Prof. univ. dr. Claude G. Matasa din Florida
"Dialogul cu tara" - pe o singura voce?
Dupa revolutie, noi, romanii, am devenit imuni la promisiuni. Ni s-a promis o viata mai buna, dreptate in tribunale, respect in raporturile birocratice - si cate altele. Nerealizarea tuturor acestora nu a dus insa la mari crize psihologice si la seisme sociale pentru ca a intervenit sfanta imunizare. Aceasta reactie de aparare a organismului in fata amenintarii cu dezechilibrarea.
E ciudat, dar utopia asteptarii faptelor bune, increderea in promisiuni rezista mai mult in emigratie. Romanii din afara granitelor nu uita entuziasmul postrevolutionar - il veti vedea evocat si in randurile care urmeaza - si se impaca mai greu cu esecul unor sperante. Chiar daca sperantele lor, legate exclusiv de ameliorarea raporturilor cu tara, de o comunicare sufleteasca mai buna, par minore in raport cu ale noastre, ale celor din tara.
...Sau, poate, tocmai de aceea. Pentru ca aspiratiile lor sunt spirituale, sufletesti: au o alta sorginte si un alt tip de rezistenta.
- Imediat dupa revolutie, autoritatile romane au dat asigurari despre o viitoare si rapida deschidere a tarii catre emigratie. Faptul a trezit bucurie in emigratie. Ati fost unul dintre optimisti?
- Afland telefonic de la Mihai Sturdza (Europa Libera, München) de tulburarile din tara, am cumparat un aparat de radio special cu care am reusit sa prind Bucurestiul. I-am invitat deindata pe conducatorii spirituali romani din Sudul Floridei la mine acasa (am foto) unde am ascultat stirile si am hotarat ce actiuni trebuie luate. Ca urmare, ne-am strans cu sutele in Hollywood, defiland cu postere si cu preotii inainte, de la primarie la Young Circle, punct important al orasului. De pe scena teatrului in aer liber de acolo au vorbit prof. dr. Nicolae Dima, pe atunci la Vocea Americii, Traian Golea si cu mine. Ne-am bucurat cu entuziasm.
- Din perspectiva dvs. de roman american, de consul general onorific al Romaniei in Florida, cum ar arata, cronologic, evolutia asteptarilor de imbunatatire a relatiilor emigratiei cu tara in acesti ultimi 16 ani? Un grafic al sperantelor si al dezamagirilor. Relatati si propriile experiente.
- In iarna lui 1990 a sosit in Miami dl Adrian Sarbu, astazi la ProTV, cu un film despre cele intamplate la Revolutie. L-am invitat sa vorbeasca si sa prezinte filmul si romanilor din zona, ceea ce a incuviintat. Dupa prezentarea filmului, mai multe persoane, printre care si prof. Ion Halmaghi, l-au atacat pentru suportul vadit catre un FSN condus de fosti comunisti. Dupa un numar de ani am fost in tara cu ocazia alegerilor pentru Primaria Capitalei, lupta dintre Ilie Nastase si Victor Ciorbea. Electrizat de victoria ultimului, atunci cand in toamna anului 1996 a venit in SUA candidatul CDR la Presedintie, Emil Constantinescu, m-am dus la Washington pentru a-l incuraja si sprijini financiar. Cu acea ocazie, am fost singurul caruia prof. dr. Nicolae Filipescu, organizatorul intalnirii, i-a dat cuvantul dupa ce candidatul si-a terminat prezentarea.
Cu ocazia venirii in SUA din 1999 a - de data aceasta - presedintelui E. Constantinescu, am fost invitat sa particip la schimbul de pareri care va avea loc. Facand parte din grupul care sustinea intrarea Romaniei in NATO (printre actiunile acestuia numarandu-se, de exemplu, cumpararea unei pagini intregi din Los Angeles Times intitulata "Romania belongs to NATO"), am cerut sa vorbesc despre modul in care sunt tratati romanii din SUA de catre autoritatile din tara. In urma unor manifestari nedorite care avusesera loc la New York, organizatorii au decis sa nu mai dea cuvantul celor care aduceau acuzatii. Acestia s-au strans aparte, in fata presei, la baza obeliscului inchinat lui G. Washington. In afara celor care au laudat realizarile, precum Armand Scala, singurul dintre "protestatari" admis sa vorbeasca la adunarea tinuta in cladirea World Bank am fost eu, din nou in urma bunavointei prof. N. Filipescu. Redau un pasaj din textul scris cu aceasta ocazie de ziaristul George Rosianu in Meridianul Romanesc din Los Angeles, sub titlul "Presedintele Emil Constatinescu, trecand prin «furcile caudine», n-a mai raspuns la intrebarile care i s-au pus":
"Dl. Claudiu Matasa, presedintele organizatiei romanilor din Florida, luand cuvantul, a spus: Noi, cei din sudul Floridei, am fost rasfatati de Ambasada Romana, atat de ambasador, cat si de consilierul sau, atasatul cultural dl. Cristian Matei, ultimul vizitandu-ne in nenumarate randuri: le suntem foarte recunoscatori. Din pacate, aceasta munca de “public relations” se opreste in America. Undeva apare un filtru: de indata ce sosim in Romania, ne pierdem identitatea.
