Carnetul locotenentului de rezerva Constantin Navarlie / roman
C a r n e t u l l o c o t e n e n t u l u i d e r e z e r v à C o n s t a n t i n I. N à v â r l i e
d i n R e g i m e n t u l 3 1 i n f a n t e r i e C a l a f a t C o m p a n i a d e m i t r a l i e r e
< C a m p a n i a 1 9 1 6 >
Volum îngrijit de
dr. Luchian Deaconu si prof. Tudorita Deaconu
C R A I O V A
2 0 0 6
Acum 90 de ani…
Constantin I. Nàvîrlie împlinise 34 de ani în momentul cînd România a declarat ràzboi Austro-Ungariei. S-a nàscut în 1882 la Plenita, în judetul Dolj. A absolvit scoala primarà în comuna natalà, dupà care a urmat cursurile Liceului « Carol I » din Craiova. La 4 martie 1906 a fost declarat licentiat al Facultàtii de Drept din Bucuresti.Fàcuse primii pasi ai unei cariere juridice lungi si exemplare, îndeplinind demintàtile de magistrat stagiar la Judecàtoria Ocolului Cîlnic–Gorj, între 1908-1913, judecàtor cu titlu provizoriu la judecàtoria Ocolului Cîrligati, judetul Teleorman, din 16 iulie 1913 pînà la 12 martie 1914 si judecàtor cu titlu definitiv la aceeasi judecàtorie, începînd din 13 martie 1914.
La Cîrligati, în Teleorman, l-a gàsit mobilizarea din 1916 pe locotenentul de rezervà care s-a afirmat, în deceniile viitoare, ca un magistrat de prestigiu, ca filozof, prozator si om de culturà remarcabil.
A parcurs, de-a lungul celor aproape patru decenii de magistraturà toate demnitàtile profesiei : judecàtor de instructie si judecàtor de sedintà la Tribunalul Mehedinti, procuror la Curtea de Apel din Timisoara, presedinte cu grad de consilier la Curtea de Apel, sectia I-a a Tribunalului Mehedinti, consilier la sectiile I-a si a II-a a Curtii de Apel Craiova, presedinte al
Curtii criminale de pe lîngà Curtea de Apel Craiova si consilier la Inalta Curte de Casatie Bucuresti .
Cariera juridicà de exceptie a fost completatà de o sustinutà activitate stiintificà, concretizatà în studii precum « Pravila voievodului Matei Basarab », apàrut în 1943 în volumul « Oltenia » si de , « pasiunea vietii », descifrarea unor teme de filozofie : « Filozofia lui Schopenhauer »(1915), « O nouà explicare a fluxului si refluxului. Observàri privitoare la teoria lui Kant-Lapalce » (1935), « La force répulsive de la matière cause de radiations et cause de l’évolution des mondes » ( 1935), « Viata lui Schopenhauer urmatà de scurte consideratii asupra modului de a scrie a filozofului si de o schità a sistemului sàu metafizic » (1943).
In acelasi timp, Constantin I. Nàvîrlie a fost un valoros om de culturà de un dinamism exemplar, calitàti care l-au propulsat pînà la demnitatea de presedinte al Comitetului Regional al « Fundatiei Regale » Oltenia, în anii 1933-1940, ràstimp ce coincide cu una din etapele cele mai bogate în realizàri artistice, literare, muzicale, teatrale si stiintifice ale Craiovei interbelice.
Spirit enciclopedic, Constantin I. Nàvîrlie face parte din valoroasa si numeroasa pleiadà de oameni de culturà craioveni care au suplinit prin spectacole, concerte, conferinte, reviste, studii, simpozioane, congresele internationale de arheologie, al juristilor, al medicilor etc, lipsa Universitàtii si a unui for Academic, asigurînd o prezentà remarcabilà a intelectualitàtii, a artistilor si creatorilor din Oltenia la viata artisticà, literarà, stiintificà si culturalà a acelei epoci.
« Chemarea spre culturà » si afirmarea literarà a acestei personalitàti dinamice, plinà de talent si pasiune, începe sà se manifeste, cel putin pentru sine si fàrà dorinta de a o face cunoscutà semenilor, prin « Insemnàrile zilnice » pe care locotententul de rezervà Constantin I. Nàvîrlie din Regimentul 31 Calafat, compania de mitraliere, punînd în miscare proiectul ambitios, captivant si pretentios de a consemna, în zeci de carnete si caiete, pornind de la prima zi de ràzboi, 15 august 1916, si pînà la sfîrsitul vietii, în 1959, evenimentele pe care le-a tràit sau de care a auzit.O mare parte din carnetele de însemnàri au fost descoperite în anii 1980 si sunt pàstrate în colectiile Sectiei de istorie a Muzeului Olteniei din Craiova. Doar cîteva, cele care se referà la ràstimpul din august 1944 pînà în octombrie 1949, au apàrut în Editura de Sud, în anul 2000, în volumele : « Intre abandon si crucificare. România 1944-1946 » si « Intre abandon si crucificare. România 1946-1949 ». Alte zeci de caiete, carnete si carnetele, însotite de numeroase tàieturi din ziarele vremii, de manuscrise de recenzii si studii, asteaptà sà fie publicate. Ele cuprind o multime si o diversitate impresionantà de date si informatii definitorii pentru cunoasterea si întelegerea evolutiei societàtii românesti pe anumite segmente sociale si profesionale, pentru localitàti, zone, personalitàti si evenimente care acoperà o perioadà de peste cinci decenii, începînd cu 15 august 1916, zi istoricà înnobilatà de versurile si melodia imnului tuturor românilor, « Treceti batalioane române Carpatii ! » pentru « a-i dezrobi pe fratii nostri », si pînà în 1959, anul cînd venerabilul autor trecea în nefiintà, làsîndu-ni-le spre vesnicà amintire.
Anul acesta se împlinesc 90 de ani de la acele zile istorice si dramatice ale neamului românesc, pe care tînàrul ofiter le-a consemnat în carentele sale, iluminate de entuziasmul general al celor chematii sub arme, plecînd spre granite « chiuind ca la nuntà, gàtiti de sàrbàtoare, jucînd si cîntînd », si încununate, dupà lungi si grele suferinte si jertfe, prin izbînda idealului reîntregirii Patriei.
Editarea « Insemnàrilor zilnice », redescoperirea generatiilor sacrificiului total pentru cauza libertàtii si unitàtii tuturor românilor, este o datorie sacrà. Mesajul însemnàrilor este clar, curat, uman, pasnic, european. Gîndurile, dorintele, emotiile, sperantele, temerile exprimate de autorul lor sub amenintarea obuzelor de tun, a rafalelor de mitraliere, a gloantelor aducàtoare de moarte, sunt o adevàratà odà închinatà vietii, pàcii si întelegerii între neamuri.
Insemnàrile au fost scrise, cum apreciazà si autorul unei càrti similare apàrutà în Franta la Editura “Ennoïa”, în 2004, Arsène le Breton, “Campagne de 1914-1918. Mon carnet de route », « într-o limbà stràinà si docilà », autorul lor, ca si ostasul francez, fiind, pe de o parte, sub presiunea dorintei si entuziasmului declansat de ideea datoriei si sacrificiului, de un simtàmînt mostenit din îndepàrtate vremi care trezea în sufletul ostasilor acel dor de libertate pentru care erau în stare sà-si dea viata fàrà nici o sovàire, sentimente sàdite de scoalà, familie, societate, si, pe de altà parte, a dramatismului confruntàrilor, a neprevàzutului, a pericolelor iminente si inevitabile pe care ràzboiul le-a adus fata fiecàrui ostas, a pericolului mortii, care pîndea de unde nici nu se asteptau.
Exprimarea este lapidarà, scurtà, concisà, directà, exactà, ca si « sentintele judecàtoresti », fàrà înflorituri, dar oferà numeroase figuri de stil, comparatii subtile (« E cald, ploaia a încetat, cerul e senin, dar o ceatà subtire mai stàruieste pe vîrf. Bate usor vîntul dinspre apus si o risipeste, dar între douà spinàri ale dealurilor spre noi, o ceatà groasà stràlucind de soare – pare un fluture urias » ; « a început o strasnicà toacà mitralierele » ; « vîntul a început sà sufle si sà smulgà frunzele vestejite ale arborilor care zboarà ca stoluri speriate de pàsàri » ; « Afarà vîntul vîjîie groaznic, se vaetà, în suierul lui parcà auzi chemàri de trompete sau zgomotul unei lupte. Ploaia cade mai tare chiar decît azi si întunericul este de nepàtruns »), cu valoare literarà incontestabilà.
« Pe la miezul noptii începe un ropot de împuscàturi si artileria geme si vîjîie din ambele pàrti. Sîntem luminati de reflectoare. Cînd încetarà putin tunurile, începu un majestuos tunet al cerului înnorat de la ràsàrit la apus. Pàrea cà vrea sà spunà cà zgomotul acela urias si sublim aduce bogàtia si rodul naturii, pe cînd grozavele tunete ale tunurilor distrugerea ei. »
Ce poate fi mai expresiv decît acest scurt dialog dintre naturà si ràzboi ?
Insemnàrile ne dezvàluie forta, rezistenta («Cînd ne duceam cu sectia spre Arsana, ne-am întîlnit cu rànitii din comania 8. Unul fusese stràpuns prin piept, se vedea mantaua îngàurità într-o parte si în alta, dar sîngele nu se vedea, semn cà fusese o hemoragie internà. Cu toate astea mergea, condus de mînà numai de un camarad… »), nobletea sufleteascà, conceptia de viatà a generatiilor lui ‘916, rezumativul sistemului educational de la începtul secolului al XIX-lea, cumintenia, puritatea, iubirea de tarà (descrierea sentimentelor tràite de autor dupà luarea la cunstintà a ordinului de retragere a armatei este elocventà : « In acest timp mà gîndeam cu întristare la acest dezastru, cu atît mai mare cu cît privea mai multà lume. Cugetam ce se vor face ai nostri de acasà si îmi închipuiam cà poate vor pleca cu totii la Cîrligati, dincolo de Olt, unde viata lor ar fi fost oaresicum în sigurantà. Dar toatà averea, tot ce stînsese cu atîta muncà, grîu, porumb, vin, vite, trebuiau pàràsite în mîinile acelei osti învingàtoare si mult doritoare de pîine… Iar altii, care abia o duceau cu sàràcia lor, vor deveni si mai sàraci, si mai nenorociti, fàrà pîine, fàrà acoperàmînt, ràtàcind pe drumuri, avînd vietile lor în pericol. O mai dureroasà stare nu se putea închipui. », ca si scena : « Se zice cà regimentul nostru va pleca un batalion pe Valea Jiului. Mà cuprinde dorinta sà facem si noi parte din trupele care pleacà »), curajul, vitejia, dàruirea, dinamismul, « nestarea », spiritul de initiativà, resemnarea, umanismul, pacifismul ( « Privesc, de la transee spre apus, dealul din fatà, cu o frumoasà poianà spre noi si cu pàdure de fagi înapoia si drumul alb ce duce pe sub poalele acestei poieni spre dreapta, la Arsana. Privesc apoi muntii înalti de dincolo de Cerna, usor acoperiti de ceata albastrà. De pe granità privesc apoi spre maizànoapte muntii mai mult golasi si stîncosi ai Domagledului, Grebeneacului, Sulitei. Drept în fata mea, pe muntele din fata Sulitei, se vàd printre arborii goi de funze siluetele ascutite ale brazilor negri-verzi…In vale, adînc, Cerna ; dincolo lantul de munti, apoi vederea Mehadia pe Bega, a Bàilor Herculane pe Cerna. Si toate sub stràlucirea blîndà a acestei toamne calde … Privesc îndelung si nu mà pot obisnui cu ideea cà, în mijlocul acestei naturi frumoase si pasnice, oamenii stau fatà în fatà pentru a se omorî. Se încinge un duel de artilerie cu explozii groaznice ale bombelor si toatà aceastà frumusete parcà e rànità »), toleranta româneascà.
Ceea ce frapeazà este limpezimea ( «Afarà bate vîntul îngrozitor, pàdurea mugeste, de sus vine burà rece ») si franchetea limbajului, inspiratia si talentul care-i dà autorului ocazia alàturàrii unor fapte, fenomene, întîmplàri diverse si contradictorii în acel melanj care este ràzboiul, necesar dar nedorit si de neacceptat de firea si spirtitul pasnic al românului.
Peste vîltoarea ucigàtoare a ràzboiului (unic în felul sàu fiind asaltul pentru recuperarea mitralierei : « Ce era de fàcut ? Puteam pierde mitraliera. Vorbesc cu comandantul comp. 5 si-i spun cà mitraliera a ràmas înainte, cà lantul trebuie sà înainteze pentru a putea-o lua. Atunci se dà ordin comandantului plut. 1 din comp. 5 ce se gàsea în rezervà sà trimità o sectie care, împreunà cu plutonul dinainte, sà înainteze. Se strigà « ura », dar nu se poate încà înainta pînà acolo. Atunci încep actele de eroism. Sodatul Gîrelanu se repede ca cel putin sà spulgà alimentatorul, fàrà care mitraliera nu mai poate functiona si care nici nu se poate înlocui; îl smulge si se întoarce înapoi. Dar, orisicum, dacà se pierde masina ràmînem fàrà ea. Se repede deci prin ploaia de gloante soldatul tigan Mihàilà si cu Icu, ajutati de sergentul Bràtan si un caporal din comp. 5 care înainteazà împreunà cu ei si-i sustin cu focuri. Ambii aruncà scutul la o parte, Mihàilà ia masina si i-o dà lui Icu care fuge cu ea. In acest timp înainteazà si soldatul nostru Petria, spre a ajuta la ridicarea afetului, dar e lovit în cap si se întoarce înapoi. Un soldat din comp. 5, care încercase sà ia afetul, fusese doborît si omorît chiar pe afet. Desigur cà restul nu se mai poate scàpa, sîntem multumiti cà am scàpat ce a fost principal. Icu, care luase masina în spinare, e lovit la mînà si soldatul Lungulescu o ia în spinare si o aduce înapoi »), autorul aseazà o informatie densà si o analizà profundà din care se degajà grija pentru viatà, pentru colegi si subordonati, pentru familie, compasiunea («Brancardierii nostri au adus pe Cocos si pe bietul nostru caporal Papae. Parcà-i vàd scrisorile pe care le trimetea acasà, pe care eram nevoit sà le citesc, si în care spunea cà cu voia lui D-zeu e sànàtos si întreba ce mai e pe acasà, dacà s-a terminat cu culesul porumbului si altele. Il vàd întins pe brancardà, lîngà bordeiul sectiei, teapàn si încruntat, cu putin sînge pe fatà ; parcà nu-mi vine sà cred cà omul care pînà mai adineaurea a fost om viu a murit »), mila pentru dusman, nostalgia pentru convietuirea pasnicà, în bunà întelegere, fàrà ràzboaie.
