Marelui Mucenic al lui Hristos, Dimitrie
Sfīntul si marele mucenic Dimitrie s-a nascut īn cetatea Solun (Tesalonic), din parinti de neam bun si dreptcredinciosi. Tatal lui era voievod īn cetatea Solunului, crezīnd īn taina īn Domnul nostru Iisus Hristos si slujind Lui. Dar nu īndraznea sa marturiseasca preasfīnt numele Lui, caci atunci era mare prigoana asupra crestinilor din partea pagīnilor īmparati. Temīndu-se de groaznica prigonire a nelegiuitilor, tinea ascuns īn sine margaritarul cel de mult pret al credintei lui Hristos. El avea īn palatul sau o camara ascunsa de rugaciune, īn care erau doua sfinte icoane, īmpodobite cu aur si cu pietre scumpe: una a Mīntuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce S-a īntrupat, iar alta a Preasfintei Sale Maici, Fecioara Maria, īnaintea carora īntotdeauna aprindea candela si aducea tamīie si se ruga īmpreuna cu sotia sa cea de o credinta, adevaratului Dumnezeu, Cel ce locuieste īntru cei de sus, Fiului Sau Unul nascut si Fecioarei Maria cea preanevinovata. Asemenea era si milostiv catre saraci si aducea mari faceri de bine celor care le trebuiau. Dar nu aveau fii, si pentru aceasta erau īn mare mīhnire si se rugau lui Dumnezeu cu tot dinadinsul, ca sa le dea mostenitori casei lor.
Dupa multa vreme au fost auziti, pentru ca, aducīndu-si aminte Cel Preaīnalt de rugaciunile si de milosteniile lor, le-a dat lor un fiu; pe acest sfīnt si vrednic de fericire Dimitrie, la a carui nastere s-a veselit tot Solunul īmpreuna cu voievodul lor, care a dat la toata cetatea, dar mai ales saracilor, un mare ospat, multumind lui Dumnezeu pentru acest mare dar. Apoi cīnd copilul a ajuns īn vīrsta, ca sa poata cunoaste si sa īnteleaga adevarul, l-au dus parintii īn casa lor de rugaciune si, aratīndu-i sfintele icoane, i-au zis: "Aceasta este icoana adevaratului Dumnezeu, Care a facut cerul si pamīntul si aceasta este icoana Preasfintei Fecioare Maria, Nascatoarea lui Dumnezeu". Deci, I-au īnvatat pe el sfīnta credinta, spunīndu-i toate cele ce lumineaza cunostinta despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum si toate cele privitoare la desertaciunea necuratilor zei pagīni si a idolilor cei neīnsufletiti. Iar Dimitrie a cunoscut adevarul din cuvintele parintilor sai, dar mai ales din darul lui Dumnezeu, care īncepuse a lucra īntr-īnsul. El cu tot sufletul a crezut īn Dumnezeu si, īnchinīndu-se sfintelor icoane, le-a sarutat cu osīrdie. Parintii lui, chemīnd īn taina un preot si pe cītiva crestini, prieteni ai lor, īn acea ascunsa camara de rugaciune, au botezat pe fiul lor īn numele Tatalui si al Fiului si al Sfīntului Duh. Copilul, luīnd Sfīntul Botez, a īnvatat cu amanuntul Legea lui Dumnezeu. El crestea cu anii si cu īntelepciunea, mergīnd cu fapte bune ca pe o scara, din putere īn putere, si era īn el darul lui Dumnezeu care īl lumina si īl facea īntelept. Dupa ce a ajuns la vīrsta cea desavīrsita, parintii lui s-au dus din vremelnica viata, lasīndu-l pe Sfīntul Dimitrie mostenitor nu numai al averilor, ci si al faptelor lor cele bune.
