Transilvania - tărâmul nemuririi
De curând o vorbă spusă de cineva mi-a deschis calea unei noi căutări; astfel soarele mi-a picurat din nemurirea luminii si alte interpretări pentru un spatiu ce pare destinat să poarte povara si bucuria unui ideal înalt. Marii căutători ai luminii au fost si cei care uneori au avut un destin tragic. Prometeu, dăruind oamenilor cunoasterea, focul întelepciunii, s-a jerfit pe sine. Socrate, prin principiile sale ce vizau o schimbare pozitivă si-a atras dusmănia si moartea din partea celor care nu l-au înteles. La fel Iisus si multi altii pe care istoria i-a uitat. Se pare că lucrurile frumoase, înăltătoare, se obtin cu greu, si necesită multe sacrificii. Greselile aduc la rândul lor multe clipe de trudă pentru îndreptarea răului săvârsit. Poate că truda si jertfa care a însotit si însoteste drumul neamului făurit în focul din creuzetul vremurilor în spatiul Carpato-dunarean este datorat unui destin cu înalte conotatii spirituale. Atunci când tălmăciam termenul Ardeal descopeream sensul de altar, iar când vorbeam de cuvântul dac ajungeam la energia primordială – Daksha; numele de TRANSILVANIA este chintesenta unor simboluri si întelesuri adânci, care se adaugă celorlalti termeni pentru a defini un adevăr profund. Herodot a fost impresionat de întelepciunea/cunoasterea getilor, povestind: „Iată în ce chip se socot ei nemuritori: credinta lor este că ei nu mor, ci că acela care piere se duce la Zalmoxis - divinitatea lor - pe care unii îl cred acelasi cu Gebeleizis.” (Istorii IV 94) Dacă ne luăm după teoriile unor autori Transilvania înseamnă „dincolo de pădure” si vine din latina medievală; dar Europa are un relief variat în care lanturile muntoase din sudul până în nordul ei formează zone împădurite urmate de dealuri si câmpii, deci multe zone sunt dincolo de păduri - si explicatia este poate prea simplistă. M-am aplecat asupra limbii sanscrite, căci ea este considerată o religvă a vremurilor de demult, când s-a format poporul indo-european. Întelesul pentru TRAN-SIL-VA-NIA îl voi analiza, începând cu VA, care în sansacrită indică posesia originii, iar VAMSA înseamnă atât stuf, coloană vertebrală, linie cât si semintie, neam. Acest VAMSA si mai ales VAM au stat la baza formării termenului VAMĂ (după DEX din maghiară); conform speciaistilor francezi VAM înseamnă a voma, dar si a rejecta, a respinge, a arunca înapoi. În prezent vama este un punct pe linia (VAMSA) de demarcatie dintre două tări, unde anumite persoane pot fi respinse atunci când încearcă să intre în tară, iar altele expulzate. SILA înseamnă piatră, SILANYASA - piatră de temelie în sanscrită, iar prin SIVA se întelege ceva propice, favorabil (care în timp a fost înăltat la rangul de zeu suprem, Shiva - care a ajuns să simbolizeze puterea creatiei). Rădăcina sanscrită NI se traduce prin „care îndrumă” (qui guide, qui dirige), iar ca verb înseamnă „a intra în” (entrer dans) – poate chiar prin portile de la Tărtăria. Muntii Carpati formează o adevărată cetate de piatră, acoperită de păduri (VANA în sanscrită), în care unii arbori (SĂLA - lemn pentru constructie, sculptură) precum stejarii sunt folositi încă la constructia de biserici si porti în Maramures. De asemenea SĂLĂ (în sanscrită) înseamnă colibă, casă sau sală - si de aici sălas (exilat pe nedrept de DEX în maghiară) si Sălaj. TRANA se poate traduce prin protectie, refugiu, adăpost pentru a salva, a ocroti. TRANSILVANIA este sălasul de început, unde s-a aflat îndrumătorul, ghidul spiritual (Zalmoxis) care a înteles si ocrotit nemurirea; este piatra de temelie a unei culturi si civilizatii ce poate dăinui peste timp (asemeni conceptului de nemurire), care azi ni se revelează, oferindu-ne ocazia de a o păstra vie în inima si spatiul nostru pământesc. Putem fi stejarul lui Avram Iancu, teiul lui Mihai Eminescu, pădurea spiritelor ce veghează alături de Stefan cel Mare si Sfânt plaiul strămosesc. Noi putem păstra tărâmul nemuririi prin noi si urmasii nostri, pretuind traditia si memoria strămosilor nostri.
|
Camelia Tripon 11/25/2006 |
Contact: |
|
|