Modul cum se realizeazà trecerea de la momentul luptei la clipele de dupà încetarea focului este asemànàtor scenariului pe care îl parcurge natura, de la furtunà la aparitia soarelui. « Lupta a tinut cam o jumàtate de ceas. Apoi tunurile dusmane au început sà batà spre Cocos, semn cà ai lor s-au retras. Ceata ce plutea azi dimineatà pe munti s-a risipit. Acum nu mai plouà si soarele se vede din vreme în vreme. Inimile parcà se mai înveselesc. Omul se învatà cu toate, si cu ploaia si cu neodihna si cu lipsa de mîncare si cu transeele pe care le socoteste ca pe un prieten ocrotitor. Azi dimineatà trecea spre miazàzi un sir de cocori; se duceau spre o tarà caldà si pasnicà unde nu sunt ràzboaie si màceluri. A amurgit, e senin si ràcoare. E o lunà frumoasà peste munti. Pàcat cà totul e întunecat de ideea cruntà a ràzboiului. »
Descrierea curge lin, ca o veritabilà scenà de film : « Vîntul bate mereu, toatà ziua nor si a încercat de mai multe ori sà ploaie. Noroc cà bordeiul sectiei s-a terminat pe sarà, asa cà, pentru cîtà vreme vom sta aici, adàpostul îi e asigurat. Vine mîncarea ; soldatii trec pe rînd la cazan, îsi primesc ciorba si se asazà tàcuti prin apropiere. Unii mànîncà repede din genunchi, rupînd pîine din sacul de la sold, altii taie sau rup bucàtile si le dumicà în gamelà, dar nici unul nu se încurcà mult cu masa, parcà si-ar face o datorie.
Vine noaptea, pàdurea, care a vuit toatà ziua, acum vuieste si mai trist si mai înfioràtor.Cînd cade noaptea neagrà, vîntul suflà lugubru în acesti munti cu pàduri seculare ce fac noaptea si mai de temut. »
Desi lapidare, descrierile sunt de o frumusete literarà iesità din obisnuit : « Vremea urîtà de asarà s-a limpezit în timpul noptii, iar stelele s-au aràtat. Dupà ce s-au linistit împuscàturile, s-au auzit strigàtele unui sir de cocori ce treceau muntii spre miazà-zi. Am iesit afarà si am vàzut cornul din urmà al lunii spre ràsàrit si luceafàrul de dimineatà ca o piatrà scumpà în apele limpezi si albastre ale cerului. La ziuà s-a vàzut funzisul pe jos alb de brumà». « Cînd m-am desteptat azi dimineatà si am privit afarà pe usa bordeiului am vàzut crengile arborilor strîns înfràtite cu alte crengi de ghiatà, iar pàmîntul cu o slabà pojghità de ghiatà pe deasupra. In timpul zilei, vîntul a bàtut strasnic iar ghiata de pe crengi a pîrîit sau a sunat ca turturii unor vaste candelabre. Spe searà, ceata stàruind toatà ziua, ghiata s-a fàcut de trei ori mai groasà decît creanga însà-si iar fulgii, sub greutatea poverii, au luat aspectul unor sàlcii pletoase. Pe unele locuri, crengile s-au frînt si au càzut jos, împràstiind cristalele lunguiete de ghiatà ce s-au unit luînd forma unor pieptene stràlucitoare de argint ».
In fiecare zi, în fiecare clipà, natura are o altà înfàtisare, pe care autorul o retine cu màiestria unui scriitor: « Frunza a îngàlbenit aproape toatà si soarele spre apus transformà pàdurea într-o pàdure a aur». Pentru ca, dupà o lunà si jumàtate de observare zlnicà a transformàrilor suferite de peisaj sà consemneze. « E soare, nu e frig dar bate vîntul. Frunza de pe arbori se duce vàzînd cu ochii. Din arbori întregi n-a ràmas decît scheletul si altii îsi mai tin a 3-a parte din podoaba lor de astà varà, podoabà pe ducà si de nerecunoscut. Piciorul se îngroapà în frunza strînsà de vînt în locurile adàpostite. Acum se vede spre apus, printre arbori, malul de dincolo al Cernii, si peste tot ni se descoperà pozitiuni care pînà azi nu s-au vàzut. Ce deosebire între acum si timpul cînd am venit noi întîia oarà pe Cocos, la decretarea mobilizàrii ! Pàdurea era ca un zid de umbrà ». « Astnoapte s-a întors vîntul din spre ràsàrit si a adus din nou ceatà si ploaie, care toatà ziua a învàluit Cocosul într-un zàbranic des ». « De dimineatà în vale, între Cocos si Visoca, se vedea un adevàrat rîu làptos de ceatà ». « Azi noapte a fost senin si cald, zàpada de pe arbori a început sà picure în formà de apà. Azi e o zi frumoasà si caldà, soarele stràluceste, vederea se întinde foarte departe, dealurile stràlucesc de albeata zàpezii luminate de soare».
Credinta în Dumnezeu, natura purà, curatà, oazà de liniste si neprihànire, familia sacrà, tara, unità si solidarà (« Mai facem la 10 km pînà la Vînj si mîncàm azimà caldà cu muràturi, fripturà si bem putin vin, la càldurà, la un tàran care a fost la Pelvna») si amintirile («Mà culc dar nu pot sà adorm curînd, gîndindu-mà … si depànînd în minte întîmplàri ale vietii trecute, casa si pe cei ràmasi acolo ») reprezintà, pe de o parte, temeiurile încrederii si sperantei si, pe de alta, locul de refugiu al gîndurilor autorului pentru a scàpa de greutàtile si suferintele prezentului. « Dupà prînz se mai aud ghiulele càzînd pe Padesi. Vreme frumoasà cu soare, scoatem cîte un scaun sau ladà de scînduri si stàm la soare. Lumina si càldura lui ne bucurà, càci nu se stie cîtà vreme încà vom mai avea-o. Se aude trecînd un alt cîrd de cocori, care-mi aduce aminte de alte toamne frumoase si linistite, pline de poezia melancoliei si a tineretii. Atintesc urechea spre strigàtul lor si-i ascult pînà ce trec, ca niste frumoase visuri trecàtoare. Pàcat cà lumea asta are unele fete asa de urîte…». Sau. « E amiazà ; o vreme linà si frumoasà de toamnà. Vàzduhul e limpede si ràcoros, soarele stràluceste blînd, pàmîntul s-a svîntat. Frunza bàtutà de brumele toamnei a început pe ici pe colo sà trecà într-un verde-galben. Fire de pàianjen stràlucesc în soare. Una dintre cele mai frumoase zile de pe Cocos ; nici tunurile nu mai bat, pare cà si ele sînt pàtrunse de frumusetea zilei ». La 16 septembrie, noteazà autorul « am asistat la o slujbà religioasà pe care a fàcut-o unul din preotii nostri de la regiment, pe compànii. Eu am luat parte cu compania 7. Preotul tine mai întîi o cuvîntare în privinta rostului pe care-l avem aici de a desrobi pe fratii nostri. Pe o masà improvizatà de compania 7 s-a pus crucea, o gamelà militàreascà cu apà, lîngà care se aflà busuiocul. Dupà cuvîntare, preotul cu doi cîntàreti, dintre care unul sergent din comania 7 si altul soldat din batalionul III, citeste rugàciunea spovedaniei. Soldatii îngenunchiazà si ascultà. In timpul slujbei se aude vîjîitul unui aeroplan, care se învîrteste ca un bondar peste dealurile noastre ; scopul sàu desigur e sà afle unde sînt asezate tunurile noastre. Un pluton trage cu pustile în el de pe poiana de la ràsàrit de noi. Slujba se urmeazà înainte. Sàrutàm crucea si ne botezàm. Mîine dimineatà se va aduce grijania, fiindcà azi soldatii au mîncat». « Unde sînt plimbàrile noastre de altà datà, ziua, pe soare, în toamna caldà si frumoasà, si noaptea pe lunà ? », si exemplele pot continua.
Citind însemnàrile, putem spune cà literatura, operele cinematografice realizate în perioada postbelicà poartà, sub povara « povestirii » a « amintirii », amprenta imaginii soldatului traumatizat de cele vàzute si suferite de-a lungul unui conflict lung, dur si nimicitor, a soldatului înmàrmurit, închis în el, oripilat de ororile ràzboiului.
Insemnàrile dezvàluie tràirile soldatului dupà primele confruntàri cu dusmanul, dusman care nu mai « coboarà » din definitia auzità la scoalà, din povestiri sau càrti, ci apare alàturi, om, ca si el, cu familie, cu pàrinti si copii. Luptele au asupra sufletului soldatului un impact complex în care sentimentul datoriei si sacrificiului sunt însotite de permanenta raportare la pretuirea vietii proprii si a omului de alàturi ( « E vorba sà vinà generalul pe aici în anchetarea luptei de ieri. Luptele, pe care le dàm mereu cu forte slabe, par a ne roade pe noi însi-ne, slàbesc curajul soldatilor nostrii si întàresc pe al dusmanului. De la noi însà nu e nimeni vinovat, noi am lucrat conform ordinelor scrise ce s-au primit »), întelegere (« zàpada a început sà cadà cu tot dinadinsul si s-a fàcut mare. Acuma, seara, vîntul suierà puternic pràfuind-o. Cînd iesi afarà te îneacà, atît e de greu sà stai în bàtaia vîntului. Mà rog lui Dumnezeu pentru cei care pe aceastà vreme nu vor putea sà stea undeva adàpostiti ci vor fi nevoiti sà stea cu arma în mina, afarà, luptîndu-se sau gata de luptà. Timpurile sînt grele si va trebui sà le înduràm») si merge pînà la compasiunea pentru colegi si mila pentru « dusman »( « aflu cà douà ordonante neavizate au fàcut prizonier un ungur dintr-o patrulà ; l-au surprins si i-au sàrit în spate. Prizonierul a fost trimis la comandantul regimentului dîndu-i-se o jumàtate de pîine de care nu avea si tutun » ; « Tot aici vin si cei 24 prizonieri germani … Il întreb dacà au mîncat asarà si-mi ràspunde cà a mîncat màmàligà si ceva pe care nu stie sà-l explice. Màmàliga, zice el, e bunà pentru foame dar, în definitiv, n-are o pàrere prea grozavà de ea. Intreb sergentul gàrzii care îi pàzeste si-mi spune cà, pe cît se poate, se are grijà de ei. Desigur, dacà am avea obisnuita noastrà aprovizionare, ar trài si ei mai bine. Unul din ei nu stiu unde a gàsit o bucatà de màmàligà si mànîncà din ea culcat. Un soldat de la artilerie vine si le dà cîteva turte de pesmeti, pe care ei le împart fràteste între ei. Eu dau convorbitorului meu un pahar de visinatà, pentru care îmi multumeste, iar cînd îi întind o bucatà de pîine caldà fàcutà de tàràncile noastre se repede cu o vàdità foame, dar nu o mànîncà singur ci dà, cîte o bucàticà, la cei din jurul lui »).
Pierderile de vieti omenesti, moartea tinerilor camarazi ofiteri este resimtità dureros de autor. « Mà doare inima sà scriu cà Udrea, camaradul nostru rànit la cap în ziua de 19 august, a murit joia trecutà. Un soldat care a fost cu el la Craiova a adus vestea aceasta. Fàcut ofiter abia anul trecut, tînàr, blînd si cuminte ca o fatà mare, aproape niciodatà neîtrebuintînd cuvinte aspre cu soldatii, cuviincios si respectuos fatà cu toatà lumea, iubit si stimat de toti, el e dus mort în floarea vîrstei în satul sàu natal (Salcia-Mehedinti) la pàrintii sài care se uitau la dînsul ca la un luceafàr. Cine a vorbit cu el si n-a ràmas încîntat de zîmbetul sàu bun si dulce, de vorba sa blîndà si màsuratà. Parcà-l aud cînd stàteam amîndoi împreunà la Ciresi în aceeasi camerà si cînd sara ne culcam, stingînd lampa el spunea : « Noapte bunà, domnule locotenent » si aceastà blîndà urare pàrea cà într-adevàr îmi aduce o noapte bunà. Avea frumoase visuri de viitor, îl stàpînea un puternic instinct militàresc si voia sà fie de folos patriei sale. In ultimul timp ar fi voit sà se ducà la aviatie.