Auzind atunci īmparatul Maximilian despre moartea voievodului Tesalonicului, a chemat la dīnsul pe fiul acestuia, pe Sfīntul Dimitrie, si, vazīndu-i īntelepciunea si vitejia in razboi, l-a facut antipat si i-a īncredintat lui Tesalonicul, zicīndu-i: "Pazeste patria ta si s-o cureti de necuratii crestini, ucigīndu-i pe toti cei care cheama numele lui Iisus Hristos Cel rastignit". Sfīntul Dimitrie, luīnd de la īmparat dregatoria, a mers la Solun, unde a fost primit cu mare cinste de cetateni si īndata a īnceput a marturisi īnaintea tuturor numele lui Iisus Hristos, pe care īl preamarea, precum si a īnvata pe toti credinta. El a devenit pentru tesaloniceni un alt Apostol Pavel, aducīndu-i pe ei la cunostinta adevaratului Dumnezeu si dezradacinīnd īnchinarea la idoli. Apoi, nu dupa multa vreme s-a facut cunoscut īmparatului Maximilian ca Dimitrie, antipatul, este crestin si pe multi īi aducea la credinta sa, lucru pe care auzindu-l īmparatul, s-a mīniat foarte tare.
Īntorcīndu-se atunci de la razboiul pe care l-a purtat cu scitii si cu sarmatii, pe care i-a supus sub stapīnirea īmparatiei Romei si venind biruitor, a facut din cetate īn cetate praznice si jertfe idolesti, apoi a venit si īn Tesalonic.
Dimitrie, īnca īnaintea venirii īmparatului īn Solun, a īncredintat toata averea sa unui credincios slujitor al sau, pe care īl chema Lupul, si l-a īnsarcinat cu toata bogatia ce ramasese de la parintii lui, aurul, argintul, pietrele de mare pret, si hainele, sa le īmparta īn graba la cei carora le trebuiau si la saraci, zicīnd: "Īmparte bogatia cea pamīnteasca, ca sa cautam pe cea cereasca". Iar el s-a pus pe rugaciuni si pe post, pregatindu-se īnainte pentru a primi cununa cea muceniceasca. Īmparatul a īntrebat daca sīnt adevarate cele auzite despre Dimitrie. Iar Dimitrie, stīnd īnaintea īmparatului, cu mare īndrazneala a marturisit ca el este crestin si a defaimat īnchinarea de idoli cea pagīneasca. Atunci īmparatul a poruncit sa fie dus nu īn temnita cea de obste, ci īntr-un loc mai defaimat, īntr-o baie mare si veche, care era aproape de palatele unde sedea īmparatul. L-au pus, deci, pe sfīnt īn camarile acelei bai, care era adīnca si īn care, intrīnd el, se ruga, graind ca David: "Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte Doamne, ca sa īmi ajuti mie, grabeste, ca Tu esti rabdarea mea Doamne, Doamne, nadejdea mea din tineretile mele. Spre Tine m-am īntarit din pīntece, din sīnul maicii mele, Tu esti acoperitorul meu pīna ce voi fi. Pentru aceasta se va veseli gura mea, cīnd voi cīnta Tie si limba mea toata ziua va īnvata dreptatea Ta".
Sfīntul Dimitrie sedea acolo īn temnita ca īntr-o camera luminoasa, cīntīnd si slavind pe Dumnezeu. Apoi sfīntul a vazut o scorpie īnaintea sa, care voia sa-l muste de picior; iar el, īnsemnīndu-se cu semnul crucii si dupa ce a zis: "Īn numele lui Hristos care a zis sa calcam peste serpi si peste scorpii si peste toata puterea vrajmasului", a calcat peste scorpia aceea. Stīnd asa īn temnita, a fost cercetat de īngerul lui Dumnezeu care i s-a aratat īntru lumina mare, cu o preafrumoasa cununa din Rai, si i-a zis lui: "Pace tie, patimitorule al lui Hristos, Dimitrie! Īmbarbateaza-te si te īntareste si biruieste pe vrajmasii tai". Zicīndu-i acestea, i-a si pus cununa pe cap. Iar sfīntul a raspuns: "Ma bucur īntru Domnul si ma veselesc īntru Dumnezeu, Mīntuitorul meu". Si sfīntul se aprindea cu inima catre dragostea lui Dumnezeu, voind sa-si verse cu osīrdie sīngele sau pentru Dīnsul.