Acum doi ani, tot in acest oras, m-am intalnit cu candidatul Emil Constantinescu. Am avut onoarea sa vorbesc dupa dumnealui.
Pentru framantarea, pentru curajul cu care a pus problemele, i-am trimis deindata o invitatie la Key Largo, locul unde am o vila, acoperind eu toate cheltuielile pentru el si sotie, indiferent daca va reusi in alegeri sau nu. In America este obiceiul ca dupa alegeri presedintele sa se relaxeze pentru un timp. La aceasta scrisoare nu am primit nici un raspuns. (Aplauze puternice)
Am trimis-o la “Curierul Romanesc”, o revista pentru emigratie care aparea in Bucuresti si pe care o primeam. Intreband ce se intampla, dumnealor mi-au publicat scrisoarea. Dupa aceea, am fost ales in prezidiul conferintei internationale “Romanii si Romania in Stiinta Contemporana”, care a avut loc in vara trecuta la Brasov. (Folosindu-se de o fotografie marita, dl Claudiu Matasa spune: aici sunt eu, aici este presedintele. O distanta de trei scaune. Nu am putut sa vorbesc cu dumnealui). (Aplauze puternice)
M-am gandit ca sunt prea indraznet si ca nu aceasta este calea de-a acosta un presedinte de tara. De fapt, eu nu doream nimic personal, n-aveam nici o mosie de revendicat. Ce voiam este altceva. Am fost ales presedinte de onoare al Asociatiei Culturale Romano-Americane din Florida si voiam sa stabilesc o legatura buna. De fiecare data am aratat cui am putut acest lucru... Atunci mi-am zis: domnule, trebuie sa procedez pe cale oficiala - si atunci am prezentat la Presedentia Romaniei, la Cancelarie, cererea cu nr. 3642, in care aratam ca doresc sa vorbesc cu cineva. Nu mi s-a raspuns. Atunci m-am gandit: incercarea mea de-a ataca lucrurile la varful piramidei este gresita. Trebuie sa fie undeva, cineva, care se ocupa de asta - si am gasit «Departamentul pentru problemele romanilor de pretutindeni». Iata cartea de vizita a dnei Eugenia Pascu. Ei bine, am incercat in repetate randuri sa intru in contact cu dumneaei. Nu mi s-a raspuns.
Concluzia mea este foarte simpla. Daca personajul din istoria emigratiei romanesti care ne face atat de mandri si cu care si-a incheiat presedintele roman frumoasa cuvantare in fata camerelor reunite ale Americii, George Pomut, ar fi trait si astazi si ar fi facut o cerere pe linia aceasta, sunt sanse ca si lui sa nu i se fi raspuns. (Aplauze)”.
Ca prezentarea mea nu a ramas neobservata am avut ocazia sa constat dupa circa doi ani, cu ocazia unui Forum al Presei Romane de Pretutindeni, cand am fost invitati la Palatul Cotroceni: atunci cand au avut loc prezentarile, presedintele Constantinescu l-a intrerupt pe prezentator spunand, cu un zambet ironic, ca pe mine ma cunoaste...
...Au urmat ani de deziluzii, in care intamplari de luat in seama au fost activitatile Asociatiei Culturale Romano-Americane din Florida, lansarea a patru numere ale trimestrialului "Buciumul Floridei", pe care il scoteam cu mijloacele revistei mele "Phoenix without Ashes" si vizita in sudul Floridei, din pacate pentru prima si, de atunci, si ultima data, a ambasadorului tarii, pe atunci dl Mircea Geoana. Era prima apropiere oficiala dintre un reprezentant al unui Guvern ales si cei care urmareau ani de-a randul, cu sperante, ce se intampla in tara. Intalnirea a fost un succes si ne-am simtit, in sfarsit, aproape de tara.