Dumnezeu sà te aibà în sfînta lui pazà, blînd si iubit copil. In viata ta ai fost asa de cuminte si nevinovat încît nici nu mai e nevoie sà mà rog pentru iertarea pàcatelor tale… ».
Figura unui alt ofiter, adevàratà pecete a eroismului românesc, este descrisà astfel : « Despre càpitanul Popescu Ben(edict) se spune cà a murit, lucru care mà mîhneste foarte mult. Parcà-l vàd cu figura lui zîmbitoare, cu vorba lui sigurà si îndràzneatà care fàcea din soldatii din subordinele sale adervàrati eroi. Era din stofa oamenilor mari. Era tînàr de tot si pentru calitàtile lui extraordinare fusese decorat si propus pentru gradul de maior. Dacà va fi adevàrat cà a murit, apoi a murit cu adevàrat viteaz. Desigur, nu mà asteptam la aceasta ci mai repede asteptam sà aud în curînd despre ispràvile sale potrivite sufletului sàu mare ». Odatà cu scurgerea zilelor, obisnuinta ia locul fricii, soldatii se învatà cu pericolul, prezent peste tot si clipà de clipà, sifdeazà moartea, îsi bat joc de ea. Dupà trei luni de lupte, la 9 noiembrie, pe Vîrful Cocosul, autorul surprinde una din imaginile cele mai relevante pentru curajul soldatului român : « Pe la 10, tunurile dusmane au început sà batà din nou, de astà datà nu Cocosul ci valea dinapoia sa. Oamenii sectiilor stau fàrà teamà afarà, se uità dupà ele cum vin si cum trec înainte spàrgîndu-se, unele în vale, altele tocmai pe sosea. Pentru fluieratul lor au mai gàsit o comparatie nimerità : Cavalul. Intr-adevàr, suieràtura - fluieràtura lor se aseamànà cu a cavalului. Trec una dupà alta ca cocorii, în siruri. « Se tin de poale », zice unul, « formeazà legàtura », zice altul. O veverità neagrà sare din arborii din stînga, din creangà în creangà si din tufan în tufan, cu o uimitoare agilitate. Gonità de strigàtele soldatilor o ia în vale prin arbori. La Orsova se aud continui bubuituri de tun. »
Chiar si ciocnirea brutalà cu « dusmanul » poartà amprenta tolerantei, a umanismului proverbial al românului. « La vre-o 200 m de noi se ridicà un grup de soldati unguri cu mîinile în sus si cer sà se predea. Sînt vre-o 30-40. O grupà de soldati aleargà si-i aduc. Se leagà de mîini, se uità fricosi la noi sà nu-i împuscàm. Se trimit sub escortà (…) Pentru recunoasterea întregului deal se trimite un pluton din compania Negreanu, care tocmai a sosit, ca în tràgàtor sà màture ce s-ar mai gàsi. Din transee mai sar vre-o 40 soldati unguri care se predau. Se aduc si 3 ràniti de-ai lor care sàrutà mîinile ofiterilor nostri si-i roagà de iertare. Se aseazà la o càpità de fîn si 2 soldati milosi îi panseazà. Unii sînt stràbàtuti prin piept, altii prin burtà, unul e plutonier major. Ei tremurà de groazà si durere si împreunà mîinile în semn de multumire gemînd. » La fel si în imaginile de dupà o bàtàlie : « vàd mortii unguri ce au càzut în lupta de alaltàieri. La distantà de cel mult 50 metri vre-o 10 soldati unguri morti, parte din ei desbràcati, în toate pozitiile. Ceva mai jos, unul lîngà altul, asa cum au càzut, alti vre-o 20. Unii sînt trîntiti pe spate, cu fata în jos, - figuri stràine, dorm palizi în somnul încruntat al mortii. Privesc o figurà latà, fàrà mustàti, lovit în cap. Sàrmanii, au si ei o familie si o casà a lor… »
Contactul cu moartea, sentimentele de fricà, panicà, înfruntarea pericolului trezesc tràiri si comportamente din cele mai diferite. « Un soldat mà anuntà cà sublocotenentul a fost împuscat în cap si în curînd îl vàd adus pe o brancardà, întins, cu ochii închisi, plin de sînge pe fatà. Mi-e groazà sà mà uit si trec înainte, dar mila de el îmi strînge inima. » Ori : « Mi-aduc aminte de ranitele, càmàsile, cartusierele, scrisorile aruncate prin santuri si pe cîmp si mà cuprinde un sentiment al mortii si al pàràsirii (…) De ce toate astea ? Fetele triste si împietrite ale mortilor nostri si mortilor unguri aruncati în sant unul peste altul îmi vin în gînd». « Ne aflam si noi tocmai la masà în bordeiul bine blindat al maiorului cînd s-a dat ordin ca artileria noastrà sà tragà. Ca ràspuns, inamicul a aruncat pe Cocos vre-o 30 proiectile care toate s-au spart prin apropiere. Noi ne-am vàzut de masà fàrà teamà »
Unele din cele mai emotionane evenimente consemnate de autor sunt momentul cînd soldatii de pe Pades salutà victoria de la Jiu («Tocmai mà culcasem si asteptam sà vinà somnul, cînd primim din partea maiorului un ordin ca împreunà cu companiile sà iesim afarà pentru a ne comunica ceva. Iesim prin întuneric si noroi si ne strîngem sus ; maiorul ne face cunoscut cà chiar acum s-a primit un comunicat de la Armata I cà la Jiu azi au fost 2 succese stràlucite … si sîntem chemati sà strigàm de trei ori Ura puternic în onoarea fratilor nostri care au luptat acolo, - asa de puternic ca sà ne audà si ungurii de unde sînt. Un Ura formidabil într-adevàr ràsunà de trei ori si o mare bucurie cuprinde pe toatà lumea) si cel cînd o unitate numeroasà din armata dusmanà s-a predat românilor : « Evenimentul cel mai însemnat de azi a fost o companie din armata ungureascà de 250 soldati, dintre care mai bine de trei sferturi români si restul unguri, s-au predat unei companii din Dolj în dreapta noastrà. Ofiterii ei si comandantul, care e locotenent, sînt români. Au trimes mai întîi o patrulà care sà anunte si apoi, cînd au apàrut în fata soldatilor nostri, comandantul a poruncit ridicarea armelor în sus si s-au predat. Ai nostri i-au vàzut cu mare dragoste. Ei au învàtat un cîntec cu « România Mare » si-l cîntà».
Cea mai dramaticà descriere ràmîne bàtàlia din 8 si 9 noiembrie 1916, momentul care precede începerea retragerii de pe pozitiile pe care unitatea le apàrase cu dîrzenie si vitejie 86 de zile. « Dupà prînz, pe la ora 2 ½, dusmanul a începu o violentà bombardare a Cocosului si împrejurimilor. Am stat în bordei la mine si le-am ascultat cum veneau vîjîind si spàrgîndu-se de la un cap al Cocosului pînà la celàlalt. S-au tras mai bine de 150 proiectile care, din fericire, nu au fàcut nici o pagubà, au ràscolit numai pàmîntul pe unde au càzut. Unele au càzut pe creasta Cocosului, altele mai în vale. Cele care càdeau în apropiere fàceau sà se cutremure bordeiul. De la mine, auzeam în bordeiul sectiei glume si rîsete pe socoteala vîjîitului si exploziei bombelor. Pe la 4 a mai încetat canonada dar, spre Visoca, au început sà se audà împuscàturi si acum ghiulelele treceau mult mai sus pentru a se sparge în vale unde, desigur, inamicul crede sà sînt rezervele noastre ». In ziua urmàtoare, lupta continuà : « Dupà prînz, ducîndu-se în ajutorul comp. a 8-a douà plutoane, unul din comp. 7-a si altul din comp. 9, s-a cîstigat un succes destul de frumos.
Un observator a fost urcat într-un arbor si, vàzînd lantul tràgàtorilor inamici, a stigat sà tragà si, dupà linistea ce se pàstrase pînà aci, a izbucnit deodatà un pîrîit groaznic. Un pluton de ale noastre càzîndu-le în flanc, ungurii s-au pus pe o goanà nebunà, ai nostri, chiuind si strigînd « ura », i-au gonit pînà ce au trecut douà rînduri de transee de-ale lor. Pe urmà s-au întors înapoi la màstile ce le fàcuse ungurii pentru atacul lor si au adunat de acolo vre-o 20 de arme, pàturi, farfurii si alte multe ».
Intr-un ràstimp extrem de surt, de numai trei luni de zile, autorul ne pune în fatà un fenomen uluitor, fantastic. Cîteva mii de bàrbati, avînd la îndemînà doar lopeti, securi, fieràstraie, experienta de viatà si calitàti de neimaginat, trasformà vîrfurile muntilor Cocos si Padesi în redute de rezistentà si apàrare, desenînd cu sutele de bordeie («bordei bine acoperit, cu grinzi de o grosime extraordinarà si càptusit pe làturi cu scînduri de fag de pe la conace » ; « trasarea si sàparea unor noi bordeie pentru trupà … fàcute în asa fel ca sà poatà rezista ghiulelelor de tun ») construite la iutealà si dotate cu tot ce-i trebuie omului pentru a trài, a rezista si a lupta («S-a început lungirea bordeiului spre miazà noapte pentru ca cei 50 de oameni ce locuiesc acum în el sà aibà loc îndeajuns » ; « Seara stàm multà vreme de vorbà la mine cu prietenul si camaradul Dim. cu care, dupà obisnuita discutie strategicà, intràm în discutia nevoilor poporului nostru de la tarà. Acum avem o lampà care lumineazà bine si dà bordeiului un aer de intimitate » ; « Mi-am adus o oalà de pàmînt în care ordonanta îmi face o foarte bunà ciorbà de carne la cuptorul din bordei »), cu cài de comunicatie pavate cu pietre, transee fortificate, adàposturi pentru mitraliere (« facem spre ràsàrit un adàpost pentru o mitralierà francezà, chiar pe trunchiul unui arbore pe care-l înconjuràm cu un zid de piatrà ») , santuri de legàturà, o ipresionantà lucrare pe care doar închipuirea cea mai îndràzneatà o putea imagina iar forta si dàruirea totalà o puteau realiza.
Ultima « filà » a acestor extraordinare « note de ràzboi », retragerea prin luptà a esalonului care încheia sirurile fàrà sfîrsit ale coloanelor militare si ale populatiei civile pornite în refugiu, acoperind toate drumurile de la sud ce Carpati ale României, înfàtiseazà imagini incredibile, apocaliptice, de durere, de rezistentà, de neputintà, de disperare si sperantà, de credintà în Dumnezeu. « Mà uit înapoi la tara pe care o pàràsim. La Severin se aude zgomotul unei lupte cu germanii. Detasamente au intrat, se zice, si în Craiova. Stàm 2 ore la o casà în Bunoaica si primim ordin sà pornim. Situatia noastrà e grea. Plecàm pe la ora 5 pe sarà si mergem continuu fàrà oprire pînà la Jidostita si apoi pînà la Dudasi. De sus plouà, drumul e noroios. In drumul nostru ne ajung din urmà baterii de artilerie care trec cu zgomot sau ajungem din urmà mii de care care formeazà convoiurile. Asupra Severinului vedem fumurile alburii ale tunurilor ce trag de dincolo la care ràspund ale noastre de la Simian. Auzim cà în Severin e un detasament german care deocamdatà e închis acolo, dar care se apàrà bine si stàpîneste totusi orasul.
La Jidostita mà întîlnesc cu Ionel si frate-meu Dumitrache. Mergem înainte, mereu înainte, prin ploaia care cade cu stàruintà, prin noroiul ca ciorba. Ne oprim putin într-o comunà, mai în vale, unde soldatii se odihnesc un sfert de ceas în ploaie. Ranita si cele 400 de cartuse precum si drumul lung a fàcut si sà cadà multà lume. Apa surlue prin santuri, cîmpiile sînt pline de bàltoace si, neavînd unde sta, se asazà chiar în noroi… Auzim pe un om vàitîndu-se îngrozitor si rugîndu-se sà nu fie làsat. Colonelul St. dà ordin ca 2 brancardieri sà se ducà sà-l ia. Un altul horcàie în stînga drumului. Horcàitul lui se aude la mari depàrtàri. Aud cà sînt ràniti într-o luptà ce a fost azi contra detasamentului din Severin. Se … trag rachete si auzim pocniturà scurtà de alàturi, care n-am vàzut de unde pleacà. In curînd alte 2 … si atunci fac semn sà treacà cu compania santul pe lîngà curtea conacului din colt. Dar, un glont loveste un cal aproape de mine care cade icnind cu samarul. Fugim înainte, un alt glont loveste un alt cal care cade gemînd … Ce-a mai urmat îmi voi aduce aminte totdeauna …Sîntem ariergardà la convoi. Merge foarte greu. Armata se scurge amestecatà. In drum un om mort în dreapta, unul rupt pe jumàtate în stînga. O càrutà fàcutà praf. La un deal, convoiul nu mai poate trece. Pàzim cu mitraliera si infanteria sus pe deal trecerea convoiului, apoi ràmînem din nou în urmà. Mergem foarte încet, tràsurile se opresc rînd pe rînd si trebuiesc scoase cu boii. Pe la 11 noaptea sîntem prin apropiere de Balota. Oamenii sînt foarte obositi, se culcà pe marginea drumlui în umezealà si noroi tremurînd. Caii abia gàsesc sà mànînce. De obosealà, fiindcà nu li s-au scos de douà zile samarele, se trîntesc pe jos într-o rînà. Stau vre-o 2 ore într-un conac unde sînt mai multi ofiteri, mà încàlzesc putin si atipesc pe un scaun…Se taie arbori si se lasà pe sosea, se fac santuri prin pàdure de pionieri. Pe dum, o gràmadà de femei si bàtrîni întrebà de ai lor, cu legàturi cu mîncare în mînà. Una, càreia i s-a comunicat cà sotul sàu a murit, plînge cu sughituri. La Recea se rechizitioneazà porci, vite etc. Soldatii iau dintr-o magazie drugi de porumb pe care le coc la focuri de paie…Am cantonat asarà în Braniste…Lumea, vestità din vreme, a pregàtit mîncare pentru soldatii ce vor primi fiecare în casà. Oamenii au mîncat ceva mai bine si s-au odihnit...Se aude cà bulgarii ar fi trecut în vre-o 5 luntri Dunàrea la Gîrla, desigur pentru pràdàciuni. S-au vàzut venind dintr-acolo femei cu putinul lor avut în care. O femeie se plîngea cà i-au luat boii...Marginea soselei e peste tot plinà de lume care-si asteaptà pe ai lor…Azi, la prînz multi soldati n-au mîncat, càci n-au avut de unde, si astà sarà nu se stie dacà vor gàsi. E vorba ca mîine sà plecàm la ora 7. Bine ar fi, càci si oamenii si caii sînt foarte obositi. Caii abia se mai urnesc, unii schioapàtà, asa cà mi-e teamà cà, fàrà odihnà, ne vor làsa ».