Īn acea vreme īmparatul se īndeletnicea cu jocuri publice si cu privelisti; pentru ca īmparatii elinilor, īn vremea de demult, aveau obiceiul ca atunci cīnd intrau īntr-o cetate puneau pe oameni sa se lupte, aruncau pietre si sareau, apoi aruncau cu sulite la semn si se luptau cu pumnul. Acest fel de lupte se numeau pentatlon si cei care ar fi biruit īn aceste cinci lupte primeau daruri de la īmparat. Īmparatul a vrut sa vada aceste cinci feluri de lupte si s-a asezat la un loc īnalt ca sa-i vada pe luptatori, īntre care era si vestitul Lie, din neamul vandalilor. Acesta era īnalt cu trupul, puternic cu virtutea si īnfricosat la chip, caruia i-a facut un loc īnalt de priveliste. Īmparatul se bucura, vazīnd cum acel Lie se lupta cu oamenii cei viteji si īi ucidea pe ei, aruncīndu-i de sus īn sulite: Mai era acolo si tīnarul crestin Nestor, cunoscut Sfīntului Dimitrie. Acela, vazīnd pe Lie ca ucide pe multi si mai ales ca īi pierde pe crestini fara crutare, s-a aprins de rīvna si, vrīnd sa se lupte cu Lie, a alergat la Sfīntul Dimitrie care era īn temnita si i-a spus lui despre luptatorul Lie ca a ucis multime de crestini. Nestor cerea de la dīnsul binecuvīntare si rugaciuni, ca sa-l poata birui pe acel nemilostiv ucigas de oameni. Sfīntul Dimitrie, īnsemnīndu-l pe el cu semnul Sfintei Cruci, i-a zis: "Du-te si īl vei birui pe Lie, marturisind pe Hristos". Apoi Nestor a alergat īn acel loc si cu mare glas a strigat: "O, Lie! Vino sa ne luptam amīndoi!". Īmparatul, sezīnd la loc īnalt si privind pe oameni luptīndu-se, daca a vazut pe Nestor tīnar si frumos la fata, fiind cam de douazeci de ani, l-a chemat la dīnsul si i-a zis: "Tinere, pentru ce nu-ti cruti viata ta? Oare nu vezi pe cīti i-a biruit Lie si cīt sīnge a varsat? Nu īti este mila de frumusetea ta si de tineretea ta? Daca esti sarac, vino sa te īmbogatesc, numai nu te duce sa te lupti cu Lie, ca o sa-ti pierzi viata". A raspuns Nestor: "Īmparate, eu sarac nu sīnt, nici nu vreau sa-mi pierd viata, ci vreau sa ma lupt cu Lie si sa-l biruiesc pe el".
Acestea zicīndu-le, striga: "Dumnezeul lui Dimitrie, ajuta-mi!" Apoi a īnceput sa se lupte cu potrivnicul, pe care, trīntindu-l jos īn sulitele cele ascutite, l-a omorīt. Īmparatul s-a mīhnit foarte tare de pierderea lui Lie, mai mult decīt daca ar fi cazut el din īmparatia sa. Chemīnd la el pe Nestor, i-a zis: "Tīnarule, cu ce farmece l-ai biruit pe Lie? EI a omorīt atītia oameni mai puternici decīt tine si tu cum l-ai omorīt pe dīnsul?" Sfīntul Nestor a raspuns: "Īmparate, eu nu am biruit pe Lie cu farmece, ci cu puterea lui Hristos, adevaratul Dumnezeu, am facut aceasta". Acestea daca le-a auzit pagīnul īmparat, s-a mīniat foarte tare si a poruncit unui boier pe care īl chema Marchian, sa-l scoata pe Nestor afara de poarta cea de aur si sa-i taie capul cu cutitul. Īn acest chip s-a sfīrsit Sfīntul Nestor, dupa cuvīntul Sfīntului Dimitrie.
Nu s-a mīngīiat īmparatul pentru pierderea lui Lie, caci toata ziua si toata noaptea era mīhnit. Apoi aflīnd ca Dimitrie a fost pricinuitorul mortii lui Lie, a poruncit sa-l ucida pe el cu sulitele. "Precum Lie a fost aruncat īn sulite de Nestor si a murit, asa si Dimitrie sa fie strapuns cu sulitele, ca de aceeasi moarte sa moara cel care a pricinuit moartea iubitului meu Lie" - asa zicea īmparatul. Dar s-a īnselat nebunul īmparat, socotind ca sfintii mor cu aceeasi moarte ca si pacatosii, pentru ca moartea pacatosilor este cumplita, iar a sfintilor este cinstita īnaintea Domnului.
