Sublinieri - CARTI
Imi da Veronica doua carti despre care auzisem. Putin mi-a pasat insa de xistenta lor chiar daca numele lui Rilke imi sunase oarecum alarmant si deci ar fi trebuit sa ma scoata din rutina respingerii a tot ceea ce ar putea fi sovietic.
Ingustime de gandire, evident, dar mi-o asum, ultima carte din epoca maretiei comunismului sovietic cu care mi-am pierdut timpul acum vreo 40 de ani fiind Batalie-n mars de Galina Nikolaeva.
Ce memorie! Nu-i asa?
Habar n-am daspre ce era vorba, batalia victorioasa a societatii superioare presupun, in ori ce caz, ceva acolo eroic- nu se putea fara eroism- altfel batalia in mars n-ar fi avut nici un sens, nici macar
faimoasele batalii ale razboiului nu se desfasurasera in mars, efigie a dragostei de patrie proslavind mai mult infrangerea fascismului decat aureoland marsaluirea catre fericirea comunista.
Stalin trebuia sa intre in arena mondiala, Nu?
De ce l-am citit? Probabil din acelas motiv cu care am consumat Galeria de( poate cu? nu-mi mai aduc aminte) vita salbateca, Francisca, Fetele tacerii si asa mai departe, voci dirijate catre reinvigorarea
imaginii perfectiunii diluata de realitatea imediata si care, de ce sa nu recunoastem ne-au dat pentru o secunda iluzia scaparii din lat.
Iluzoriu!
Eh, nimic nou sub soare, iluziile sunt totdeauna efemere!
Dar, sa nu deviem! Sa nu deviez, vreau sa zic, tentatia incursiunii inapoi e cumplita, privirea rece sau pasionata catre lumea care a fost consuma cu intensitatea bolii terminale si cel mai bine e sa-mi vad de
treaba si sa ma reintorc la carti, universul lor e catartic chiar atunci cand iti lasa gustul amar al falsitatii, al piesei jucate sub mana lipsita de talent a unui regizor tampit in cel mai fericit caz.
Si Veronica imi aduce, provocator, evident, Roman-ul epistolar-1926 Rilke, Tvetaieva, Pasternak si Corespondenta. Jurnale Mihail Bulgakov.
Eh, zic eu, Rilke e Rilke, poezia secolului nu are alta voce echivalenta, Pasternak exista si cam atat, Doctor Jivago e un fel de Gone with the Wind sovietic, apologetic si survolant melodramatic observator al revolutiei, Tvetaieva poeta aflata in preajma lui Maiakovschi si Esenin numai pentru ca s-a sinucis ca si ei.
Ceea ce spun subliniaza o oarecare superficialitate, din partea mea evident si asta ca sa fiu cumsecade, pentru ca descopar acum-niciodata nu e prea tarziu, ma consolez eu- descopar deci o efervescenta creatoare la Pasternak, Tvetaeva si Bulgakov de care nu numai ca am fost tinuta la
distanta de propria-mi ignoranta, dar care m-a si pagubit de o interesanta incursiune intr-o cultura care ori cate carente a avut a consumat existente remarcabile.
Trio-ul Rilke,Tvetaieva- Pasternak contureaza destine paralele, interferarea lor este prilejuita de trairile prin poezie, numitor comul al unor talente de exceptie, zic asta pentru ca intrand in acest univers
intim, scrisorile, intuesc la Tvetaieva ca si la Pasternak o capacitate expresiv-poetica surprinzatore.
Sigur ca ne citind decat eventualele versurii ocazionale, strecurate epistolar, nu-mi pot face o impresie personala, ma rezum deci la a sublinia aprecierile reciproce, mai ales cele venite de la Rilke,
respectul cu care isi invaluie admiratia si afinitatea creatoare ma apropie atat de om cat si de creator fie ca e Pasternak fie ca e Tvetaieva, Rilke fiind amor vechi si pe care, arogant desigur, am
pretentia ca-l inteleg.
Eh! Cam idiotica afirmatie: ce e aia sa intelegi un poet?
Intelegerea limiteaza, te inchide si te izoleaza, te pune dupa gratii si te interzice si lumea aia necunoscuta, misterioasa, calda, rece, angoasata, senina, vizibila, subliminala. lumea aia, pe care o
banuim si poate din cand in cand o intuim fara putinta de a ne solidariza cu ea, ramane o necunoscuta, stii cum e, calculezi, calculezi, folosesti toate formulele stiute, aduci numitorul comun,
intri in zonele superior matematice si, ca sa faci eventual explozie, rezultatul e eronat, zeroul ala absolut pe care-l stii ca ar trebui sa fie finalizarea stradaniilor tale&.. nu vine~!
Cam asa ceva cu intelegerea.
Dincolo de ea, sta poezia! Si Rilke !