Operatiunea militarà a Detasamentului Cerna, retragerea din Muntii Mehedintului pînà la Izbiceni, pe Olt, îsi merità cu prisosintà calificativul de adevàratà « Anabassis modernà ».
Românul care irumpe de sub pana scriitorului este o fiintà sublimà : harnic, neobosit, dinamic («Plictiseala » a început sà ia proportii mari ; vîrful Cocosului într-adevàr e prea îngust pentru activitatea organismului unui om »), rezistent, încrezàtor, ràbdàtor (« Nor, ploaie si vînt ca ieri. Afarà e un noroi si lacuri de ploaie peste tot, încît numai privind te simti tremurînd. Soldatii sînt uzi, càci afarà e ploaie si-n bordei picà. Hainele de pe ei sînt nu numai ude dar si murdare de pàmînt, càci sînt nevoiti sà lucreze afarà pentru a repara bordeiele, a aduna frunzà, a aduce lemne. Incàltàmintea se udà numaidecît si frigul si umezeala pàtrunde la picioare. Cei care fac de gardà pe asemenea vreme, desigur, au multe de îndurat » ; « Afarà bate vîntul îngrozitor, crengile se lovesc între ele si sunà a ghiatà. Cît de mult au sà sufere bietele noastre santinele, umede si rebegite si avînd pe deasupra în fatà dusmanul pe care-l pîndesc. Bocancii au început sà se rupà, apa intrà în ei, foaia de cort pe care unii o tin peste manta are pe ea cristale de ghiatà. Si ei se plimbà de colo pînà colo, bat din picioare, apoi atintesc urechea prin suierul groaznic al vîntului ») , blînd, jovial, vesel (« Soldatii stau gràmàditi în picioare dar ei tot gàsesc cuvinte de glumà, ca si cum si-ar bate joc de împrejuràrile cele mai grele. Acum, la ora 8 seara, dupà masà, din bordeiul meu aud la ei cîntece si rîs. Din sectia de la 41 e unu care le spune la povesti si glume nesfîrsite si de multe ori îi apucà miezul noptii ascultîndu-l. Relativ la asta, mi-aduc aminte cà zilele trecute cînd veneau srapnelele inamice, unul, suind cu un lemn în spinare striga, bineînteles adersîndu-se srapnelii, « tine pe dreapta ». Intr-adevàr srapnela, dupà vîjît, se vedea cà are sà cadà spre dreapta. Acum, nu stiu care din ei a imitat fluieratul pe sus al bombelor si spargerea lor : « viu ! viu ! si « vino, dà-te dracului ! ». Bàtaia mitralierii e comparatà cu ciocànitul berzii. Ordonanta mea, vàzînd un briceag foarte mic la prietenul S. care sede la mine, cu o limbà foarte subtire, a spus cà limba biceagului parcà e o limbà de sopîrlà etc. Ràbdarea tàranului nostru si gluma lui în orice împrejurare e demnà de admirat »), pàtruns de spirit de sacrificu, curajos, viteaz, neînfricat (« Toatà ziua am stat sub asteptarea bombelor » ; « vàzînd cà focurile la Visoca în loc sà se domoleascà se întetesc, primesc ordinul sà trimit acolo o mitralierà. Propun sà mà duc eu însumi cu ea si pornesc cu mitraliera francezà comandatà de sergentul Leoveanu. »), devotat, disciplinat, omenos, respectuos (« Am îngrijit ca sergentul Pîrvu, care dormea în bordei cu mine, sà fie bine pansat si, dintr-o pàturà ungureascà ce avea, am pus sà-i taie o suvità cu care sà-i înfàsure mîna dupà ce-l va pansa din nou doctorul, neputînd sà-si ducà mîna în mîneca hainei si mantalei. A plecat luîndu-si ràmas bun si sàrutîndu-mi mîna »), iubitor, îndràgostit de naturà si de viatà, credincios, mîndru, talentat, inteligent (« venind vorba de filozofie, aràt lui Gàr. si Dim. care e obiectul filozofiei, làudînd aceastà parte a activitàtii spiritului omenesc care, la marii filozofi (Kant si Platon etc.) se ridicà mai sus chiar decît cea mai înaltà poezie. Le aràt cà filozofia e una singurà, cea metafizicà, orice altceva pretinde acest nume îl pretinde fàrà drepturi »), prietenos, sàritor, tolerant, cooperant.
Pregàtind manuscrisul pentru editare nici nu bànuiam cà vom gàsi, în intervalul de timp atît de scurt si în spatiul restîns în care a actionat unitatea militarà din care face parte autorul, vîrfurile Cocosul si Padesul, atîta actiune, atîta tràire si atîta simtire româneascà. Dinamica povestirii te captiveazà si te impresioneazà. Toate personajele naratiunii, soldati si civili, se adunà într-un sigur suvoi, se contopesc într-un ideal unic : Tara.
Scurtul ràstimp 15 august – 23 noiembrie 1916 ràmîne doar o « clipà » a istoriei milenare, dar el reprezintà o « clipà » de magie care spune aproape totul despre Român.
Participarea « Diviziei Cerna” la ràzboi, de luni 15 august pînà miercuri 23 noiembrie 1916 st.v., cuprinde trei etape distincte : bàtàlia pentru stoparea încercàrilor inamicului de a pàtrunde dincoace de frontierà, retragerea pînà la Izbiceni, pe Olt, si cei doi ani de captivitatea în lagàrele mortii din Germania si Austro-Ungaria.
Manuscrisul pregàtit pentru editare cuprinde numai primele douà etape.
Am respectat textul original, pàstrînd ortografia, semnele, prescurtàrile si notatiile autorului care a marcat unele fraze sau expresii cu paranteze, a subliniat cuvinte sau propoziti, toate fiind mentinute în textul tipàrit. Pentru a încadra naratiunea în evolutia frontului românesc si european, am apelat la ordinele si rapoartele comandamentului Corpului I Armatà, la lucràrile care trateazà acest subiect.
Lectura «Carnetului» locotenentului de rezervà Constantin I. Nàvîrlie este incitantà, captivantà, odihnitoare, emotionantà si pilduitoare.
Volumul este, în primul rînd, un document istoric de exceptie dublat de certe calitàti literare.
Fiind o naratiune consacratà ràzboiului te astepti ca lectura sà-ti ofere, în principal, descrierea luptelor. Surpriza pe care ne-o face autorul este cà el se opreste cu obstinatie asupra observàrii si pezentàrii naturii. Si, desi natura, muntii Cocosul si Padesul, piatra, pàmîntul, pàdurea, apa si cerul, sunt mereu aceleasi timp de 86 de zile, autorul, observator sensibil si delicat, îti oferà o multitudine si o diversiate impresionantà de ipostaze ale ei . Sunt putine creatiile literare care reusesc sà demonstreze cu atîta convingere sintagma « Românul frate cu natura ». Pentru cà, în sînul acestei naturi, deasupra muntilor înalti, autorul ridicà un neasemuit monument românilor, el ne oferà o întîlnire reconfortantà cu sufletul neamului, cu spiritul lui, cu trasàturile cele mai puternice si mai specifice ale acestui popor de oameni muncitori, modesti si viteji care, în împrejuràrile cele mai dramatice, au probat lumii umanismul, toleranta si vitalitatea lor de neoprit.
Volumul de însemnàri este doar începutul povestirii « Detasamentului Cerna », pe care putem sà-l numim, fàrà a gresi si fàrà a supraevalua meritele miilor de ofiteri si soldati care l-au alcàtuit, « Detasamentul Sacrificiului Total ». Deliberat, Comandamentul Armatei Române a làsat în muntii Mehedintului, la punctul cel mai avansat al frontierei de nord-vest a României anului 1916, acest puternic si viteaz Detasament pentru a obtine ràgazul necesar spre a salva grosul armatei, armamentului, munitiei, subzistentei, valorile de patrimoniu national, pentru a transfera în Moldova guvernul, administratia, o parte a populatiei si pentru a pregàti o nouà linie de rezistentà, cu scopul salvàrii Tàrii.
Dramatic si dureros, sfîrsitul misiunii Detasamentului Cerna prin capturarea de càtre inamic, nu este perceput de autorul însemnàrilor ca o întrîngere, speranta soldatului român ràmîne, ea doar asteaptà si cautà prilejurile si solutiile pentru a continua lupta. Mesajul este unul singur : Idealul de libertate si unitate va birui. « De data asta am visat, chiar azi la prînz….Visam cà comandantii nostri înaintau càtre inamic cu un steag alb…Tot asa am visat si retragerea noastrà pe frontul Cernii. Se pàrea cà actuala noastrà reginà, însotità de alte doamne, toate în negru, ne spunea sà trebuie sà ne retragem.
Eu, foarte supàrat, strigam aceste cuvinte : « Da ? Sà ne retragem ? Pentru asta ne-ati bàgat în ràzboi ? »
De azi, prin urmare, sîntem prizonieri. Vom vedea mîine, ce se va face cu noi »
Doar asa, cu sacrificii si suferinte imense, cu încredere si vointà nestràmutatà în destinul Neamului, România a putut fi salvatà, acum 90 de ani, în noiembrie 1916.
24 octombrie 2006
Luchian DEACONU,
doctor în istorie
CARNET DE INSEMNARI ZILNICE
LOCOTENENT DE REZERVA CONSTANTIN I. NAVIRLIE
REGIMENTUL 31 CALAFAT* COMPANIA DE MITRALIERE
15 august 1916
Ora 12 ziua. Sîntem pe muntele Cocosului. Batalionul 1 Dolj a ocupat o pozitie pe teritoriul inamic si trage focuri de azi dimineatà. De la ora 10 au început sà tragà tunurile noastre care au ocupat un munte inamic în fatà, în întàriturile unguresti. Se aude un « ura » puternic, de sigur cà se ia cu asalt întàriturile inamice, dar nu se stie rezultatul. S-au luat 4 prizonieri unguri – Se aude din nou cornul strigînd atacul si un « ura » ; si în acest timp împuscàturi, se vede din partea ungurilor (dealul ocupat se chiamà Drànic) – Se aud cornistii strigînd încetarea luptei -, dar împuscàturi se aud înainte.
Ora 4. A venit pîinea, dar fasolea nu, am mîncat putinà brînzà – bubuiturile s-au mai domolit. Se aude cà la batalionul 1 Dolj au càzut ràniti 80 si 7 morti. Surdu Ion a adus de la pichetul de gràniceri o ranità de pînzà cu o pàturà albà, cafea etc.
16 august 1916
Astnoapte s-au auzit din cînd în cînd bubuituri de tun si puscà. Somn agitat, îmbràcat. Pe la ora 1 noaptea a fost o panicà din cauza a 2 companii din batalionul Dolj – 57 si 2 comp. uu ocupat ieri crestele dusmane deasupra dealului Bârzei. Azi s-au auzit foarte rar împuscàturi. Tot astnoapte spre ziuà a fost si la noi un foc repede – dar fàrà panicà. Cine stie cum un soldat a tras foc si ceilalti dupà el, mai ales cà comandantul le-a trimis vorbà cà de obicei inamicul atacà în zori si ei au luat-o cà atacà cu adevàrat. Ora 5 p. m. se aude spre Orsova si deasupra Orsovei. Se zice cà Brasovul a càzut.
17 august
Se aude cà a càzut si Sibiul . Tunurile noastre bat la intervale transeele inamice. Bucàtàriile sunt jos în vale, cazanele se aduc pe pari sus. In noi, care pînà acum n-am avut nici-o luptà, se desteaptà o vagà dorintà de a ne afla în pericol. Aci pare cà ne pare bine cà pînà azi n-am vàzut împrejurul nostru o patrulà dusmanà si cà deci sîntem în sigurantà, aci dorim sà iesim din nelucrare.
Strasnicà pàdure aceea în care ne aflàm ! Fagi seculari de cîte 30 – 40 m de înalti. Multi putreziti càzuti de-a lungul. In fata noastrà spre Ungaria o vale împàdurità care abia se poate stràbate într-un ceas .
S-a trimis intr-acolo, spre Pecinisca, o recunoastere, a càrei sosire se asteaptà .
