din lume - Vedele), am ajuns la aceeasi concluzie. AN este zeul suprem la sumerieni si se regăseste în vocabularul european în măsurarea timpului. DRU are un sens unanim al curgerii. DRAUPAIR, în scandinavă, înseamnă cel care curge, si este considerat ca simbol al timpului care se reproduce la infinit. La celti DRUID este tradus prin "cunoasterea fermă", atributie a preotilor, singurii care cunosteau scurgerea timpului si ritualurile. Atunci oamenii aveau capacitatea de a întelege natura. Să nu uităm că Rudolf Steiner a spun că"Civilizatia Megalitică si cultul druizilor vin de la Marea Neagră." DRU este în sanscrită rădăcina verbului a curge, iar dacă ceva are o curgere continuă este timpul, care prin anotimpuri devine ciclică. Sân'Andrei este simbolul luptei dintre moarte (strigoii) si renasterea naturii care va iesi victorioasă după lunile de iarnă. Acelasi sens îl are si sărbătoarea celtică din 31 octombrie care a fost transformată de către unii adepti ai "economiei de piată" într-o adevărată parodie.
Perioada rece, cu zile scurte si nopti lungi, poate trezi o stare de teamă si nesigurantă. Nu întîmplător Sărbătoarea de Sân' Andrei se află cam la jumătate de an de la Rusalii, o altă zi a mortilor (Mosii) si înaintea solstitiului de vară, sărbătorit sub numele de Drăgaica sau Sînzienele. Partea "întunecată" a anului se începe cu Noaptea de Sân' Andrei, o noapte a umbrelor si culminează cu focurile ce însotesc ultimul Mos... Mos Crăciun. Poporul serbează cel putin de cînd i se spunea geto-dac pe Mos Andrei, Mos Nicolae si Mos Crăciun, deveniti după secolul patru sfinti în crestinism.
Superstitie sau nu, respectul fată de mortii care sunt si strămosii nostri ar trebui păstrat; încurajând carnavalul cu prezente macabre se crează conditii prielnice pentru manifestări negative, putînd ajunge chiar la satanism.
Camelia TRIPON
|
Camelia Tripon 11/29/2006 |
Contact: |
|
|