Simti oare, poeteso, in ce masura ai pus stapanire pe mine, Tu si splendidul tau co-cititor? Scriu ca tine, si ca si tine cobor cele cateva trepte, iesind din fraza, in mezaninul parantezelor, unde tavanele sunt atat de joase si unde miroase, fara sa inceteze vreodata, a trandafiri fanati.
Ceea ce este de-a-dreptul uluitor de original este rolul de liaison pe care Rilke si nu Tvetaieva il joaca in acest triunghi neobisnuit in care un neamt si doi rusi se gasesc in sfere superioare, dincolo de conectia umana, terre-a terre.
Si Pasternak si Tvetaieva graviteaza in jurul poetului pe care amandoi il idolatrizeaza
Esti primul caruia ii scriu cu aceasta data. Boris, el a murit pe 30 decembrie, nu pe 31. Inca o lovitura gresita a vietii. O ultima razbunare meschina a vietii la adresa poetului. Boris, niciodata nu ne
vom mai duce la Rilke. Orasul acela nu mai exista acum. Este reactia fireasca la vestea mortii lui Rilke caruia Tvetaieva ii scria cu putin timp in urma adresandu-i-se, la nivel poetic, la persoana
a treia;
Rilke e usor de inteles?-asa spun, in trufia lor, initiatii antroposofi si alti mistici sectanti(n-am nimic impotriva, e preferabil socialismului-dar totusi)Usor de inteles. Ciopartit, pe bucatele:
Rilke- romanticul, Rilke-misticul, Rilke creator de mituri s.a.m.d.
Incercati-va totusi puterile cu Rilke-INTREGUL. Aici toata perspicacitatea voastra nu mai poate nimic. Miracolul nu are nevoie de perspicacitate. El este.
Epistolele celor trei- Rilke, acest Nibelungenhort cum il denumeste Tvetaieva, mare admirator al literaturii ruse (L-a cunoscut pesonal pe Tolstoi) , invatand ruseste numai pentru a-i putea citi pe rusi in
original, prieten cu Leonid Pasternak, tatal lui Boris, personalitate a intelectualitatii ruse; Marina Tvetaieva, poeta considerata alaturi de Esenin, valoric, culta, germanizata, atribuind limbii germane conditia de singura limba poetica europeana, dar ramasa profund rusoaica, imuna as zice, la tribulatiile post revolutie, de vreme ce revine acasa din Paris chiar in ajunul razboiului cand stalinismul exacerbeaza lozincaria patriotard-revolutionara si care marginalizand-o o va duce la sinucidere-in 41; Pasternak, fiu de intelectuali, europenizat, frustrat de incapacitatea organica de a intelege sau mai corect, de a accepta ce se intampla- epistolele, zic, releva o interesanta, simbiotica asociere
intre existenta pe muche de cutit a artistului si viata ca viata serpuind agonic intr-o lume aruncata cu susul in jos si cu care comunicarea costa: Rilke bolnav, moare in 26 lasandu-i pe ceilalti doi
in suspensie. Marina contorsionata in zbaterile personale -barbat bolnavicios, arestat impreuna cu fica- izolata creator, respinsa, se spanzura, Pasternak, instalat aparent confortabil e paralizat de frica
si in ultima instanta, plateste tributul pentru Doctor Jivago aparut in vest.
Surpriza majora a acestui Roman Epistolar este ciudata, neobisnuita, total originala, structura a acestui TRIO pentru care l'amour devine, mai intai, expresia creerului involburat in ideea de pasiune, de iubire
-sa-i zicem romaneste- si abia dupa aceea reflexul emotional al inimii ( acceptand conventionala interpretare conform careia inima e cea care emite emotiile dragostei, ea fiind si cea care sufera sau jubileaza si in final is brocken.) Conectia intelectuala este primordiala, ideile zboara de la unul la celalat tensionate de afinitati afective in care apropierea fizica nici nu stiu daca are importanta.
Scrisorile acelea nu le pot ajunge din urma, nici opri pe drum..Doar ca din ele respira acea apasare in care m-am aflat pana cand n-am vazut cea de a doua scrisoare a lui Rilke catre tine.
Acum iubesc totul( pe tine, pe el, propria mea dragoste), la fel de netarmurit precum ultima oara. Si cand scrie astfel Pasternak se adreseaza in egala masura si lui Rilke si Tvetaievei.
Si Tvetaieva: Ce-am fi facut noi doi impreuna- in viata?
Ne-am fi dus la Rilke.
Ce-as mai putea eu zice? Poate numai ca, trecand pe langa existente de exceptie, avem sansa intrarii pe poarta, larg deschisa astfel, in lumea care nu expira niciodata.
Maria Cecilia Nicu / Toronto Despre Bulgakov data viitoare
|
Maria Cecilia Nicu 11/3/2006 |
Contact: |
|
|