* Regimentul I/31 infanterie Calafat a fàcut parte din Armata I-a, Corpul I Armatà, Sub-grupul Vîrciorova, Brigada 2 infanterie. Corpul I Armatà avea o fortà de 10 batalioane, 9 baterii si un efectiv de 13.500 oameni care acopereau frontierade nord-vest; de la Bunoaica ( nord de Vîrciorova) pe Dunàre, pînà la nord de Hinova. In momentul declansàrii operatiunilor, Grupul de acoperire Vîrciorova a avut misiunea sà acopere si sà protejeze înaintarea Diviziei 1-a spre valea Cernei .
Ordinea de bàtaie a Diviziei I-a : comandant – general de brigadà Dragalina A. Ioan; Regimentul 1 vînàtori ; Brigada 1-a infanterie ; Brigada 2-a infanterie ; Regimentul Dolj nr. 1; Regimentul Calafat nr.31; Brigada 31-a infanterie, Brigada 1-a artilerie(România în ràzboiul mondial, vol. I, cap. I-VIII, Imprimeria nationalà, Bucuresti, 1934, p. 181,184, anexa 35).
18 august.
Recunoasterea de ieri a dovedit cà la vreo 3 km pe dealul dusman, vecin din spre apus, se aflà transee si trupe. S-au tras focuri într-acolo si parte din soldatii dusmani ce se gàseau în primele transee au dat fuga în al doilea rînd, dar n-au tras.
Azi canonadà puternicà mai ales din partea noastrà. Lîngà pichetul de la stînga noastrà au càzut obuze si srapnele dusmane, care au fàcut ca telefonul sà plece de acolo. S-a dat ordin de facerea unor bordeie înapoia liniei de transee, acoperite cu frunzis, care s-au si fàcut. Obuzele inamice unde cad, în pàduri sau cîmp, ridicà un nor de praf.
Vineri, 19 august
Padesul ! Prima zi de luptà pe care nu voi uita-o chiar de ar fi sà tràiesc mai multe vieti. Plecarea de pe Cocos dimineata la ora 5. Coborîm în Poiana Rachelii, unde làsînd compania 1 la locul de plecare spre a face paza, adunarea în coloanà si citirea procl.(amatiei) de ràzboi care întîrziase a se citi. Oamenii îsi fac cruce descoperindu-se. Plecàm cu comp. 4 în frunte al càrei comandant, locotenent Stànescu, cunostea mai dinainte, prin patrulàri, locul ce trebuia sà atacàm. Ajungem la un pichet unguresc, format din baràci la mijlocul muntelui, acoperite cu carton gudronat de unde se deschidea vedere spre dealul întàrit al Ungurilor. Mi se comandà sà recunosc în dreapta o pozitie de unde mitralierele sectiei mele ar putea sà batà. Privesc si vàd cà distanta pînà acolo e mai lungà de 1300 m, si deci nu se poate bate. Ràmînem în pozitie de asteptare. Vine artileria de munte compusà din 6 tunuri de 56 mm sub conducerea locot. de rezervà Basarabescu. Recunoaste locul deja recunoscut de mine si aseazà tunurile. Compania 4 cu locot. Stànescu porneste spre a ataca din fatà dealul cu transee, a treia (càpitan Georgescu) în stînga ei compania 2 (locot. Petrescu). I se comandà ca îndatà ce va sosi o sustinere din batalionul Dolj pentru baterie sà atace pe dreapta, din flanc. Cele douà companii din stînga încep focurile din locurile ce li s-au aràtat. Compania noastrà stà în vale la baràci lîngà niste porumb. Se comandà ca sectia II-a cu comandant Isàcescu si sublocotenent Udrea sà porneascà sà ajute înaintarea celor 2 companii. Esalonul nostru de luptà (caii) stà sus în deal, în pàdure. Mi se dà si mie ordin sà însotesc comp. II, càci a venit compania Dolj. Pornim, sublocotenentul Stefànescu îmi strînge mîna înainte de a porni. Eu mà cobor cam pe stînga într-o ràriturà de pàdure si asez mitralierele. Tunurile noastre bubuie de tremurà pàmîntul. E ceatà pe dealul dusman si mergem cam la întîmplare.
Se aude de cîteva ori « ura ». Companiile sue încet dealul foarte înclinat al transeelor. Pe deasupra noastrà trec mereu gloante fine si produc un tac scurt si sec acolo unde cad. Am transeele în fatà dar nu vàd exact locul unde trebuie sà trag, totusi batem creasta dealului cu cîte o jumàtate de bandà. Trec primii ràniti pe lîngà noi în sus spre ambulantà. Comndantul batalionului mà invità sà-l însotesc mai pe dreapta la flancul inamicului. Pornim împreunà sà suim dealul unde parte din companii deja suise si pe lîngà noi trec gloantele în toate pàrtile. E un loc prea bàtut de gloante. Ne coborîm deocamdatà jos. Maiorul sue dealul dimpotrivà înapoi, cà aleg un alt loc de urcus mai putin bàtut, si sui din nou dealul prin pàdure (sefi de mitraliere Drugà si Misicu). Sus se aud ràcnete de ale soldatilor nostri si glasul sectiei noastre 1 de mitraliere sub comanda sublocotenentului Udrea. Un soldat mà anuntà cà sublocotenentul a fost împuscat în cap, si în curînd îl vàd adus pe o brancardà, întins cu ochii închisi, plin de sînge pe fatà. Mi-e groazà sà mà uit si trec înainte, dar mila de el îmi strînge inima. Sus a încetat lupta, inamicul a fugit, punem în bàtaie pentru orice caz.
Un miros nemaisimtit al mortii. Aici locotenentul Petrescu, sublocotenentul Stefànescu, Popescu, Ulea încearcà sà punà în regulà soldatii zàpàciti, din care nu se aflà decît jumàtate iar restul cu alti ofiteri ràtàciti sau retrasi.
Acum se vàd transeele inamice : formidabile. Cum au pàràsit ei asemenea loc de apàrare, întàrit cu 3 rînduri de sîrmà, e inexplicabil. Dar si soldatii nostri au fàcut minuni de vitejie, stînd înaintea fortelor lor si tàind sîrmele.
La vre-o 200 m de noi se ridicà un grup de soldati unguri cu mîinile în sus si cer sàse predea. Sînt vre-o 30-40. O grupà de soldati aleargà si-i aduc. Se leagà de mîini, se uità fricosi la noi sà nu-i împuscàm. Se trimit sub escortà.
Sunà cornistii adunarea celor ràtàciti, care încep sà vinà. Vine si comandantul care începe sà dea ordine în privinta organizàrii. Pentru recunoasterea întregului deal se trimite un pluton din compania Negreanu care tocmai a sosit, ca în tràgàtor sà màture ce s-ar mai gàsi. Din transee mai sar vre-o 40 soldati unguri care se predau. Se aduc si 3 ràniti de-ai lor care sàrutà mîinile ofiterilor nostri si-i roagà de iertare. Se aseazà la ocàpità de fîn si 2 soldati milosi îi panseazà. Unii sînt stràbàtuti prin piept, altii prin burtà, unul e plutonier major. Ei tremurà de groazà si durere si împreunà mîinile în semn de multumire gemînd.
Morti si ràniti de-si nostri umplu valea. Transeele sînt pline de soldati dusmani morti. Unul din ai nostri a càzut în colt, aproape de transee, lovit în cap, trîntit cu fata în sus, cu capela lîngà el, plinà de sînge si creieri. Aproape de el un soldat din armata ungureascà care spune cà e român lovit în piept, dar care poate sà vorbeascà
Mà duc cu doi soldati, luàm fîn, punem sub ei si pe ei si îi làsàm acolo. Pe camaradul meu îl cuprinde un plîns nervos de ceea ce a vàzut. Rànitii se culeg de brancardier si se transportà înapoi. Se aude cà a fost rànit la brat sublocotenentul Cadioschi si la picior sublocotenentul Anghelescu.
Ne pregàtim pentru noapte, o noapte neagrà, cetoasà, cu burà de ploaie. Ne culcàm pe niste fîn îmbràcati cu mantalele si acoperiti cu pelerinele. A venit si compania I acre ocupà dreapta batalionului pentru pazà. Se pune o ploaie grea si sîntem sub apàsarea temerii cà inamicul ne-ar putea ataca.
Atacurile de noapte produc tulburàri si dezordine, càci nu stii de unde sà te aperi. Ploaia cade tot mai stàruitor, începem a ne uda. Mà ridic în capul oaselor, mà acopàr cu pelerina pe cap si stau asa.
< 20 august>
In sfîrsit, se face ziua mult asteptatà. Un rànit ungur se vaetà în apropiere. Ne coborîm în pàdure la un loc fàcut de soldati si ne încàlzim, uscîndu-ne. Se adunà mortii ale càror gropi comune se fac. Ei stau cu fata în sus, albi, împietriti, cu piepturile sau fetele însîngerate. Unii stau cu mîna asupra fetiei ca si cum s-ar apàra, întepeniti asa. Sînt vreo 40 de morti si vreo 60 ràniti. Se aude cà sublocotenentul Udrea e cu putintà sà scape.
Se descopàr depozite de munitiuni si efecte unguresti înapoia dealului. Soldatii nostrii gàsesc prin transee mantale si pàturi, ciorapi etc. cu care se îmbracà. Se strîng armele lor pàràsite si cartusele. De aici de sus se vede spre apus Cerna în vale, pe soeaua càreia au trecut de ieri coloane de trupe si tràsuri.
In luptà comandamentul suprem se pierde, companiile ràmîn cel mult sub comnda sefilor lor si adeseori soldatii se conduc singuri. Prezenta ofiterilor si exemplul lor face foarte mult.
Ora 5 ½ p. m. Vine un preot, face slujba, noi ascultàm descoperiti. Mortii se îngroapà, un frate îngroapà pe fratele sàu mort. Lacràmi se aratà în ochii tuturor (39 morti si 60 ràniti).
S-au strîns si mortii unguri în transee ; figura lor streinà, blondà se deosebiste de a românilor. Se îngroapà acolo unde au luptat.
Vîntul a început sà batà dinspre apus, soarele se aratà si lumineazà scena sinistrà.
Dupà micile lucruri ce s-au gàsit în transee, se vede cà luptàtorii inamici fac parte dintr-un popor civilizat, plicuri si hîrtie bunà de scris, chiar lucioasà, fotografii ale sotiilor si copiilor pierdute în graba plecàrii etc.
Duminicà, 21 august.
Astnoapte a fost senin si frig. Acum e soare si bine. Nu ne-a atacat încà nimeni, desi noi ne-am asteptat. Sînt dealuri înaintea noastrà si la dreapta dealul Tepe întàrit. Cu toate astea ei nu trag. Care sà fie tactica lor ?
Tocmai cînd stam si ne odihneam mai bine în marginea pàdurii, auzim la dreapta noastrà un tun. Nefiind nimeni din trupele noastre la dreapta nu putea sà fie decît un tun inamic, care nu putea bate decît în noi. Prima loviturà cade la magazia de munitiuni a lor, aflatà lîngà noi, pe care au pàràsit-o si unde un pluton de oameni se dusese pentru a le ridica. Ei fug spre pàdure si apoi vreo 4 srapnele la cîte 5 minute se sparg deasupra pàdurii. Soldatii se retrag cam în dezordine pe vale, unde sefii îi adunà. Numai surdu ràmîne sa-si ispràveascà de copt porumbul, iar cînd vine spune celorlalti cà de ce au fugit pentru cîteva obuze sparte.
Aceastà întîmplare face pe maior sà ia urmàtoarea dispozitie : compania 5 de Dolj si cu compania 1 si 31 sà ràmînà sà ocupe dealul cu compania de mitraliere. Eu la compania 1, sectia cealaltà la compania 5. Cu ocazia aceasta, aflîndu-mà pe vîrful dealului cel mai dinspre apus, am ocazia sà admir frumoasa priveliste a Cernei. Rîul Cerna, calea feratà si o sosea frumos încadratà de arbori la distante egele. Aceasta pe dreapta.Pe stînga am ocazia sà vàd cu ochii liberi si apoi cu binoclul un prea frumos suvoi de munte ce curge spre Cerna si ocascadà bogatà ce cade spumegînd din munte. La cascadà se vede un pod si alàturi un chiosc. Pe pod trec soldati de care eu cred cà sînd de ai nostri dupà cum s-a vàzut în urmà, si care se opresc pe pod si admirà cascada.
Mai departe de Cerna se vede un pod mare. Sub mal orasul Toplet si ceva mai de parte satul Bîrza, case nu se vàd dar despre care Tràilescu (tàranul) ne spune cà sînt foarte frumoase si bogate.
Maiorul auzind cà au trecut trupe pe aci pune artileria noastrà de munte sçtragà cîteva focuri în fabricà si pe pod, desi eu sînt de pàrere cà trupele sînt ale noastre. Greseala se vede curînd càci mai multi soldati trimisi dintr-acolo vin sà ne anunte cà Batalionul 1 Dolj a ocupat jos Cerna (cu satele) si deci sà nu se mai tragà. Cu acesti soldati vine si un tàran român bàtrîn de jos. Ne strîngem grup pentru a vorbi cu el, dar pe semne cà tunul care a tras azi dimineata ne-a càzut, càci începe a trage srapnele.
Ne dàm mai pe dreapta si ne adàpostim. Trece compania 5 jos spre a se întîlni cu restul batalionului. Intr-acolo mai trimite tunul cîteva srapnele. Se aud cînd pornesc, cînd trec deasupra noastrà fiuind si se sparg în depàrtare. E senin, soare frumos sise ràcoreste (ora 5 sara). Pe searà sosesc 2 companii din batalionul nostrru 2-lea care se opresc la bordee.
A înoptat, se vede luna nouà. Ne culcàm pe fîn pe un loc pràvàlit, cu toatà sectia la piciorul unui vechi arbore uscat. In fatà un arbore înalt, frumos prin care trece vuind trist vîntul. Deasupra noastrà transee din care s-au tras lovituri ale mortii, în fata noastrà valea pe care au înaintat ai nostri.