Īncepīnd a se lumina de ziua, in ziua de douazeci si sase a lunii octombrie, au intrat ostasii īn temnita si, aflīndu-l pe Sfīntul Dimitrie stīnd la rugaciune, l-au īmpuns pe el cu sulitele. Īntīia sulita cu care a fost īmpuns a fost īn coasta dreapta, īn locul īn care a fost īmpuns si Hristos pe cruce. Caci sfīntul, cum a vazut pe ostasi, singur a ridicat mīna dreapta si acestia I-au si īmpuns. Astfel, īnchipuind patima lui Hristos Domnul, Cel īmpuns cu sulita, sfīntul si-a dat īn mīinile Lui cinstitul sau suflet. Iar trupul lui care zacea pe pamīnt fara cinste, mergīnd noaptea un oarecare dintre credinciosi, l-a luat īn taina si l-a īngropat.
Cīnd Sfīntul Dimitrie a fost strapuns de sulite īn temnita de catre ostasi, era de fata la moartea lui si credinciosul sau slujitor, cel pomenit mai īnainte, Lupul. Acela a luat haina stapīnului sau cea īnmuiata īn sīnge. La fel si inelul lui l-a īnmuiat īn sīnge si multe minuni facea cu haina si cu inelul, tamaduind toate bolile si gonind duhurile cele viclene, īncīt s-a dus vestea minunilor prin tot Solunul si toti bolnavii alergau la dīnsul. Aflīnd despre acestea Maximilian, a poruncit ca sa-l prinda pe fericitul Lupul si sa-i taie capul. Si astfel, sluga cea buna si credincioasa a sfīntului s-a dus la Domnul dupa stapīnul sau, adica dupa Sfīntul Dimitrie, caci unde este stapīnul, acolo sa fie si sluga lui.
Apoi, nu dupa multa vreme, a īnceput prigoana asupra crestinilor. Deasupra mormīntului Sfīntului Dimitrie era zidita o biserica mica, īn care se savīrseau multe minuni si bolnavii primeau tamaduire. Atunci, un boier din cei mari, slavit si credincios, din partile Iliricului, pe nume Leontie, fiind cuprins de o boala grea si nevindecabila, a alergat cu credinta la Sfīntul Mare Mucenic Dimitrie. Cīnd au ajuns la biserica sfīntului, l-au asezat īn acel loc unde se aflau īn pamīnt moastele mucenicului si īndata acesta a primit tamaduire si s-a sculat sanatos, multumind lui Dumnezeu si preamarind pe Sfīntul Dimitrie, placutul Lui. Acesta a vrut sa zideasca sfīntului o biserica mare si frumoasa īn semn de multumire.
Darīmīnd biserica cea mica, cīnd s-a īnceput temelia celeilalte biserici, au fost gasite moastele Sfīntului si Marelui Mucenic Dimitrie īntregi si nestricate, din care au izvorīt mir frumos mirositor si a umplut toata cetatea de mireasma buna. Apoi s-a adunat tot poporul si cu bucurie au luat din pamīnt moastele sfīntului si s-a tamaduit multime de bolnavi, prin ungerea cu mirul care izvora. Leontie, bucurīndu-se, nu atīt pentru sanatatea sa, cīt pentru aflarea sfintelor moaste, degraba a savīrsit lucrul pe care īl īncepuse si a ridicat īn acel loc o biserica preafrumoasa īn numele Sfīntului Mare Mucenic Dimitrie. Īntr-īnsa a pus cinstitele lui moaste, īntr-o racla ferecata cu aur si īmpodobita cu pietre de mare pret. Apoi, cumparīnd sate si vii, le-a dat bisericii spre īntretinerea celor ce sluteau īn ea. Leontie, īntorcīndu-se la locul sau, a vrut sa ia cu sine o parte din moastele sfīntului, ca sa zideasca. o biserica si īn patria sa. Dar sfīntul, aratīndu-i-se īn vis, i-a zis sa nu
īndrazneasca a lua ceva din moastele lui. Atunci el a luat numai giulgiul cel īnmuiat īn sīngele sfīntului si, punīndu-l īn racla de aur, a plecat: Multe minuni s-au facut pe cale cu acel giulgiu, prin puterea rugaciunilor sfīntului, caci trecīnd el un rīu mare si foarte tulburat de o furtuna, pentru care era cuprins de mare frica, i s-a aratat Sfīntul Mucenic Dimitrie, zicīndu-i: "Racla cu giulgiu ia-o īn mīinile tale si nu te teme". Astfel facīnd el, a reusit sa treaca īmpreuna cu īnsotitorii sai, fara primejdie rīul acela. Ajungīnd īn patria sa a zidit o preafrumoasa biserica īn cinstea sfīntului mucenic. Acolo s-a vindecat Marin, eparhul Iliricului, care era plin de rani din cap si pīna la picioare. De asemenea, au mai fost tamaduiti unul caruia īi curgea sīnge din nari si unul īndracit a fost izbavit si multe alte minuni se savīrseau acolo cu ajutorul rugaciunilor sfīntului. Īnsa multe minuni se faceau īn Tesalonic, acolo unde se aflau moastele lui cele sfinte.
