Destinul omului ?
O indreptatita intrebare si-a pus omul de cind a inceput sa aiba constiinta, datorita careia a capatat capacitatea de a realiza existenta timpului si spatiului :care este destinul sau mai bine zis rostul lui pe lume?! O analiza sumara a istoriei,a istoriei religiilor, a biologiei umane,a conditiilor geo-economice a evolutiei omului, a filozofiei,produs al gindirii umane, duce printr-un rationament deconstructiv la o singura concluzie:omul a aparut pe pamint ca o fiinta libera,fara predestinari si fara obligatii altele decit fata de el insusi; in lupta pentru existentza, aceasta cerintza biologica a persistat si a luat dupa 3-4 milioane de ani forma de "instinct de conservare-adica de supravietuire-" care este capabil sa mobilizeze toate resursele biologice la dispozitia organismului uman, pentru a-si prezerva viata.Aceasta calitate este comuna intregei specii animale. Pentru realizarea conservarii metabolismunlui si deci a vietii, organismul uman, ca orice organism viu, s-a mobilizat, a actionat procurindu-si "combustibilul" necesar functionarii masinii chimice care il alcatueste, din mediul inconjurator :a cules din pomi fructe,a smuls ierburi, a ucis animale vinindu-le, a invatat sa scoata pestii din apa;le-a consumat crude la inceput si a invatat singur sa le prepare mai tirziu. Aceasta activitate inseamna ca in realitate omul a "produs" pentru el insusi ceea ce i-a trebuit pentru a nu dispare de pe fatza pamintului.El a devenit o masina de "produs" si in decursul evolutiei s-a transformat din subiect care produce, in" obiect" produs al lui insusi adica omul s-a tranformat pe el insusi.Simplu spus, ca sa se intelega pocesul istoric, omul creind civilizatie si cultura si-a usurat functia de "producator" pentru nevoi exclusiv bazale, si a creat prin aceasta loc pentru contemplatie , gindire si creatie artistico -culturala care a schimabat pe omul primitiv al cavernelor in omul modern de astazi care nu mai poate accepta viata fara contributie spirituala. Iata de ce se poate afirma ca "destinul" omului- daca se poate vorbi de un destin- nu este "predestinat" transcedental si este rezultatul omului ca "producator" al lui insusi. Este insa absolut necesar pe de alta parte sa se recunoasca faptul ca factori adiacenti au avut un rol modelator enorm in acest proces ;in primul rind religiile si cea monoteista si cea budista sau confucionista care au adus nu numai conceptii religioase dar si norme etico-morale care au ajutat orgenizarii vietii mai ales in contextul coexisteentii sociale a omului.Si odata cu viata in comunitate-nu numai sate ,cetati, dar in special in asezari urbane- s-au desvoltat norme juridice,organizari politice, etc .in scurt s-au pus bazele vietii moderne care au facut ca omul din "producator" al lui insisi sa devina producator si pentru societate.Producind pentru societate -pentru mediul in care traia-omul ila rindul lui a suferit influenta si presiunile exercitate de mediul social, acest al doilea factor esential in "devenirea" omului. Evident conceptiile religioase care s-au intrepatruns cu evolutia fiintei umane au adus cu ele interpretari diferite si divergente in privinta "destinului" omului dela aceea a omului liber si stapin al lui insusi-pe care l-am discutat- pina la cel al omului produs al unei creatii divine care mosteneste un pacat originar si un destin predeterminat si pe care il asteapta in plus o decizie a divinitatii in privinta unei vieti viitoare -viatza care ar urma celei terestre.Conform acestor doctrine-cea crestina in mod specific- destinul omului,copil iubit al Creatorului,ar fi de a se pregati -respectind in timpul vietii terestre preceptele prescrise de religie-pentru viata de dincolo de moarte ca sa poata fi acceptat in imparatia lui D-zeu - Creatorul. Ceea ce se poate observa din datele obiective antropologice, din istoria evolutiei care este de fapt un proces in continuare,din datele biologice si biochimice este faptul ca omul in decursul ultimilor 100.000 de ani s-a modificat in mod permanent si s-a modificat imbunatatindu-si conditia umana prin achizitii de care a fost lipsit la inceputul existentei lui; aceste achizitii valoroase au fost desvoltarea gindirii si aparitia constiintei.Datorita acestor doi factori a facut salturi enorme in ultimii 10.000 de ani de necomparat cu starea lui in precedentii 90.000 de ani.Acest salt imens a permis omului sa devina din "producator" pentru el insusi sau eventual mica lui familie , un" producator" de civilizatie care a dus dupa sine cultura si spiritualitate. Dar faptul preocupant pe care analiza istorica si social-politica o releva este ca daca omul a devenit pe tot globul un "producator" de bunuri care ii fatisfac predominant nevoiile bazale de viata, nu acelasi lucru se poate spune de valorile de civilizatie si spiritualitate care sunt cu totul inegal produse , gindite, acceptate si raspindite. Ca acest lucru sa se realizeze omul trebue sa se "recreeze"mental si moral pe el insusi, sa se "reinventeze" si acest proces poate sa necesite inca zeci si zeci de ani daca nu chiar secole. Alternativa este ...abisul omului si disparitia lui.
|
Ion Dinu Ioan 10/13/2006 |
Contact: |
|
|