Mi-aduc aminte de ranitele, càmàsile, cartusierele, scrisorile aruncate prin santuri si pe cîmp si mà cuprinde un sentiment al mortii si al pàràsirii…. De ce toate astea ? Fetele triste si împietrite ale mortilor nostri si mortilor unguri aruncati în sant unul peste altul îmi vin în gînd .
Am dormit o noapte plinà de neliniste si gînduri triste, alunecînd mereu spre vale, locul fiind prea înclinat.
Luni 22 august
O zi cu soare. Ne aflàm tot la locul nostru. Pe la 10 începe iaràsi tunul spàrgînd srapnele si obuze în dreapta si înapoia noastrà. Stàm pe loc, culcîndu-ne pe burtà. Au càzut de asemenea multe ghiulele spre Bîrza, pe Cerna, ocupate de trupele noastre. Sîn tunuri inamice ce bat de la confluenta Cernei cu Bela. A venit o baterie de 75 de ale noastre care observà si care de mîine va încerca sà reducà la tàcere tunurile dusmane.
Spre searà sîntem chemati sà ne odihnim la bordee. E o lunà frumoasà peste pàdure spre maizà zi. Vàd o pisicà iesind din baràci, desigur pàràsità de grànicerii unguri. O iau si o mîngîi aducîndu-mi aminde de acasà.
Mà culc îmbràcat pe un pat de paie în bordee.
Joi 25 august
Ziua de marti petrecutà la baràci a fost calmà . Miercuri însà a fost o zi nelinistità si plinà de peripetii . Ne aflàm cu (compania) o sectie de ale noastre tot la baràci (sectia II pe Pades), cînd auzim cà corpul I, càpitan Urziceanu, si compania 7, càpitan Stavarache, sînt atacate de infanteria si tunurile inamice. Cu ½ orà înainte, obize si srapnele începuserà de altfel sà cadà atît pe Pades cît si pe la noi. Se trimit spre ajutor compania 3 ( la compania 1) si compania 11 ( la compania 7). Compania 4 e risipità în tràgàtori pe un sant improvizat spre a para întoarcerea companiei 7 de càtre inamic. Acolo instalez si eu sectia mea de mitraliere. Au venit si tunuri de 75 mm (cu càpitan Vlàdescu, fost coleg al meu de liceu) si trage unul din dreapta noastrà si altele din stînga în spre satul si gara Peciniska, pe Cerna, unde s-ar vedea miscàri de trupe.
Trage mereu si bateria de 53 (acestor tunuri soldatii nostri au început sà le zicà berbeci), înapoia înàltimii Padesului. Canonada aceasta atrage asupra noastrà un adevàrat potop de obuze si srapnele. Vreo 15 în sit trec exact prin acelasi loc pe deasupra noastrà. Cu mauzim bubuitul tunului dusman, ne asteptàm la o bombà si ne culcàm în santuri. Aproape imediat vine si ea suierînd. Un obuz (75) cade la 5 m în vale de noi si aruncà asuprà-ne pàmînt, dar din fericire altà pagubà nu face. Un soldat se duce cu lopata scobeste în locul unde a càzut si-i gàseste fundul si sfàrîmàturile. Alt obuz cade putin mai sus de noi. O srapnelà de asemenea se sparge pe sus, trimitînd alice rotunde ; càpitan Urziceanu a fost rànit la brat si adus la baràci unde se aflà doctorul.
Alti ràniti vin, unii singuri, altii sprijiniti de brancardieri. Tîrziu, pe la 3, mîncàm chiar
în santuri, soldatii pîine goalà, care li se aduce, càci mîncarea e mai greu de adus pe linia de luptà.
Spre sarà împreunà cu comapnia 2 si 4 ocolim pe valea baràcilor, facem un înconjur si ne gàsim pe Pades în dreptul companiei 1. La una din companii, asezatà deja de azi, gàsesc multà neregulà, arnajez pe tràgàtori la locul lor si-i pun sà lucreze santuri. Din fata noastrà, de jos, vin gloante dusmane.
Sectia noastrà o oprim deocamdatà la vreo 50 m de linia I pentru ca aranjînd sà facem si pentru noi un sant de adàpost pe santul ce merge pe vale si unde am avea bun cîmp de tragere. Tocmai în acest timp se primeste ordin ca compania noastrà sà plece spre regiment, care se aflà la nord-vest de Cocos.
Innegureazà ; plecàm cu cîtiva soldati din compania 2 care ne càlàuzesc pînà la poiana Rachela. Acolo e vorba sà gàsim o càlàuzà, dar n-o gàsim. Un biciclist ne conduce pînà la muntele Cocosului ; acolo cîtiva soldati stiu directia regimentului dar nu exact. Unul ne conduce cîtva timp prin mare întuneric, nu gàsim regimentul, ne e teamà sà nu fim atacati, ne întoarcem la Cocos unde dormim în poaie, dupà ce ne împiedecàm de toate lemnele pînà a gàsi vechiul bordei construit de noi, dar prin frunzisul càruia curge ploaiaca afarà.
Dimineata soldatul vine cu stirea cà a gàsit regimentul. Plecàm prin ploaie si-l gàsim pe granità. Ni se spune cà compania 8 în acea zi fiind trimisà sà facà recunoasteri e cuprinsà între 2 focuri inamice dupà douà dealuri întàrite si pierde 50 oameni, morti si ràniti. Vine brigadierul si ne spune sà ne retragem pe Cocos si poiana Rachela. Noi venim la aceasta din urmà. Mànînc, stàm putin la foc si mà culc ca 1 ceas.
Vine càpitan Stavarache rànit la picior de un glont, pe brancardà. S-a trimis ajutor la Pades, compania 12.
A mai stat ploaia, se vede putin soarele dar bate vîntul.
Vineri 26 august
De asearà a început infernul . Sîntem chemati din nou la batalionul 1, pe Pades. Ocolim pe jos prin pàdure si cum ne aflàm în fata dealului ce avem de trecut, auzim o violentà împuscàturà sus, încît credem cà s-a început vre-un asalt. Apoi se vede cà observatorii unguri instalati pe malul drept al Cernei ne-au vàzut càci artileria dinspre Peciniska începe spre noi o canonadà cum nu s-a vàzut. Se încruciseazà obuzele cu srapnelele pocnind. O cracà dintr-un arbore cade cu zgomot si pàmînt si fum negru se ridicà din dealul din spatele nostru.
Plutonier Ghetu e lovit de o spàrturà în piept, nevàzut, dar abia mai poate ràsufla. In sfîrsit ajungem pe deal.
Ce a urmat, una dintre cele mai grele nopti. Plouà si bate vîntul îngrozitor. Mà culc lîngà o claie de fîn aproape de sectia mea asezatà în bàtaia pustii, mai jos de creastà. Nu pot sà închid ochii de ràsletele împuscàturi si pe deasupra plouà.
Pe la miezul noptii începe un ropot de împuscàturi si artileria geme si vîjîie din ambele pàrti. Sîntem luminati de reflectoare. Cînd încetarà putin tunurile începu un majestuos tunet al cerului înnorat de la ràsàrit la apus. Pàrea cà vrea sà spunà cà zgomotul acela urias si sublim aduce bogàtia si rodul naturii, pe cînd grozavele tunete ale tunurilor distrugerea ei.
Dimineata plouà mereu si bate vîntul. Cum am petrecut aceastà zii ? N-as putea spune. N-am mîncat toatà ziua decît o bucatà de pîine si asupra capului au uruit bombele. Pe la 4 p. m., cred, începu un atac al dusmanului. Incep sà curgà proiectile. Geme pàmîntul. Comandantul companiei e lovit în spinare de o schijà dar, totusi, nu mai poate sta.
Ràmîn singur ca comandant. Sectia II-a se duce pe flancul drept, (sectia) I-a ràmîne si ocupà o pozitie de tragere. Impuscàturile tin mai bine de un ceas. Obuzele sfarmà pàmîntul în transeele din stînga si rànesc multi. Gloantele de asemenea îi lovesc si îi omoarà. Peste o claie de fîn cad mereu srapnele.
E pe searà, împuscàturile au mai încetat. Vine noaptea tot asa de grea, polioasà si cu vînt.
Sîmbàtà 27 august
Astnoapte am ràmas cu o sectie pe Pades, ceailaltà fiind pe dealul opus. M-am retras ceva mai înapoia frontului, luptele de noapte nefiind prielnice mitralierelor. Iaràsi ploaie si vînt, pe la miezul noptii, iaràsi ropot de împuscàturi si lumini sinistre de reflectoare si bufnituri de tun cu scàpàràri orbitoare. Se bate toatà valea dinapoia noastrà si santurile. In sfîrsit totul se potoleste. Se pare cà dusmanul nu se gîndeste decît sà tragà din santuri, iar la nàvalà nu prea cugetà.
De dimineatà am mutat sectia I, care nu prea avea loc bun de bàtut pe sea, între compania 1 si a treia pe dealul din stînga de unde se vàd bine transeele dusmane. Am pus oameni de legàturà pe la copaci, am orînduit alti oameni de legàturà spre esalonul de luptà iar eu m-am instalat, ceva mai înapoi, lîngà un arbore unde mi-am fàcut împotriva ploii un adàpos cu crengi si fîn.
Pe la ora 2 d. a. se aud deodatà groaznice împuscàturi pe muntele Cocos în dreapta noastrà. Desigur, dusmanul a încercat întracolo un atac care dacà i-ar fi reusit, i-ar fi folosit, càci odatà Cocosul ocupat ar fi putut sà stràbatà dincolo de granita noastrà, iar noi sà pàràsim Padesul mutîndu-ne pe dealul Bîrsa. Dar, înainte de a avea o stire precisà de acolo, cred cà lupta a fost cîstigatà de noi, càci s-au auzit puternice « ura » si chemarea din corn la asalt românesti.
Lupta a tinut cam o jumàtate de ceas. Apoi tunurile dusmane au început sà batà spre Cocos, semn cà ai lor s-au retras. Ceata ce plutea azi dimineatà pe munti s-a risipit. Acum nu mai plouà si soarele se vede din vreme în vreme. Inimile parcà se mai înveselesc. Omul se învatà cu toate si cu ploaia si cu neodihna si cu lipsa de mîncare si cu transeele pe care le socoteste ca pe un prieten ocrotitor.
Azi dimineatà trecea spre miazàzi un sir de cocori ; se duceau spre o tarà caldà si pasnicà unde nu sunt ràzboaie si màceluri. A amurgit, e senin si ràcoare. E o lunà frumoasà peste munti. Pàcat cà totul e întunecat de ideea cruntà a ràzboiului.
Luni 29 august
Sfînta duminicà de ieri am petrecut-o pe acelasi loc. A fost vînt cam rece si aci soare, aci nor. Am trimis vorbà si soldatul de la cal mi-a trimis o càmasà curatà, ciorapi si m-am schimbat. Am scris o carte postalà acasà.
Soldatii nostri si cu cei unguri, din transeele vecine, îsi trimit din cînd în cînd cîte un glont în loc de salutare. Ei s-au obisnuit în santul lor si teama s-a micsorat mult. Glumesc si rîd pe seama « purcelelor » ce cad prin apropiere.
M-am dus adeseori sà-i vàd si din locul unde se aflà mitralierele se vàd în valea Cernii trecînd pe sosea care cu provizii pentru armata ungureascà, conduse de soldati unguri. Din cînd în cînd, se comunicà artileriei sà tragà în coloane mai însemnate. Acum, de curînd (chiar ieri), ungurii au asezat un tun chiar sub dealul unde sînt transeele lor si trag în artileria noastrà. Nu stiu ce fel de srapnele sau obuze au, càci cînd trec produc un vuiet foarte puternic. Mai multe obuze si srapnele au càzut pe lîngà santurile rezervelor noastre dinspre miazà zi de Pades si i-a fàcut pentru un moment sà-si schimbe putin locul.
Pe muntii de dincolo de Cerna, ungurii au observatori care vàd orice miscare si comunicà tunurilor sà tragà. Cu toate cà ghiulelele sînt aruncate mai mult la întîmplare, adeseori fac stricàciuni.
Din compania noastrà sînt pînà astàzi 9 insi ràniti de tun . Bucàtarul nostru, care venea cu un tàran cu cazanul cu mîncare pentru soldati, si care, neobisnuit cu ghiulelele, de cîte ori le auzea se apleca în jos cu fricà, la plecare a fost rànit la ambele picioare de spàrturi de obuz, iar tàranul lovit mult mai grav.
Spre searà, dl. maior de la (Regimentul) Dolj, sub comanda càruia deocamdatà ne aflàm, dà ordin ca o sectie sà o punem la intrarea vàilor de la ràsàrit de Pades, pentru a apàra Padesul de un atac de flanc.
Este o lunà frumoasà si sub lumina ei pun o mitralierà la intrarea unei vài, iar pe cealaltà ceva mai sus, spre artileria micà, la intrarea altei vài. Se face adàpost (sant) pentru oameni si se lasà noaptea acum. Eu gàsesc ceva mai înapoi un loc pregàtit de oamenii nostri de legàturà, înapoia unui copac gros pe lîngà care s-au adus si gràmàdit lemne. Noaptea se petrece linistità.
La ziuà cad cîteva obuze prin apropiere. E nor pe cer si se încearcà sà plouà. Cînd scriu aceste rînduri, un glont venit prin ricosat de la inamic fiuie în apropiere si mà face sà schimb locul de la fagul unde stam, mai în apropiere, la un alt fag. Dupà prînz vremea se mai limpezeste, dar tunurile inamice încep sà batà continuu dealul unde se aflà tunurile noastre si valea pe care ne aflàm.