Au trecut anii si, in calitate de presedinte al Biroului Electoral al Sectiei de Votare din Florida si de consul onorific numit "ad hoc", am constatat cu surprindere ca raportul voturilor Basescu/Nastase din statul nostru (de peste 10:1) era aproape identic cu cel din celelalte centre de votare din SUA. Unde a fost, si de data aceasta, mult trambitata disensiune dintre romanii din diaspora?
In septembrie 2005, intorcandu-ma din Tarile Baltice si Polonia, impresionat de muzeele anticomuniste vizitate in capitalele acestor tari, am trimis, increzator, presedintelui tarii - acum Traian Basescu -, atat prin e-mail, cat si prin posta, solicitarea ca domnia sa sa patroneze in Bucuresti crearea unui Muzeu al Comunismului si Rezistentei, oferindu-ma, ca in cazul acceptarii patronajului, sa depun in acest scop suma de 100.000$. Desi a trecut peste un an de atunci, singura confirmare de primire a venit din alta parte, de la consilierul primului ministru, istoricul Marius Oprea. Niciun angajament semnificativ, insa, in directia propunerii mele.
Si acum, ceva de ultima ora, cum s-ar zice.
Zilele acestea, am fost rugat de catre un ajutor al senatorului Mel Martinez (republican) - pe care-l cunosc din reuniuni anterioare - sa dau un raspuns privind pozitia Romaniei (tara latina) privitoare la cooperarea pentru sprijinirea tranzitiei postcastriene a Cubei. Mai este putin pana la summit-ul care va avea loc la Miami in acest scop si ma tem ca voi fi interpelat public pe aceasta tema. Retineti ca la aceasta reuniune vor participa oameni de talia lui Jeb Bush, fratele presedintelui Americii, si multi senatori si congresmeni. Lipsa unui raspuns din partea tarii noastre ar putea parea surprinzatoare, asa cum s-a interpretat, nu ma indoiesc, si absenta noastra de la preocuparile dedicate sprijinirii VOC (Memorialul Victimelor Comunismului), ale carui baze s-au pus de curand la Washington DC. Ca donator si militant, am participat la cateva sedinte ale VOC, invitat de dl Lee Edwards - inclusiv la festivitatea din 27 septembrie a.c. - si nu-mi amintesc sa mai fi fost cineva acolo din partea Romaniei.
- Cine aude despre existenta unui consul general onorific ramane impresionat. Spuneti-le dvs. ce inseamna asta, in fapt.
- Definitia mea ar fi urmatoarea: consulul onorific este un functionar neplatit al statului roman, care, cu zorzoanele sale, trebuie sa sara acolo si unde este nevoie, fara insa sa poata face mare lucru. Datorita pozitiei pe care o am, am putut lua legatura cu omologi ai mei din alte tari, care au dreptul si indatorirea de a-si ajuta tara si comunitatile in mijlocul carora traiesc in diverse feluri, degrevand astfel consulatele de cariera. Pentru indatoriri consulare care par logice pozitiei sale, consulul "onorific" (la noi) trebuie sa indrume cererile de rezolvare catre cel de "cariera". Deoarece se iau doar dupa pozitia si adresa de pe Internet, (http://www.roembus.org/english/services/honorary_consulates.htm), si nu dupa imputerniciri, multi emigranti romani sunt tentati sa trimita local, la “onorific », cereri legate de pasapoarte si vize, pierzand astfel timp pretios.
- Multi romani din diaspora, mai ales din SUA, se repatriaza in ultima vreme. Carui fapt se datoreaza aceasta tendinta: modificarii in bine a situatiei din tara sau… in rau a celei de acolo?
- Aceasta informatie nu imi pare inca evidenta, cel putin in Florida. Facand suma, sunt convins ca mai multi emigranti romani vin in acest stat decat pleaca in tara. Balanta intre castig si cheltuieli este inca favorabila SUA...
Candidati la plecare sunt adesea unii batrani care trebuie sa aleaga intre a trai in tara - intre prieteni si cu o pensie americana, dar cu frica de a fi refuzati de Salvare la necaz - si a-si duce zilele ramase, stingheri si neadaptati suficient in SUA, intr-o casa de batrani - dar aceasta reglementata si asistata medical de catre stat.
Situatia din tara, este adevarat, devine tot mai atragatoare si balanta mentionata s-ar putea sa se echilibreze. Ca atare, este posibil ca dupa reglementarile impuse de intrarea in UE sa aiba loc mai multe repatrieri.
- Dupa intrarea Romaniei in UE se anunta inlesniri ale accesului romanilor in USA. Credeti in ele? Ce consecinte credeti ca vor avea aceste inlesniri asupra tendintelor de emigrare ale romanilor care acum tintesc cu precadere Europa?
