Arta castigului
Zeii au dat moartea omului
Si au tinut viata pentru ei
Ghilgames, poem mesopotanian
Acum poate mai mult de cinci mii de ani, pe pămîntul răscolit astăzi de bombardamentele americane, un autor sau zece sau poate zece mii, au compus un poem care încă si astăzi, cred eu, le întrece pe toate.
Spusele din motto-ul de mai sus au fost rostite de Siduri lui Ghilgames, în vreme ce-i tămăduia trupul frînt de oboseala căutării nemuririi. Cine n-a citit încă povestea lui Ghilgames, rău a făcut.
Poemul este o măsură a inteligentei rasei noastre, o poveste tristă a omului, o mărturie vesnică a celei mai de seamă dintre manifestările umane: arta.
Sînt constient că există un număr înfricosător de mare de oameni pentru care arta este lumea celor care sfidează realitatea, a celor care trăiesc cu capul în nori, dar mănîncă de pe masă. Pentru acestia un muzeu sau o librărie în plus sau în minus e o nimica.
Doar n-o să se oprească lumea în loc dacă Muzeul National din Bagdad e astăzi o ruină! Nu, n-o să se oprească desigur, dar o să se urîtească! Cei care stau cu ochii iesiti din orbite spre puturile de petrol, ar putea să cîstige de-a binelea partida si iritati de cei ce nu-si tin gura, să interzică comentatul, ba chiar, pictatul, sculptatul, cîntatul. Nu am cunostiinte complete despre anvergura distrugerilor din muzeele si bibliotecile irakiene, dar am văzut la televizor o doamnă ce-si zmulgea părul din cap si plîngea prin sălile Muzeului National, privind la statuile decapitate, la vitrinele sparte si golite, la tablourile făcute bucăti, la peretii năruiti.
Doamne de ce? De ce ne dai moartea si ti pentru tine viata? trebuie că-si spunea acea femeie. Pentru ea lumea se oprise în loc. Si sînt sigur că pentru foarte multi alții. Lumea a existat fără petrol, dar n-a existat fără artă. Sadam Hussein a fost un paranoic ca atîtia alții, pe care interese mari i-au adus pe scenă, după care tot ele i-au măturat.
Ei au fost erori ale istoriei, dar din păcate nu cred să fi fost ultimele. As vrea însă să cred că viitorul nu va mai face posibile sacrificii din lumea valorilor spirituale ca cele ce s-au întîmplat în muzeele si bibliotecile din Irak, pentru că multe pot fi reconstruite în afara operelor de artă, căci ele poartă în ele duhul vremii si al geniului care le-a născut.
Spre onoarea sa, Martin Sullivan, un expert american în acest delicat subiect, s-a arătat foarte caustic cu guvernul cînd îl critica pentru a nu fi luat suficient de serios în seamă semnalele de alarmă ale UNESCO despre eventualitatea unor astfel de catastrofe culturale în haosul razboiului.
Sarcina de-a păzi ce-a mai rămas, de a repara cumva situatia, a rămas tot pe umărul soldatilor americani, care trebuie să fie nu doar combatanti într-o lume extrem de periculoasă pentru viata lor, dar si politisti, paznici, doctori, etc.
Asta în vreme ce presedintele lor îsi coboară în brate, cu grijă si ostentatie, cătelul din helicopter, la întoarcerea de la resedinta sa.
Viorel Neacsu - Toronto
|
Viorel Neacsu 10/27/2006 |
Contact: |
|
|
