Semne de intrebare - PARFUM DE TOAMNA IN TORONTO
Dupa amiaza cenusie . Pasesc pe King Street, indreptandu-ma spre colegiul unde frecventez cateva cursuri. Este inca devreme; ma hotarasc sa colind un pic pe strazi, si ma indrept catre o zona pe care nu am mai vizitat-o pana acum, aflata in partea estica a orasului. Pe masura ce inaintez, abatandu-ma cand spre sud, catre Front Street, cand spre nord, spre Adelaide Street, simt ca patrund treptat intr-o alta lume. Trecatorii se imputineaza, districtul financiar cu inaltimile sale ramane in urma, la fel si magazinele cu vitrine stralucitoare, iar locul lor este luat din ce in ce mai mult de cladiri joase, din caramida rosie, cu arhitectura desueta. Ma aflu chiar in zona veche a orasului Toronto, asa cum de altfel anunta si indicatoarele de pe strazi: “Old City of Toronto”. Orasul capata un aer putin fantomatic si, patrunsa de misterul care pare sa invaluie nostalgicele cladiri, incerc sa imi inchipui ca am calatorit in timp, pe vremea caand asezarea de abea prindea contur, pe vremea cand stralucitorul downtown al megacity-ului Toronto se numea nici mai mult, nici mai putin, din cauza conditiilor sale insalubre, “Muddy York” (noroiosul York).
Incerc sa imi inchipui forfota acelui oras tanar, in plina dezvoltare, populat de oameni curajosi care au venit de peste ocean pentru a incepe o noua viata pe un continent necunoscut inca in intregime. Incerc sa imi inchipui cum a aratat acest tinut acum aproximativ doua sute de ani, cand Elizabeth Simcoe, sotia primului guvernator al Canadei de Sus, colonelul John Graves Simcoe (cel care de altfel a pus bazele orasului – la vremea aceea purtand numele de York - in anul 1793), a sosit aici si, plina de entuziasm, l-a cutreierat si l-a imortalizat in picturile sale, infatisandu-ne astazi imaginea unui tinut viguros, cu o frumusete semeata, neatinsa inca de civilizatie, acoperit cu paduri si lacuri... Incerc sa imi imaginez cum, de la un simplu cort de campanie asezat pe malul lacului de catre colonelul Simcoe, asezarea a crescut, s-a extins, pana ce a devenit megalopolisul pe care il stim astazi. Strazile pe care pasesc si-au schimbat si ele de-a lungul vremii denumirile. Queen Street, aflata la jumatatea secolului al 19-lea in afara orasului, in zona agricola, se numea Lot Street. Orasul (ce a capatat denumirea de Toronto abea in anul 1834) avea forma unui paralelogram si era marginit la Nord de Duchess Street (astazi Richmond) si la Sud de Palace Street (astazi Front Street), iar la Vest, si, respectiv, la Est, era delimitat George si respectiv, de Ontario Streets. Church Street era considerata ca fiind la periferie, singurul motiv pentru care cineva s-ar fi avantat pana aici era pentru a ajunge la debarcaderul Coopers, aflat la sud de intersectia strazilor Church si Front, unde de asemenea se puteau face cumparaturi la magazinul general care se afla in aceasta arie. Wellington Street se numea Market Street si era folosit de populatia rurala pentru a-si aduce produsele la oras spre vanzare. “The Grange”, casa care astazi este incorporata in Art Gallery of Ontario, era situata pe atunci mult in afara orasului (se spune ca, din cauza amplasarii sale, petrecerile care se dadeau acolo incepeau devreme pentru ca oaspetii de la oras sa se poata intoarce acasa inainte de lasarea intunericului).
... Tresar... S-a facut tarziu, aproape s-a lasat inserarea. Imi intrerup visarea in care parfumul nostalgic al unei alte epoci s-a amestecat cu aromele melancolice ale toamnei. Intoarsa brusc si cumva dureros in epoca moderna, cu ritmul sau alert si coplesitor de vibrant, imi schimb directia si ma indrept catre noul oras, lasand in urma cladirile de altadata. Siu insa ca voi reveni, intr-o buna zi... curand.
|
Eliza Ghinea 11/7/2006 |
Contact: |
|
|