- Cred ca viitoarea inlesnire a accesului romanilor in SUA nu are legatura cu intrarea Romaniei in UE, ci dimpotriva, cu apropierea tot mai mare a Romaniei de SUA, apropiere neplacuta unora din conducerea UE. Aceasta apropiere a fost cimentata in timp de aderarea Romaniei la Tratatul Atlanticului de Nord, de participarea acesteia in cadrul Parteneriatul pentru Pace si de "Coalitia Voluntarilor", care lupta acum in Irak. Sunt convins ca in viitorul apropiat isi va spune tot mai mult cuvantul platforma militara pe care o reprezinta Romania pentru operatiunile impotriva militantilor islamici si ai crimei organizate. Din cate am fost informat, sunt deja in curs demersuri pentru suprimarea vizelor dintre SUA si Romania!
- Fosta Fundatie Culturala Romana a editat, ani de zile, revista Curierul Romanesc, pentru emigratie. Actualul Institut Cultural Roman, care i-a luat locul, a desfiintat-o odata cu alte publicatii. Ca vechi cititor si sponsor al revistei amintite, ca unul dintre cei mai buni cunoscatori ai presei de limba romana din diaspora, cum comentati fenomenul?
- Cu strangere de inima, trebuie sa recunosc ca revista amintita era depasita de actualitate. Cat de bune ar fi fost condeiele, respectiv vestile sau comentariile, ajunse la indemana noastra, dupa luni de zile ele isi pierdeau interesul in fata concurentei acerbe exercitate atat de TVR -International, Internet, cat si de presa locala in limba romana - in SUA distribuindu-se curent cel putin zece astfel de reviste. Conditiile grafice, la inceput excelente, s-au diminuat, deasemeni, chiar daca treptat. Daca mai demult, atunci cand scriam un articol in Curierul Romanesc, aceasta imi aducea comentarii, in anii din urma doar... tacere.
Raman insa la parerea ca Romania ar trebui sa aiba un organ de presa care ar trebui sa prezinte punctul de vedere oficial al tarii pentru romanii din afara granitelor - si al caror numar se ridica la aproape jumatatea populatiei aflate intre granitele actuale. Condeie sunt, pareri (neautorizate) chiar prea multe, iar vestile de interes si problemele continua sa apara. Pe de o parte, Romanian Global News (http://www.rgnpress.ro) prezinta zi de zi pe Internet stiri care s-ar crede ca-i intereseaza doar pe romanii din strainatate. Pe de alta parte, acestia din urma sunt prea putin in atentia tarii: doar sportul si arta isi mai fac loc. Unde traiesc ei se vehiculeaza pareri precum ca TVR International, care nu se vizioneaza mai deloc in tara, este, ca altadata, o tribuna speciala, doar pentru cei din strainatate care de obicei plang unii pe umerii celorlalti. Pe de alta parte, accesul - sau solicitarea - romanilor din afara in „media” din tara (ziare, TV sau radio) este aproape nul.
Stiind faptul ca pe masura ce trece timpul asimilarea romanilor intre straini se accentueaza, ma intreb daca Romania doreste o astfel de bariera intre ea si propria emigratie si este dispusa sa piarda atatia conationali. In Anglia, aceasta (pentru noi nedorita) capacitate de asimilare a romanilor care, se motiveaza, ar duce la „impurificarea rasei” din tara-gazda, a atras propuneri de restrictii la imigrare.
- Ati adus, pe spezele dvs., nenumarati tineri merituosi din tara sa studieze si sa munceasca in America. Spuneti-ne care mai sunt ofertele actuale ale Americii, oferte de munca si studii pentru tinerii romani?
- Teama de studenti falsi, precum erau atentatorii care au agresat America la 11 septembrie 2001, a facut ca numarul de studenti admisi din strainatate pentru studii in America sa descreasca simtitor, indiferent de tara lor de origine, iar urmarirea acestora sa devina o problema importanta. De asemenea, a scazut si sansa de a ramane in SUA dupa terminarea studiilor. Mai mult, de indata ce un rezident face o nelegiuire, acesta nu mai este lasat
sa-si execute pedeapsa in SUA si sa-si revina in drepturi, ci este imediat expulzat in tara de origine. Am la aceasta ora astfel de cazuri in care sunt rugat sa intervin.
Aceasta nu inseamna, insa, ca studiile indreptatite in SUA, bazate pe un curriculum vitae corespunzator, sunt afectate. Dar o importanta schimbare de optica fata de emigratie este evidenta.
|
Ilie Traian 10/25/2006 |
Contact: |
|
|
