Romania de dincolo de vorbe - CALATORI PRIN NOUA EUROPA
Trebuie sa o recunoastem, daca vrem sa fim cinstiti cu noi insine, de 16 ani incoace pentru multi dintre romanii care au avut indrazneala sa-si ia soarta in propriile maini, Europa nu prea mai are taine. Conationalii nostri, carora sansele de a trai decent in propria tara li s-au subtiat dramatic, au ales calea “exilului economic”, muncind pe meleagurile Batranului Continent. Exodul este asemanator celui al ardelenilor plecati in numar mare in America - “Pamantul fagaduintei”, dupa Marele Razboi. Tari ca Spania, Germania, Italia, Turcia, Franta, constiente de efectele cutii Pandorei declansate dupa Revolutie, au pus umar de la umar pentru reglementarea anticipata a situatiei romanilor de pe propriile teritorii, iar acum, in prag de aderare, sprijina programele comune privind conditiile de clatorie si rezidenta pe continent.
La data de 1 ianuarie 2007, Romania va deveni stat membru al Uniunii Europene, cu toate drepturile si obligatiile ce ii revin conform Tratatului de Aderare din 25 aprilie 2005.
Cetãtenii romani vor deveni astfel, începând cu aceasta data, cetãteni ai Uniunii Europene, si vor beneficia, pe teritoriul statelor membre aie Uniunii, de drepturile si libertãtile conferite de tratatele de bazã ale Uniunii Europene.
Dreptul de liberã circulatie si sedere este - pentru cetãtenii UE - una dintre cele mai importante si mai „vizibile" realizãri ale dreptului comunitar european. Dreptul unui cetãtean al Uniunii de a se deplasa, din motive economice sau din alte motive, pe o perioadã scurtã, lungã sau nelimitatã de timp în alte state UE, este unic în lume. Nici o altã formã de cooperare internationalã între state nu asigurã, la ora actualã, un drept comparabil si atat de democratic.
Directiva Consiliului Europei nr. 38/2004 reglementeaza conditiile în care cetãtenii Uniunii si familiile lor îsi pot exercita dreptul de liberã circulatie si de rezidenta libera pe teritoriul unui stat membru. Documentul defineste dreptul de rezidentã permanentã si enunta restrictiile privind dreptul de a circula liber si de a rezida pe teritoriile statelor membre, pe motive de politicã publicã, securitate publicã si sãnãtate publicã.
Aceasta Directiva enunta de asemenea faptul ca toti cetãtenii Uniunii, deci si cetãtenii români, pot iesi de pe teritoriul unu! stat membru pentru a intra pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii în baza cãrtii de identitate sau pasaportului, valabil, care atestã nationalitatea acestora.In cazul particular al Romaniei, circulatia pe baza cãrtii de identitate nu este inca posibilã, pentru cetãtenii români, pentru cã documentul românesc de identitate nu prezintã suficiente elemente de securitate. Ministerul Administratiei si Internelor roman a dat recent asigurari ca aceasta problema se va rezolva in cel mai scurt timp, problemele ce o intarzie fiind exclusiv de natura tehnica.
Membrii de familie ai cetãtenilor Uniunii, care nu au cetãtenia unui stat membru, pot iesi de pe teritoriul unui stat al Uniunii Europene pentru a cãlãtori pe teritoriul unui alt stat din organizatie în baza unui pasaport valabil.
Dar, pentru a intra pe teritoriul unui alt stat membru, rudele directe si membrii care nu au cetãtenia unei tari a UE, trebuie sã aibã asupra lor fie o vizã de sedere pe termen scurt, fie un permis de rezidentã.
Statele membre pot cere persoanelor care au intrat pe teritoriul lor sã se înregistreze într-o perioadã de timp rezonabilã si nediscriminatorie.
Articolul 6 din Directiva CE nr. 38/2004 reglementeaza dreptul de rezidenta pentru o perioada de 3 luni.
Cetãtenii Uniunii, asadar si cetãtenii români, au dreptul, incepand cu 1 ianuarie 2007, de a rezida pe teritoriul unui alt stat membru pentru o perioadã de pânã la 3 luni, fãrã nici o conditionare sau formalitãti, cu singura conditie sa detina o carte de identitate sau un pasaport valabile.Membrii de familie ai unui cetãtean al Uniunii care cãlãtoresc împreunã cu acesta, membrii care nu au cetãtenia unui stat component al UE, pot rezida pe teritoriul unui alt stat membru pentru o perioada de pânã la 3 Iuni doar în baza unui pasaport valabil.