Apoi a fost o foamete mare īn Tesalonic, īncīt mureau oamenii din pricina lipsei de hrana. Sfīntul mucenic Dimitrie, nesuferind sa vada oamenii din cetatea sa pierind de foame, s-a aratat pe mare corabierilor, īnconjurīnd limanurile, adaposturile si ostroavele, apoi a poruncit corabierilor care duceau grīu sa mearga īn Tesalonic. Astfel a izbavit cetatea sa de foamete.
Cīnd dreptcredinciosul īmparat Iustinian a zidit o preafrumoasa biserica īn Constantinopol, īn numele īntelepciunii lui Dumnezeu, Biserica Sfīnta Sofia, a trimis īn Tesalonic barbati cinstiti ca sa aduca de acolo o parte din moastele Sfīntului Mucenic Dimitrie, pentru īmpodobirea si sfintirea acelei biserici noi. Ajungīnd trimisii la Tesalonic si apropiindu-se de cinstita racla a sfīntului, deodata a iesit foc din racla, dogorind pe toti si un glas īnfricosat din acel foc, zicea: "Sa nu īndrazniti". Toti cei ce erau acolo au cazut de frica si, luīnd numai tarīna din acel pamīnt, s-au dus la īmparat. Spunīndu-i cele ce s-au petrecut, s-au mirat toti de cele ce au auzit. Iar tarīna luata de la mormīntul sfīntului mucenic a dat-o jumatate īmparatului, iar cealalta jumatate au pus-o īn camara unde se pastrau vasele bisericii.
Altadata un tīnar, pe care īl chema Onisifor, era rīnduit la biserica Sfīntului Dimitrie sa aprinda lumīnarile si sa īngrijeasca candelele. Acela, fiind īndemnat de diavol, fura lumīnarile si le vindea īn taina si īsi facea cīstig necinstit. Iar sfīntul, nesuferind un lucru rau ca acesta ce se facea īn biserica lui, i s-a aratat īn vis lui Onisifor, si fapta cea rea a lui a mustrat-o cu iubire de oameni, zicīndu-i: "Frate Onisifore, nu-mi este placut lucrul pe care īl faci tu, ca furi lumīnarile si faci paguba celor ce le aduc, dar mai ales tie. Ca celui ce face unele ca acestea īi creste osīndirea. Deci lasa-te de aceste apucaturi rele si te pocaieste". Onisifor, sculīndu-se din somn, s-a rusinat de fapta sa si se temea. Dar dupa o vreme a uitat īnvatatura mucenicului si a īnceput obiceiul sau cel rau, de a fura lumīnarile. Odata, unul din dreptcredinciosii cetateni, sculīndu-se foarte de dimineata, a venit la biserica si a adus niste lumīnari foarte mari pe care, aprinzīndu-le, le-a dus la mormīntul Sfīntului Mucenic Dimitrie, apoi, rugīndu-se, s-a dus. Iar Onisifor, mergīnd spre acele lumīnari, si-a īntins mīna sa le ia si īndata a auzit un glas din mormīntul sfīntului mucenic, zicīndu-i: "Iarasi faci acelasi lucru rau?" Onisifor, fiind lovit de acest glas, a cazut rau la pamīnt si zacea ca un mort, pīna ce a venit unul din clerici care l-a ridicat pe el, uimit de spaima. Apoi, abia venindu-si īn fire, si-a marturisit īnaintea tuturor pacatul si le-a povestit despre aratarea cea dintīi a sfīntului īn vis, cīt si cea despre a doua mustrare a mucenicului si toti s-au īnspaimīntat, auzind aceasta.