Soldatul nostru, Litrà, se duce cu mai multe bidoane la apà dar deasupra lui pocneste un srapnel, îi sparge un bidon, îi rupe mantaua, îi zdrentuieste pantalonii si îl ràneste în pulpa piciorului pînà la os. Nu se vaità, rabdà, un soldat îl duce de brat si el schioapàtà spre patul unde se aflà doctorul.
Soldatii nostri au cuvinte de glumà pentru toate. Cînd eram sus pe Pades (la stînga) si cînd armele se porneau pe pocnit pe deal, zgomotul lor sec, fàrà ecou, semàna cu ceva pe care nu-l puteam defini. Un soldat de alàturi spuse cà ai nostri coc boabe de porumb si comparatia mi se pàru foarte nimerità. Cînd te afli pe un deal si pocniturile încep pe un deal vecin, huietul lor capàtà o mare amploare. Uneori un pocnet de puscà aleargà pe toate vàile mai bine de un minut.
Mà plimb prin pàdurea bàtrînà de fagi si dau de un fag gors în circa 70 cm, rupt de un obuz. M-am spàimîntat de aceastà fortà. Alti fagi sînt ràniti de gloante de srapnel sau spàrturi de obuze.
Azi s-a dat trupei ceai si mîncare (fasole cu slàninà) de 2 ori. Ordinul e ca trupa sà fie bine hrànità. Un soldat sîrb din armata austriacà a venit singur si s-a predat armatei noastre. Spune cà la ei mîncarea e foarte putinà, o jumàtate de pîine pe zi si mai dà si alte làmuriri. I se dà sà mànînce.
Artileria noastrà a làsat ca tunurile vràsmase sà batà dar, cînd le-a venit si lor bine, au început un foc repede, mai bine de 30 lovituri în mai putin de un minut, si acestea în douà rînduri. Desigur cà rezultatul a fost bun, càci de observatorii lor de comunicà « bine ». Tràgàtorii si-au fàcut adàposturi înapoia lantului si în timpul zilei se odihnesc, pàziti de santinele înainte.
Marti 30 august
Astnoapte, afarà de cîteva împuscàturi ale patrulelor în dreapta noastrà, a fost liniste. A început însà sà picure de ploaie. Dimineata de asemenea noroasà si cu burà de ploaie care însà peste cîteva ceasuri a stat. Tunurile inamice abia au tras cîteva focuri, ale noastre deloc. Pe la noi fluierà din cînd în cînd gloante, astfel cà atît din cauza lor cît si de teama ghiulelelor, sîntem nevoiti sà stàm trîntiti jos si sà nu ne prea aràtàm în grupuri mari.
Pe la ora 2 a venit pe la mine frate-meu Dumitrache, atasat la brigada I (pichetul Siliste, ca càlàras de stafetà). E sànàtos si spuse cà pe la ei e liniste, iar tunurile se aud numai. Ii dau sà bea tuicà si sà mànînce ceva. Imi povesteste cà s-a întîlnit cu I. Bàlteanu pentru care i-am dat o scrisoare. Oamenii din companie neputîndu-se schimba de o lunà au început sà facà pàduchi si, tot stînd noaptea sub cerul liber, multi au ràcit.
Pe searà cerul e senin, ceturi se lasà pe vài.
Joi 1 septembrie
Ieri a venit o companie de mitraliere a Regimentului 1 Dolj si ne-a schimbat. A venit si generalul cu suita sa si a inspectat locurile .
Ocolim ca sà nu fim vàzuti de inamic si ajungem la bordeie unde gàsim pe comandantul companiei restabilit ; mîncàm si apoi pornim spre Poiana Rachela, apoi spre locul unde stà esalonul nostru de luptà, adicà pe teritoriul tàrii noastre de unde se vàd muntii nostri si satele noastre pe munti.
A dat Dumnezeu soare ; e càldut. Soldatii se schimbà cu totii, se spalà, se aerisesc. Mà rad si eu, mà spàl pe cap, mà frec cu o cîrpà umedà pe corp si mà simt alt om.
Se face apelul companiei strînse cu cai cu tot, mîncàm devreme si apoi pornim, trecînd prin Poiana Rachela, unde curg bombe dusmane càci a simtit aci artileria noastrà. Ocolim mai pe vale si o sectie a noastrà ràmîne aci la batalionul 3, iar eu cu una mà urc pe vîrful Cocos la batalionul 2. Aci mà simt ca la mine acasà càci primele zile aici le-am petrecut linistit, iar pe de altà parte dusmanul cred cà a pierdut pofta de a mai ataca aceastà localitate de acum 3-4 zile de cînd a fost gonit 2 km. S-au stîns de pe locurile de unde ei au tras mari gràmezi de tuburi de cartuse.
Au fost de la noi si ràniti si cîtiva morti, Dumnezeu sà-i ierte. Mà culc noaptea în cortul unui camarad iar dimineata ne amenajàm mai multe locuri de asezat mitralierele în jurul transeelor. Ne facem apoi corturi între compania 7 si 8. Numai dacà am sta mai mult aici.
Vineri 2 septembrie
Asearà era o foarte frumoasà lunà spre ràsàrit, senin peste tot si cald. Priveam din cortul meu luna prin frunzis, cînd deodatà aud un tunet al cerului spre apus si, în mai putin de 10 minute, cerul fu înorat, un vînt puternic si ploaia începu sà cadà. Spre ziuà ploaia a stat, dar vîntul a continuat sà batà cu furie. Mà încàlzesc putin la un foc mic fàcut de soldati. De la casierie ni se aduce leafa de 390 lei din care trimit acasà 350, neavînd ce face cu ei aici. Trimit de asemenea nevestei o carte postalà, una lui frate-meu Alexandru si alta lui Isop, la Cîrligati, cerîndu-i làmuriri ce mai e pe acolo. Primesc o scrisoare de la socru-meu care a venit la Severin spre a cere un permis de trecere sà ne vadà dar nu i se acordà.
Un consàtean îmi spune cà a vàzut caii nostri la un tun (Reg. 21) pe vale. Dupà prînz cerul se însenineazà, soarele stràluceste dar vîntul bate tot asa de tare. Se aud tunurile bubuind din vreme în vreme. Azi pe la 5 ½ seara primesc un bilet de la socru-meu si Sp. Filimon cà se aflà la bucàtàriile regimentului. Mà duc cu un soldat de la esalonul nostru de luptà pe jos, de aici încalec pe cal si urmat de alt soldat càlare coborîm o vale prin pàdure, iesim la sosea si curînd ajungem la bucàtàrii.
Revederea e miscàtoare. Stàm pe fîn, mîncàm si bem vin din ploscà, eu povestindu-le ce s-a întîmplat pe aici. Au venit cu càruta cu caii direct de la Plenita. Mîne dimineatà vor pleca spre Vîrciorova prin Moisesti pentru a vedea pe cei 2 Ionel. Cei de acasà sînt sànàtosi, dar sînt tare îngrijorati. Stàm de vorbà pînà ce iese luna, ne luàm ràmas bun si plec.
Prin pàdure, pe unele locuri, e un întuneric orb si caii singuri mai vàd drumul. Descalec de pe cal aproape de vîrful Cocosului si mà duc pe jos la cort, pe care-l gàsesc modificat. E o noapte seninà si friguroasà, am un somn nu tocmai linistit.
Sîmbàtà 3 septembrie
Astàzi e senin si vîntul a mai încetat. Pun sà-mi scobeascà un loc pentru bordei. Trece un aeroplan alb cu cîte o cruce neagrà pe aripi, e aeroplan unguresc. Tunurile noastre trag cîteva srapnele dupà el dar nu-l ajung.
Bordeiul meu e de 2 m de larg, 2 ½ lung, scobit în pàmînt cca 80 cm, într-o parte 2 pari pe care se reazimà, unul peste altul, mai multi tufani uscati culesi din pàdure. Acoperisul, dintr-o bucatà, se reazimà pe parapet si e construit din lemne tàiate din pàdure si puse unul lîngà altul. La o parte îi las usa. Intr-un colt, lîngà usà, o gaurà scobità în pàmînt care apoi ràspunde în sus pe lîngà bordei, soba.
Mai citim cîte un jurnal care vine si din care vedem cà diplomatii germani au fost expulzati din Grecia, cà cabinetul din aceastà tarà a demisionat, cà e vorba sà fie înlocuit prin Venizelos, ceea ce ar însemna ràzboi contra Bulgariei, cà în sfîrsit germanii preparà opinia publicà pentru o retragere din Franta pentru a-si scurta frontul, zic ei.
Seara seninà si ràcoroasà. Pe la 11 noaptea se aud împuscàturi pe partea de nord a Cocosului, sînt sentinelele noastre de la baràci ; un pluton din compania 8 ce era postat acolo se retrage aducînd vestea cà s-ar fi vàzut inamicul ; focuri înspre noi nu se aud însà deloc.
Maiorul apare si dà dispozitiuni de apàrare, eu asez o mitralierà la stînga tunului. Plutonul ce se retràsese e întors înapoi pentru a se pune în cunostintà si în curînd ni se trimite vestea cà nu e nimic si cà companiile sà se retragà în corturi pentru a se odihni.
Ne culcàm oarecum multumiti cà nu a fost nici un pericol, dar tot cu grijà. Se lasà un frig strasnic ; mà învîrtesc mereu pe fînul meu. Multi sondati nu pot sà doarmà de frig, se plimbà printre corturi.
Duminicà 4 septembrie
De dimineatà e senin si liniste. Pe la ora 9 trece un aeroplan dusman ; pe cele douà aripi ale lui se vede crucea neagrà. Peste un ceas se întoarce si ni se comunicà sà stàm ascunsi, càci a aruncat în Severin bombe. Oamenii se tund si se rad, apoi se apucà de lucru la bordeiul ce trebuie sà-i adàposteascà. Ispràvesc si eu pe al meu, acoperindu-l cu pàmînt. Càtre searà fac un foc în cuptorul dinàuntru, care arde foarte bine. Vin la mine cîtiva camarazi ofiteri si fierbem tuicà cu zahàr. Pentru noapte ridic foaia de cort de la usà pentru ca aerul îmbîcsit oarescum de fum sà se purifice. Spre ziuà începe sà se facà frig, dar e mult mai cald decît în corturi.
Luni 5 septembrie
Astnoapte a càzut brumà ; se vede albà pe ierburi. Se aduce ceaiul, se face inspectia ratiilor de rezervà si se pedepsesc cei care s-au atins de ele. Se urmeazà cu sàparea bordeielor trupei. Cuptorul meu avînd cosul chiar sub streasinà are douà inconveniente, aduce fumul la usà si amenintà acoperisul. Ii fac deci un canal care conduce înapoi pe care-l acopàr cu lespezi de piatrà, la capàtul canalului ridic un cos de piatrà si pàmînt.
Aeroplanul de ieri trece din nou spre Severin. E soare, pàmîntul se uscà putin. Incep sà vàd cum trece fumul pe serpentinà si vàd cà focul arde bine si fumul iese foarte abundent pe cosul cel conic. Pare cà bordeiul meu e cel mai càlduros, desi altele sînt mai confortabile.
Sublocot. Strîmbeanu care a fost în recunoastere de ieri, abia azi pe searà s-a întors. Stirile ce se aduc pînà acum de la inamic sînt cà inamicul nu prea e numeros si cà nu prea se gîndeste la ofensivà .
Marti 6 septembrie
Zilele încep sà devinà monotone, soldatii lucreazà pe rînd pe la bordeie, ba la snaturi de legàturà cu transeele. Au început sà se facà pe ici pe colo adàposturi acoperite chiar pe transee. Sîrma ghimpatà s-a întins peste tot, afarà de o portiune spre ràsàrit si spre dreapta, portiune care este prea spre teritoriul românesc si ar prezenta pentru inamic inconvenientul cà ar putea fi atacat prin spate de trupele noastre de rezervà. S-au mai làsat mici deschideri între plutoane pentru contraatacuri.
Drumul cel mai usor pe unde ar putea înainta e cel de frontierà, unde e valea cea mai adîncà si pe unde au legàturà cu întàriturile lor. Acolo, în vale, la baracà, avem totdeauna un pluton de gardà. Pe aci au atacat ei Cocosul zilele trecute. Dincoace de Poiana Rachela se aflà batalionul 3, unde stà si colonelul ; jos, la bordeie, e batalionul 1, asa cà legàtura e fàcutà pînà la Pades.
Zilele au început sà devinà monotone. Sàpàturi si stare pe loc, vîrful Cocosului si altceva nimic. Unii ofiteri ar vrea sà se ducà în recunoastere pentru a iesi din aceastà monotonie. Toti ar vrea sà ocupàm un sat sau Mehadia, pentru a trài maibine în case. Si încà pînà acum vremea ne-a favorizat, dar acum bate vîntul dinspre ràsàrit, e cam nor si teamà mi-e de vreo schimbare a vremii. Dàm zor sà se ispràveascà de sàpat bordeiul sectiei. Plutonierul major pleacà psre Bàilesti, îi dau o listà de cumpàràturi si ceasornicul sà-l dea la ceasornicar si trimit împreunà cu el ordonanta la Sipinesti sà-i dea geamantanul cu cele neabsolut trebuincioase pentru a-l duce la Bàilesti si sà opreascà lada pe care va aduce-o la esalonul de luptà. Focul arde frumos în vatra lui.
Astàzi am fost de 3 ori alarmati. Odatà pe la 11, un pluton pleacà cu col. Olt. de la artilerie pentru a studia pozitiile învecinate. Se întîlneste cu o patrulà inamicà si se schimbà focuri, e rànit un artilerist care se pierde de pluton. De asemenea, colonelul se ràzleteste si numai cu 2-3 soldati, pe o altà cale, ajunge la Pades.
