Mihai Eminescu
„Nu exista un stat în Europa orientala, nu exista o tara de la Adriatica
pana la Marea Neagra care sa nu cuprinda bucati din nationalitatea
noastra. Incepand de la ciobanii din Istria, de la morlacii din Bosnia si
Hertegovina, gasim pas cu pas fragmentele acestei mari unitati etnice în
Muntii Albaniei, in Macedonia si Tesalia, în Pind ca în Balcani, in
Serbia, în Bulgaria, în Grecia pana dincolo de Nistru, pana aproape de
Odesa si de Kiev.”(Mihai Eminescu)
15 ianuarie reprezinta o sarbatoare a Neamului romanesc de pretutindeni,
Mihai Eminescu marcand in istoria romanilor cel mai important moment de
afirmare a identitatii nationale, culturale si spirituale.Ne dorim cu
totii sa ramanem demni de mostenirea spirituala lasata de Poet intru
unitatea natiunii.
„Nu exista un stat în Europa orientala, nu exista o tara de la Adriatica
pana la Marea Neagra care sa nu cuprinda bucati din nationalitatea
noastra. Incepand de la ciobanii din Istria, de la morlacii din Bosnia si
Hertegovina, gasim pas cu pas fragmentele acestei mari unitati etnice în
Muntii Albaniei, in Macedonia si Tesalia, în Pind ca în Balcani, in
Serbia, în Bulgaria, în Grecia pana dincolo de Nistru, pana aproape de
Odesa si de Kiev.”(Mihai Eminescu)
15 ianuarie reprezinta o sarbatoare a Neamului romanesc de pretutindeni,
Mihai Eminescu marcand in istoria romanilor cel mai important moment de
afirmare a identitatii nationale, culturale si spirituale.Ne dorim cu
totii sa ramanem demni de mostenirea spirituala lasata de Poet intru
unitatea natiunii.
Publicistica
(Cateva consideratii)
Orice apropiere de Eminescu implica reverenta ordinarului in fata
exceptiei. Pastrarea distantei stabilita de respect si veneratie s-ar
putea sa fie cheia traducerii textului eminescian care, poetic sau nu ,
chestioneaza capacitatea noastra de intelegere si, de ce n-am recunoaste-o
, ne tine-n frau, ne hartuieste cu intrebari subtile, ne infasoara intr-un
"web" de cai nestiute si bineinteles ne domina.
E un tur de forta. A sta in fata textului eminescian cu intentii analitice
implica oarecare indrasneala, relativa la mine de vreme ce ocolesc poezia
si ma avant in zona ceva mai terestra a pubicisticii.
Fateta surprinzatoare ? Zice Murarasu In volumul "M.Eminescu Scrieri
Politice": "Istoricii literari si esteticienii vor stabili intr-o buna zi
cat de unitara a fost existenta materiala si sufleteasca a poetului, cata
prezenta artistica si ideologica este in articolul sau de ziar ca si in
poema cea mai hieratica....." Exista deci interferare fireasca intre
pasirea terestra si zborurile astrale , subtilitatea geniului dizolva
eventualele bariere si ne ofera imaginea complexa a unui univers pe care
poate ni-l imaginam, ni-l dorim dar ramanem in afara lui.
Ca publicist, Eminescu este un subiect controversat. Pentru unii "..asa
cum poezia romana ar fi aratat altfel azi daca n-ar fi existat Eminescu,
tot astfel si publicistica romaneasca- marcata esential de stralucirea si
de forta exploziva a verbului sau gazetaresc" (Al. Oprea-"Eminescu-Opere
vol.IX) , pentru altii: "Eminescu a fost inainte de toate lterat si nu
articolele politice, cu caracterul lor efemer, au facut si fac glorie lui
Eminescu, posteritatea nici nu va voi sa le cunoasca"( Ziarul "Viitorul"22
iunie 1914)
Polarizare interpretativa care desminte orice idee de "bloc" de "granit"
cum zice Goga, nu ca impenetrabil ci ca structura unitara in care
varietatea de idei ar impieta perfectiunea eminesciana, complexitate de
gandire in care trairea directa se sau ne se metamorfozeaza in profunzime,
sta in fata noastra cu forme si fond, superficiala si adanca si ca de
obicei ne da probleme.
Fie ca scrie la Albina, la Familia, la Convorbiri literare sau Timpul
Eminescu survoleaza lumea romaneasca a epocii cu virulenta observatorului
inrait dar si cu sensibilitatea ganditorului provocat de intamplari si de
ecouri istorice pe care le iubeste dar le diseca si mai ales le
interpreteaza cu autoritate uneori profetica.