De multe ori Sfīntul Mare Mucenic Dimitrie ti-a izbavit cetatea Solunului de navalirea si de asuprirea barbarilor. In vremea īmparatului Mavrichie, fiind razboi cu arabii si cetatea Solunului fiind īnconjurata si tare batuta de barbari, atunci era īn cetate un om temator de Dumnezeu si foarte īmbunatatit, care se numea Ilustrie. Acesta, venind noaptea īn biserica Marelui Mucenic Dimitrie, īn pridvor fiind, se ruga cu toata taria lui Dumnezeu si purtatorului de chinuri al lui Hristos pentru apararea cetatii sale si i s-a facut o vedenie īnfricosata. A vazut doi tineri luminati, ca unii din cei ce stau īnaintea fetei īmparatului, venind īn biserica sfīntului. Aceia erau īngerii lui Dumnezeu īn fata carora s-au deschis usile singure si ei au intrat īnauntru. Apoi a intrat si Ilustrie dupa dīnsii, vrīnd sa vada ce va fi. Iar cei ce intrasera, cu glas mare au zis: "Unde este stapīnul cel ce locuieste aici?". Si iata, s-a aratat alt tīnar, ca un slujitor, zicīnd: "Ce aveti cu el?" Iar ei au zis: "Domnul ne-a trimis la dīnsul ca sa-i spunem un cuvīnt". Iar slujitorul, aratīnd spre mormīntul sfīntului, a zis: "Aici este". Iar ei au zis slujitorului: "Spune-i despre noi". Si mergīnd, slujitorul a ridicat perdeaua si a iesit Sfīntul Dimitrie īn īntīmpinarea lor, cu acel chip precum era zugravit pe icoana.
Era luminat ca soarele, īncīt nu-i era cu putinta lui Ilustrie sa priveasca la dīnsul, ci tremura de frica, vazīnd ceea ce se petrecea.
Apoi, cei ce au venit l-au sarutat pe Sfīntul Dimitrie, iar el a grait catre dīnsii: "Va multumesc, dar pentru ce ati venit la mine?" Iar cei ce venisera au raspuns: "Stapīnul ne-a trimis pe noi la sfintia ta, poruncindu-ti ca sa-ti lasi cetatea si sa mergi la Dīnsul, vrīnd ca sa o dea pe ea vrajmasilor". Acestea auzindu-le mucenicul, a lacrimat, plecīndu-si capul. Iar slujitorul zicea catre cei ce au venit: "Daca as fi stiut ca venirea voastra īmi aduce īntristare, nu as fi spus Stapīnului meu de voi". Apoi Sfīntul Mucenic Dimitrie a īnceput a grai: "Oare asa voieste Domnul si Stapīnul tuturor ca aceasta cetate, pe care a rascumparat-o cu sīnge, sa o dea īn mīna vrajmasilor, celor ce nu-L cunosc pe El si nu cred īntr-Īnsul, nici nu cinstesc numele cel sfīnt al Lui?" Iar cei ce venisera i-au raspuns: "De nu ar fi voit asa Stapīnul nostru, nu ne-ar fi trimis pe noi la sfintia ta".