Un cetãtean al Uniunii, deci si un cetãtean român, poate rezida pentru o perioadã mai mare de 3 luni pe teritoriul unui alt stat membru, dacã îndeplineste una din urmãtoarele conditii: este angajat ca lucrãtor sau liber profesionist; are suficiente resurse si asigurare medicalã, astfel încât acesta sã nu devinã o povarã pentru serviciile sociale ale tãrii în care doreste sã rezideze. Aici trebuie specificat faptul ca nu este stabilit un cuantum minim, dar se va lua în considerare situatia personalã a cetãteanului în cauzã;
Rezidenta pe o perioada mai lunga de 3 luni este acceptata si in cazul in care cetateanul este angrenat într-o instruire vocationalã sau este student si are o asigurare medicalã. In acest caz el trebuie sa asigure autoritãtile nationale ale statului în care vrea sã rezideze, printr-o declaratie sau prin mijloace echivalente, cã nu va deveni o povarã pentru serviciile sociale ale statului în cauzã;
Cetãtenilor Uniunii nu li se cere sã aibã permise de rezidentã. Totusi, statele membre pot cere ca cetãtenii unui stat membru al Uniunii sã se înregistreze la autoritãtile competente într-o perioadã care nu poate fi mai micã de 3 luni de la data intrãrii pe teritoriul statului pe care vor sã rezideze pentru o perioadã mai mare de 3 luni.
Certificatul de înregistrare va fi eliberat în urma prezentãrii: unei cãrti de identitate sau a unui pasaport valabil; a unei declaratii a cetãteanului în cauzã prin care mentioneazã cã îndeplineste conditiile necesare de a rezida pe o perioadã mai mare de 3 luni, sau prin orice dovadã; ori a unei dovezi privind legãtura de rudenie sau de relatie durabilã, în cãzui membrilor de familie al unui cetãtean al Uniunii, membrii care sunt ia rândul lor cetãteni ai Uniunii.
Membrii de familie ai unui cetãtean ai Uniunii, care nu sunt cetãteni ai Uniunii, trebuie sã obtinã un permis de rezidentã, dacã vor sã rezideze pe teritoriul unui stat membru al Uniunii pentru o perioadã mai mare de 3 luni. Termenul limitã pânã la care poate fi depusã cererea de obtinere a unui permis de rezidentã nu poate fi mai mic de 3 luni de la data intrãrii pe teritoriul pe care persoana în cauzã doreste sã rezideze.
Permisul de rezidentã pentru aceste persoanã se va numi „Permis de rezidentã al unui membru de familie al unui cetãtean al Uniunii” si va fi eliberat în maxim 6 luni de la data depunerii cererii. Pentru eliberare permisului de rezidentã, membrul de familie în cauzã trebuie sã îndeplineascã aceleasi conditii ca cele pentru eliberare certificatului de înregistrare, cu singura deosebire cã la prima conditie trebuie sã prezinte doar un pasaport valabil.
Valabilitatea permisului de rezidentã este de maxim 5 ani de ia data eliberãrii, în functie de perioada solicitatã de rezidentã. Valabilitatea permisului de rezidentã nu va fi afectatã dacã absenta de pe teritoriul statului pentru care s-a obtinut permis de rezidentã se axeazã în urmãtoarele limite: nu depãseste 6 luni într-un an de zile; mai mult de 6 luni într-un an, dar pe motiv de satisfacere a stagiului militar; mai mult de 12 luni consecutive, pentru motive importante precum sarcinã si nasterea unui copil, boalã gravã, studiu sau instruire vocationalã, sau mutarea în interesul serviciului în alt stat membru sau într-o tarã tertã.
Decesul unui cetãtean al Uniunii, plecarea sa din tara gazdã, divortul, anularea cãsãtoriei sau terminarea parteneriatului înregistrat nu afecteazã dreptul unui membru a! familiei, indiferent daca este sau nu cetãtean a! unui stat membru al Uniunii, sã continue sa rezideze pe teritoriul statului membru în cauzã, cu îndeplinirea acelorasi conditii solicitate unui cetãtean al Uniunii de a rezida pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii.
Copiii cetãteanului aflat într-o astfel de situatie pot continua sã rezideze pe teritoriul statului în cauzã dacã sunt înregistrati ia o institutie de învãtãmânt, pânã la completarea studiilor.
Pentru fiecare caz în parte, pentru membrii familiei care nu au cetãtenia Uniunii se mai solicitã anumite conditii: în cazul în care cetãteanul în cauzã a decedat sau a plecat din tara respectivã, membrul de familie al acestuia trebuie sã fi rezidat pe teritoriul statului respectiv cel putin un an înainte de decesul cetãteanului Uniunii, în calitate de membru al familiei cetãteanului Uniunii în cauzã;
In cazul divortului, anulãrii cãsãtoriei sau terminãrii parteneriatului înregistrat, se întâlnesc urmãtoarele situatii:
Cãsãtoria sau parteneriatul înregistrat a durat cel putin 3 ani, dar cel putin un an pe teritoriul statului membru gazdã;
In caz de circumstante dificile, precum violentã domesticã în timpul cãsãtoriei sau parteneriatului înregistrat, partenerul poate continua sã rezideze:
In cazul în care s-a stabilit dreptul de acces la copilul minor, rezultat în urma relatiei, si curtea a stabilit cã accesul trebuie sã se facã pe teritoriul în cauzã, partenerul respectiv, care nu are cetãtenia unui stat membru, cãruia i s-a atribuit acest drept, poate avea acces nelimitat în vederea îndeplinirii acestui scop.