Cam intre 1870 si 1883 Eminescu cerceteaza"spiritul secolului" in care
framantari majore implica natiunea noastra in formare pentru care lupta de
afirmare spirituala de desfasoara in atmosfera beligeranta de eliberare a
popoarelor din rasaritul Europei, analizeaza realitatea imediata in lumina
ecoului istoric pe care-l admira dar profeseaza superioritatea viitorului
care nu trebuie sa fie"o simpla continuare" ci "rectificarea trecutului"
{Notita asupra proiectatei intruniri la mormantul lui Stefan cel Mare).
Filozofia lui asupra istoriei cere deplina acceptare a ideii de NATIUNE si
PROGRES, excluderea uneia dauneaza celeilalte. In "Studii asupra
situatiei"(Timpuil) este subliniata ideea ca acele sisteme politice care
nu sunt"conforme cu sentimentele si aspiratiunile tarii" nu sunt
decat"productul unei imaginatii fecunde" Progresul ramane astfel in afara
preocuparilor reale si evolutia istorica stagneaza. "Adevaratul progres"
este o"legatura naturala intre trecut si viitor, se inspira din
traditiunile trecutului, inlaturand inovatiunile improvizate si aventurile
hazardoase"(Curierul din Iasi) Atitudinea conservatoare il implica in
interpretarea prezentului ca o necesitate istorica minora, o treapta numai
care sa asigure conectia dintre trecutul"MARE" si viitorul cel putin pe
masura acestuia. Este intr-un fel explicabila aceasta atitudine xenofobica
, prezentul romanesc al anilor '70-'80 fiind acela al stradaniei de
afirmare in contextul dominatiei straine, fie ea turceasca, in Principate
sau austriaca in Transilvania si Bucovina.
Necesitatea afirmarii romanismului este consideranta majora a
publicisticii economico-politice a poetului. "Nu la stat se gandea
Eminescu" zice Murarasu "ci la natiune...." Afirmatie oarecum superficiala
ca formulare dar in esenta la subiect, pentru ca existenta si evolutia
statului este conditionata de afirmarea si consolidarea natiunii,
configuratia nationala ca unitate de limba, teritoriu si cultura
justificand in ultima instanta necesitatea statului.
A fost, nu, gresesc, este Eminescu nationalist? Sigur ca este! Chiar daca
recapitularea operei eminesciene s-a desfasurat in climatul absurd al
secolului trecut ( greu de crezut ca a trecut!), ,indiferent de
seismografica interpretare a ceea ce ESTE Eminescu produsa de comentatorii
lui, de critici mai mult sau mai putin remarcabili ( la Hasdeu, la
Xenopol, la Ibraileanu, la Lovinescu,la Calinescu ,Murarasu, Al Oprea si
,sigur Maiorescu si altii...) stim ca el este un nationalist pentru ca
dincolo de ideatica romantico-filozofica a poeziei sale apare
personalitatea tumultoasa a omului framantat de problemele realului.
Articolele de la Timpul par a fi cele mai virulente cu privire la
interpretarea momentului '77 si urmarile lui, batalia de afirmare a
romanismului adresandu-se "strainismului" cu virulenta respingerii totale
uneori. Cosmopolitismul politic si cultural ii repugna , este
o"simulatiune". "Poate ca ar exista cosmopolitism daca el ar fi posibil.
Dar el e imposibil. Individul care are intr-adevar dorinta de a lucra
pentru societate nu poate lucra pentru o omenire care nu exista decat in
partile ei concrete-in nationalitati"(Ubi patria, ibi bene) Turcia, Rusia
, Austro-Ungaria, Occidentul european sunt elementele de referinta cu care
poetul survoleaza atmosfera politica a vremii, locul romanilor intr-un
conglomerat de forte ,care actioneaza facand abstractie de necesitatile
unui popor tolerant:..."ni se pare ca nici un neam de pe fata pamantului
nu are mai mult drept sa ceara respectarea sa dacat tocmai romanul pentru
ca nimene nu este mai tolerant decat dansul"("Se vorbeste ca in
Consiliul...")
Dincolo de atitudinea adversa fata de orice element strain, fie ungur,
rus, polonez, turc, evreu, austriac, neamt se configureaza in articolele
poetului formidabila siguranta a prezentei romanului in istorie, in lume
si implicit in viitorul care il preocupa mai presus de orice : "Daci sau
romani, romani sau daci: e indiferent, suntem romani si punctum."
Problematica istorico-politica a vremii este latura majora a jurnalisticii
poetului, nu si singura, notele informative, epistolele memorative,
stirile senzationale sunt obligatiile profesionale pe care poetul le
accepta ca trebuie.
Cronici teatrale, consideratiuni asupra literaturii vremii, probleme
pedagogice,informatii mai mult sau mai putin interesante pentru noi ca
evenimente dar sigur retinandu-ne atentia pentru ca au fost scrise de mana
lui Eminescu formeaza o opera imensa si zic eu ciudat apendice a unuia
dintre cei mai mari poeti pe care i-a dat lumea. |
Tor.Ian.2002
Tea Nicolescu 7/22/2002 |
Contact: |
|
|