Iar el le-a zis: "Mergeti, fratilor, sa spuneti Stapīnului meu ca asa zice Dimitrie, robul Sau: Stiu īndurarile Tale, iubitorule de oameni, Stapīne, Doamne, care covīrsesc pacatele noastre, īncīt chiar faradelegile a toata lumea nu biruie milostivirea Ta. Tu pentru pacatele noastre Ti-ai varsat Sīngele Tau, si Ti-ai pus sufletul pentru noi. Deci, arata-Ti mila Ta si spre aceasta cetate si sa nu poruncesti sa o las pe ea. De vreme ce m-ai pus pe mine de straja cetatii acesteia, Tie ma voi asemana, Stapīnul meu, caci īmi voi pune sufletul pentru cetateni. Si de vor pieri acestia, sa pier si eu cu dīnsii. Dar sa nu pierzi, Doamne, cetatea īn care se pomeneste numele Tau cel sfīnt, caci cu toate ca a gresit poporul Tau, totusi nu s-a departat de la Tine si Tu singur esti Dumnezeul celor ce se pocaiesc". Apoi l-au īntrebat cei ce venisera: "Asa sa raspundem din partea Ta, Domnului Care ne-a trimis pe noi?" A zis Dimitrie: "Da, fratilor, asa sa-I spuneti. Pentru ca stiu ca nu pīna la sfīrsit se va iuti, nici īn veac se va mīnia". Acestea zicīndu-le, a intrat īn mormīnt si s-a īnchis īn sfintita racla. Iar cei ce au vorbit cu dīnsul s-au facut nevazuti. Toate acestea Ilustrie le-a vazut si le-a auzit īn vedenia aceea, apoi, sfīrsindu-se vedenia, si-a venit īn fire. Si se minuna foarte tare si, cazīnd la pamīnt, a multumit sfīntului pentru ca are grija de cetate si el roaga pe Stapīnul sa nu fie dati īn mīinile vrajmasilor lor. Iar a doua zi a spus toate acestea poporului si-l īntarea spre vitejeasca īmpotrivire asupra vrajmasilor.
Auzind acestea, cu lacrimi strigau catre Dumnezeu, cerīnd mila, iar pe sfīntul mucenic Dimitrie īl chemau ca sa le fie īntotdeauna īn ajutor, dupa cum si pīna aici s-au pazit īntregi prin apararea lui. Deci, īndata s-au dus vrajmasii de la zidurile cetatii cu rusine, neputīnd sa ia cetatea cea pazita de marele placut al lui Dumnezeu, si s-au īntors deserti īn ale lor. Astfel īsi apara cetatea sa Sfīntul Mucenic Dimitrie.
Apoi pe multi i-a eliberat din robia barbarilor, caci aratīndu-i-se unui episcop care era prins de barbari si legat, l-a dezlegat de legaturi si l-a dus pīna la Tesalonic. Dupa aceea, navalind barbarii īn hotarele Tesalonicului si robind multi oameni dimprejurul cetatii, au luat pe doua fecioare frumoase si, ducīndu-le īn pamīntul lor, le-au daruit stapīnitorului. Amīndoua erau iscusite la lucrul gherghefului, facīnd īn cusaturi tot felul de flori si de pomi, pasari, fiare si chipuri omenesti. Īnstiintīndu-se stapīnitorul de mestesugul lor, le-a zis: "Am auzit ca īn pamīntul vostru este un Dumnezeu mare, anume Dimitrie, si face multe minuni. Deci sa-mi coaseti pe pīnza curata chipul aceluia, ca si eu sa ma īnchin lui". Iar fecioarele i-au zis: "Dimitrie nu este Dumnezeu, ci mare sluga a lui Dumnezeu si ajutor al crestinilor. Noi nu īndraznim a face aceasta, stapīnitorule, pentru ca stim ca nu voiesti ca sa-l cinstesti, ci sa-l batjocoresti". Iar stapīnitorul a zis: "Īn mīinile mele este viata si moartea voastra, alegeti voi ce voiti: sau sa faceti ceea ce va poruncesc si sa fiti vii, sau daca nu īmpliniti porunca, sa muriti īndata". Iar ele, de frica mortii, au īnceput sa coase pe o pīnza subtire chipul Sfīntului Mucenic Dimitrie. Sosind ziua sfintei lui pomeniri, au terminat de cusut chipul mucenicului si noaptea, sezīnd fecioarele la gherghef, s-au plecat peste chipul acela si au īnceput sa plīnga, zicīnd: "Sa nu te mīnii pe noi, mucenice al lui Hristos, pentru ca stim ca nelegiuitul stapīnitor are sa batjocoreasca sfīntul tau chip. Sa stii ca noi nu am voit sa īnchipuim sfīnta ta fata, dar fara de voie am facut aceasta, temīndu-ne de moartea cea cumplita". Astfel plīngīnd deasupra chipului, au adormit. Si precum oarecīnd īngerul a luat pe Avacum, asa si sfīntul Dimitrie, luīnd pe acele fecioare cu chipul, le-a dus īn acea noapte īn Tesalonic, cīnd era praznicul sau, si le-a pus īn biserica līnga mormīntul sfīntului, pe cīnd se facea cīntarea cea de toata noaptea.