Dreptul de rezidentã permanentã este reglementat de art. 16-21 din Directiva CE nr. 38/2004.
Cetãtenii Uniunii obtin dreptul de rezidentã permanentã pe teritoriul statului membru gazda dupã o perioadã de 5 ani de rezidentã legalã neîntreruptã, dovedind cã nu s-a luat nici o decizia de expulzare împotriva lor. Acest drept de rezidentã nu este supusã nici unei conditii. Aceeasi regulã se aplicã si membrilor de familie, care nu au cetãtenia Uniunii si care au locuit cu un cetãtean al Uniunii timp de 5 ani.
Dreptul de rezidentã permanentã este pierdut în cazul în care unei absente de pe teritoriul statului membru gazdã de mai mult de 2 ani.
Permisele de rezidentã permanente sunt valabile pe termen nedeterminat si sunt reînnoite automat la fiecare 10 ani.
Acestea trebuie sã fie eliberate în maxim 3 luni de la data depunerii cererii. Cetãtenii pot folosi orice formã de evidentã general acceptatã de cãtre statui membru gazdã pentru a-si dovedi rezidenta continuã.
Cetãtenilor Uniunii sau membrilor lor de familie li se poate restrictiona dreptul de liberã circulatie si de rezidentã pe motive de politicã publicã, securitate publicã sau sãnãtate publicã, pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii. Aceste decizii nu pot fi luate în niciun caz pe motive economice. Mãsurile care afecteazã libera circulatie si rezidenta trebuie sã se bazeze pe conduita proprie a persoanei în cauzã; condamnãrile penale anterioare nu justificã automat luarea acestor mãsuri.
Aceastã conduitã trebuie sã reprezinte o amenintare suficient de serioasã si prezentã, care sã afecteze interesele fundamentale ale statului în cauzã. Simplul fapt cã documentele de intrare folosite de persoana în cauzã au expirat nu constituie motive de expulzare. In orice caz, înainte de luarea unei decizii de expulzare, statul membru trebuie sã evalueze o serie de factori, precum perioada în care a rezidat persoana în cauzã, vârsta, gradul de integrare si situatia familialã pe teritoriul statului în cauzã si legãturile cu tara de origine. Doar în cazuri exceptionale, pentru considerente puternice de securitate publicã, ordinele de expulzare pot privi un cetãtean al Uniunii, dacã a rezidat pe teritoriul statului în cauzã timp de 10 ani sau este minor.
Persoana care face obiectul unei decizii de refuz de intrare sau de rezidentã pe teritoriul unui stat membru trebuie sã fie notificatã de aceastã decizie. Motivele deciziei trebuie sã fie date si persoana în cauzã trebuie sã fie informatã de procedurile de atacare a acestei decizii. Cu exceptia urgentelor, subiectului unei asemenea decizii trebuie sã i se permitã cel putin o lunã pentru a pãrãsi teritoriul statului membru în cauzã.
Ordinele de expulzare pe timpul vietii nu pot fi eliberate sub nici un fel de conditii. Persoanele vizate de ordinele de expulzare pot solicita sã li se revizuiascã situatia dupã maxim 3 ani.
Sa mai precizam aici ca, in sensul documentului invocat si al legislatiei Uniunii Europene, cetãtean al Uniunii este orice persoanã care are cetãtenia unui stat membru al acestei organizatii, iar membrii de familie sunt: sotul; partenerul înregistrat, dacã legislatia statului în cauzã trateazã parteneriatui înregistrat echivalent cu cãsãtoria; descendentii directi care nu au împlinit vârsta de 21 de ani sau cei care sunt dependenti si cei ai sotului sau partenerului, rudele, directe dependente pe linie ascendentã si cei ai sotului sau ai partenerului.
Poate limbajul tehnic folosit la redactarea acestui articol sperie prin rigoarea si impersonalitatea sa. Este vorba insa de prevederi juridice stricte privind legislatia europeana in materie de calatorie si rezidenta ale cetatenilor pe teritoriul celorlalte state mebre ale Uniunii Europene. Mai sunt doua luni si romanii vor deveni si ei membri cu drepturi depline, dar si cu indatoriri bine definite.
Integrare lina!
Din Bucuresti pentru Observatorul din Canada , Marian Tudor
|
Marian Tudor 10/29/2006 |
Contact: |
|
|