Poporul, vazīnd aceasta minune, s-a mirat, iar fecioarele acelea, desteptīndu-se, au strigat: "Slava lui Dumnezeu! Dar unde ne aflam?" Si li se parea ca sīnt īn vis. Apoi, cunoscīnd cu adevarat ca sīnt īn Tesalonic si vazīnd mormīntul sfīntului si popor mult stīnd īn biserica, cu mare glas au multumit izbavitorului lor, Sfīntului Mucenic Dimitrie si toate cele īntīmplate le-au spus tuturor. Si s-au bucurat solunienii de aceasta minune preaslavita si au praznuit cu bucurie ziua Sfīntului Dimitrie, iar chipul cel cusut l-au pus īnaintea altarului.
Īn vremea īn care era sa se predea Tesalonicul īn mīinile agarenilor (turcilor), mergīnd cītiva crestini cucernici la Tesalonic īn ziua praznicului Sfīntului Mare Mucenic al lui Hristos, Dimitrie, erau pe drumul cel īmparatesc care duce la Vardari, acolo unde se uneste drumul ce vine de la Tesalonic cu drumul ce vine de la Larisa. Aceia au vazut aievea un om īn chip de ostas, care venea de la Tesalonic si un altul īn chip de arhiereu, care venea pe drumul de la Larisa si s-au īntīlnit amīndoi. Mai īntīi ostasul a zis catre arhiereu: "Bucura-te Ahilie, arhiereul lui Dumnezeu!". Arhiereul a raspuns: "Bucura-te si tu, ostasule al lui Hristos, Dimitrie". Iar crestinii aceia auzind astfel de nume, au stat cu frica la o parte ca sa vada sfīrsitul. A zis iarasi ostasul catre arhiereu: "De unde vii, arhiereule al lui Dumnezeu, si unde te duci?" Atunci Sfīntul Ahilie a lacrimat si i-a zis: "Pentru pacatele si faradelegile lumii, mi-a poruncit Dumnezeu sa ies din Larisa, pe care o pazeam, caci are de gīnd s-o dea īn mīinile agarenilor. Deci, am iesit de acolo si ma duc unde īmi va porunci". "Dar tu, a zis Ahilie, de unde vii ostasule al lui Hristos, Dimitrie? Te rog spune-mi?!".
Atunci a lacrimat si Sfīntul Dimitrie si i-a zis: "Eu tot asemenea am patimit, arhiereule Ahilie. De multe ori am ajutat tesalonicenilor si i-am izbavit din robie, de primejdie aducatoare de moarte si de toata neputinta. Īnsa acum, pentru multele pacate si faradelegile lor, S-a departat Dumnezeu de la dīnsii si mi-a poruncit sa-i las, ca cetatea sa fie cucerita de agareni. Deci, pentru aceasta am ascultat porunca Lui si īndata am iesit de acolo si ma duc unde īmi va porunci". Zicīnd acestea, amīndoi si-au plecat capetele la pamīnt si au plīns, iar dupa aceea s-au sarutat si si-au luat ziua buna unul de la altul si īndata s-au facut nevazuti. Cīnd au vazut aceasta minune, crestinii aceia n-au mai īndraznit sa se duca la Tesalonic, ci s-au īntors īnapoi, povestind vedenia si minunea aceea.
Dupa aceasta, n-a trecut o luna si Tesalonicul, precum si Larisa, au fost cucerite de turci. Apoi multe alte minuni a facut sfīntul, spre slava lui Dumnezeu īn Treime, Caruia se cade cinste, multumita si īnchinaciune de la toata faptura, īn veci. Amin.
Īn aceasta zi se mai aminteste si de marele cutremur care a fost la Constantinopol īn timpul īmparatiei lui Leon Isaurul.
Tot īn aceasta zi s-a mutat la Domnul Cuviosul parinte Atanasie din Michidia, care a trait īn manastirea din Vitenia, placīnd lui Dumnezeu desavīrsit. Apoi, cu porunca lui Dumnezeu, a crescut pe mormīntul lui un chiparos, chiar din pieptul cuviosului, care tamaduia cu frunzele sale toate neputintele. (Vezi despre aceasta, īn ziua a opta a lunii aprilie, la viata cuviosului Nichita Marturisitorul.)
--------------------------------------------------------------------------------
|
Observator 10/22/2006 |
Contact: |
|
|