Iesim cu totii, auzind împuscàturile, gata de luptà, dar ni se spune care e cauza lor si ne potolim. Mai multe patrule se trimit dupà colonel si dupà rànit. Colonelul trimite vorbà în curînd cà a ajuns la loc bun, dar rànitul nu se gàseste.
Pe amurg iarà vin pe la mine camarazii Martian si Petrescu si punem o gamelà pentru ceai la foc. Cînd începe sà fiarbà, în aceeasi directiune ca la 11, se aud împuscàturi. Iesim buluc afarà împiedecîndu-ne de toate lemnele. Peste 10 minute ne întoarcem înapoi si punem zahàrul în gamelà dar deodatà se aud aceleasi împuscàturi. Mantalele se încurcà, le luàm pe noi de la poale etc. Dar si de astà datà nu e nimic. Credem cà patrulele unguresti speriate de azi se împuscà între ele.
Ne luàm ceaiul linistiti, vorbim multe si màrunte si mai ales asupra ràzboiului. Ni se aduce vestea cà la telefon s-ar fi comunicat cà Turtucaia ar fi fost reluatà de ai nostri, cu mai multe mii de prizonieri si cu toate tunurile si cà bulgarii se retrag în dezordine. Vestea aceasta ne umple de o mare bucurie, càci, dacà se adevereste, înfrîngerea Bulgariei e asiguratà .
Miercuri 7 septembrie
Zi noroasà cu vînt puternic si continuu din spre ràsàrit. Continuarea lucràrii bordeiului sectiei. Pe Cocos, aceeasi treabà de toate zilele. Citesc ziarele « Epoca » si « Adevàrul » apàrute duminicà 4 septembrie si aflu cà sîrbii înaiteazà spre Mànàstire si cà armata lui Sarail a avut o victorie desàvîrsità asupra bulgarilor, fàcîndu-le mari pagube si luîndu-le tunuri si prizonieri. Pe sarà vine ordonanta mea care mi-a trimis geamantanul si mi-a adus lada la bucàtàrii. Mi-a adus si o sticlà de piperiment si una de tuicà. Aduce vestea cà sublocotenentul Udrea e aproape bine si cà poate umbla, lucru ce mà umple de bucurie. Am si astà searà musafiri cu care stau de vorbà la lumina focului. Noaptea visez o gràmadà de lucruri, mi se pare cà chiar am vorbit în somn. Nu a fost nici un incident de arme.
Joi 8 septembrie
Astàzi e Sf. Maria Micà si dacà nu-mi spunea un camarad nici nu stiam. Aici abia dacà se mai tine socoteala zilelor, nicicum a sàrbàtorilor. Se urmeazà cu sàparea si constructia bordeielor, cu adàposturile blindate de pe santuri si cu întinderea sîrmelor ghimpate. Se trimit mereu patrule în toate pàrtile, care adeseori au conflicte cu cele unguresti si aduc diferite stiri.
Am fost invitat la masà la prietenul Martian si Petrescu care mi-au dat purcel fript si orez cu lapte si mai ales vin de care tocmai nu bàusem cam de multà vreme. Pe la ora 4 coborîsem putin valea spre ràsàrit, cînd aud împuscàturi spre nord. Intr-un suflet sînt sus, cîtiva servanti trimisi dupà ferigà de acoperit bordeiul lipseau, dar repede improvizez din oamenii de rezervà ce aruncau pàmînt pe bordei. In curînd însà împuscàturile se linistesc. Peste un ceas aflu cà o recunoastere de ale noastre s-a apropiat prea mult de Arsana, au fost vàzute si s-a tras asupra lor. Ei însà n-au ràspuns dar, surprinzînd o santinelà de ale lor care s-a pus pe fugà, i-au luat pàtura si gamela.
Vîntul bate mereu, toatà ziua nor si a încercat de mai multe ori sà ploaie. Noroc cà bordeiul sectiei s-a terminat pe sarà, asa cà pentru cîtà vreme vom sta aici, adàpostul îi e asigurat. Vine mîncarea ; soldatii trec pe rînd la cazan, îsi primesc ciorba si se asazà tàcuti prin apropiere. Unii mànîncà repede din genunchi, rupînd pîine din sacul de la sold, altii taie sau rup bucàtile si le dumicà în gamelà, dar nici unul nu se încurcà mult cu masa, parcà si-ar face o datorie.
Vine noaptea, pàdurea, care a vuit toatà ziua, acum vuieste si mai trist si mai înfioràtor.Cînd cade noaptea neagrà, vîntul suflà lugubru în acesti munti cu pàduri seculare ce fac noaptea si mai de temut.
Vineri 9 septembrie
Astnoapte am dormit agitat ; de vreo 2-3 zile pare a se reîntoarce vechea perioadà intermitentà de indispozitie. Vise încurcate, lupte cu pràstii si cu pietre etc. Apoi mi se pàrea cà nu sînt culcat în bordei ci undeva departe de sectia mea, lîngà cîtiva soldati pe care nu-i cunosteam ; întreb cu glas tare dacà nu e vreun soldat de la mitralierà pe aici : ordonanta mea nu stiu ce ràspunde de alàturi, îi cunosc glasul, mà destept si mà culc din nou asigurat cà sînt chiar lîngà sectia mea. Poate cà starea asta pe loc sà fie cauza indispozitiei.
Dimineata ceatà. Bate vîntul dinspre apus acum, o risipeste rînduri-rînduri si scoate soarele. E cald încît se poate sta numai în tunicà. La batalion vin sapirografiate informatiuni de la statul major : trupele noastre au ocupat Fàgàrasu, Avrigul (satul lui Gheorghe Lazàr) etc. Apoi pe frontul Oltului localitatea Bran si altele. Se confirmà ruperea frontului bulgar pe frontul Salonicului si luarea unui mare numàr de tunuri, chesoane si prizonieri.
Mà doare inima sà scriu cà Udrea, camaradul nostru rànit la cap în ziua de 19 august, a murit joia trecutà. Un soldat care a fost cu el la Craiova a adus vestea aceasta. Fàcut ofiter abia anul trecut, tînàr, blînd si cuminte ca o fatà mare, aproape niciodatà neîtrebuintînd cuvinte aspre cu soldatii, cuviincios si respectuos fatà cu toatà lumea, iubit si stimat de toti, el e dus mort în floarea vîrstei în satul sàu natal (Salcia-Mehedinti) la pàrintii sài care se uitau la dînsul ca la un luceafàr. Cine a vorbit cu el si n-a ràmas încîntat de zîmbetul sàu bun si dulce, de vorba sa blîndà si màsuratà. Parcà-l aud cînd stàteam amîndoi împreunà la Ciresi în aceeasi camerà si cînd sara ne culcam, stingînd lampa el spunea : « Noapte bunà, domnule locotenent » si aceastà blîndà urare pàrea cà într-adevàr îmi aduce o noapte bunà. Avea frumoase visuri de viitor, îl stàpînea un puternic instinct militàresc si voia sà fie de folos patriei sale. In ultimul timp ar fi voit sà se ducà la aviatie.
Dumnezeu sà te aibà în sfînta lui pazà, blînd si iubit copil. In viata ta ai fost asa de cuminte si nevinovat încît nici nu mai e nevoie sà mà rog pentru iertarea pàcatelor tale…
Sîmbàtà 10 septembrie
Ieri dupà prînz am mai fàcut oarecari ameloiràri bordeiului. Am mai sàpat înàuntru partea dinainte ca de o palmà, locul unde se umblà, iar restul l-am làsat la vechiul nivel, ceva mai ridicat pentru pat. Marginea patului îmi serveste dealtfel bine si pentru a sedea. Am schimbat cuptorul pe care l-am fàcut alàturi de celàlalt, adicà tot aproape de colt, dar în stînga. E mare de coprinde cel putin douà brate mari de lemne si are deschidere direct afarà.
Astàzi de dimineatà ceatà si ploaie màruntà care a tinut toatà ziua. Multi dintre ofiteri, care pînà acum nu si-au fàcut bordei, vin sà se încàlzeascà si sà stàm de vorbà cînd lucràrile le permit. Buz ne povesteste de moravurile ultra stricate ale unor pàturi sociale de oras, apoi alunecàm pe panta spiritismului în care eu n-am nici o încredere. Apoi aduceri aminte de luptele avute, de oamenii pierduti si discutiuni de ce se mai prezintà pe alte fronturi. Ne-a cuprins o adevàratà sete de stiri ; un jurnal ar avea o valoare nemàsuratà. Ne întrebàm unii pe altii dacà n-am càpàtat vreunul.
Duminicà 11 septembrie
Ast noapte m-am desteptat (dupà miezul noptii), împuscàturi în spre apus. Au tras santinele de la comp. 6 care au avut pàrerea cà cineva înaintea lor se miscà. Iatà cum e fàcutà paza Cocosului de companii : Compania 8 (càpitan Ionescu) pàzeste creasta în spre m. n. de o parte si de alta a drumului de frontierà, cu santuri si adàposturi în santuri. Un pluton din aceastà companie e trimes în fiecare zi înainte ca la 2-300 m la locul unde se gàsesc baràcile, spre stînga cea ungureascà, spre dreapta cea româneascà, acolo plutonul la rîndul lui trimete santinele si patrule . Spre apus are sectorul de pazà compania 7 (sublocotenent Petrescu), care de asemenea trimete la dumul de carà ce încinge muntele prin pàdure, un pluton care procedeazà ca si cel de sus. Tot spre apus, dar mai pe stînga, pàzeste comp. 6 (sublocot. Gheorghiu) cu un pluton la Poiana Siliste si se leagà în vale spre Poiana Rachela cu batalionul 3 unde se aflà si colonelul. Spre ràsàrit, comp. 5 (locotenent Magereanu) care nu are decît santinele înainte si care mai trimete si patrule de cercetare spre diferite puncte. Spre m. n. înspre Sulita sînt companii de la Dolj si 57.
Vremea urîtà de asarà s-a limpezit în timpul noptii, iar stelele s-au aràtat. Dupà ce s-au linistit împuscàturile, s-au auzit strigàtele unui sir de cocori ce treceau muntii spre miazà-zi. Am iesit afarà si am vàzut cornul din urmà al lunii spre ràsàrit si luceafàrul de dimineatà ca o piatrà scumpà în apele limpezi si albastre ale cerului. La ziuà s-a vàzut funzisul pe jos alb de brumà.
E Sf. Duminicà si o zi frumoasà cu soare, desi cam rece. Imi vin de la ladà rufe curate, mà spàl pe picioare, mà schimb si apoi mà rad. Drept lighean îmi serveste un trunchi de fag cam putred scobit la mijloc. Pe la ora 11 tocmai cînd mîncam, împuscàturi multe spre Sulita ; e putonul din comp. 7 plecat în recunoastere si care a tras în inamicul ce s-a vàzut în transee.
N-a fost nici o pierdere si unul din ei s-a întors cu centironul si cartusierele unei santinele unguresti care a fugit vàzîndu-i. Incepem a face si noi adàposturi blindate pentru mitraliere.
Dupà prînz se mai aud ghiulele càzînd pe Padesi. Vreme frumoasà cu soare, scoatem cîte un scaun sau ladà de scînduri si stàm la soare. Lumina si càldura lui ne bucurà, càci nu se stie cîtà vreme încà vom mai avea-o. Se aude trecînd un alt cîrd de cocori, care-mi aduce aminte de alte toamne frumoase si linistite, pline de poezia melancoliei si a tineretii. Atintesc urechea spre strigàtul lor si-i ascult pînà ce trec ca niste frumoase visuri trecàtoare. Pàcat cà lumea asta are unele fete asa de urîte…
Sara am fost invitat la camarazii companiei 5 unde am bàut douà cesti de cacao, bàuturà aproape uitatà de mine ; apoi numaidecît dupà aceea la bordeiul cel nou al camar. de la comp. 7 mi s-a dat un pahar de vin. Bordeiul lor e mai înalt decît al meu, asa cà se poate umbla peste tot în picioare. E o negurà asa de mare cînd plec de acolo, încît e nevoie sà fiu condus pînà sus la drum de camaradul Mart. din cauza prea multelor pietroaie, trunchiuri de arbori, crengi, gropi etc. Noaptea se petrece linistità.
Luni 12 septembrie
Astàzi iar o zi seninà ; cînd mà desteptai azi dimineatà si privi afarà pe usa bordeiului se vedea printre crengi si frunze vàzduhul asa de limpede încît pàrea o luminà albastrà. Ne apucàm sà facem adàposturi acoperite pentru mitraliere. Am fàcut unul în dreapta drumului pe care-l va acoperi o grupà din comp. 8 care se va adàposti acolo noptile pînà cînd, începîndu-se vreo luptà, ei se vor retrage în stînga pentru a face loc servantilor nostri. Apoi începem un adàpost spre apus între comp. 8 si 7. In jurul nostru companiile lucreazà la alte adàposturi. E vorba ca în caz de atac rezervele sà tragà dinapoia adàposturilor pe deasupra primei linii de tràgàtori.
Tocmai cînd lucram mai bine se înapoiazà dinspre Severin aeroplanul unguresc ce trecuse cu o orà înainte si un pluton de pe Rachela si altul de pe Cocos (plutonul pentru aeropl. din comp. 5), încep sà tragà în el. Se vede cà pilotul lui a vàzut de unde au pornit focurile, cà îndatà ce se coboarà artileria lor trage unul dupà altul douà srapnele dintre care unul se sparge spre baràci la m. n. si unul chiar pe creasta Cocosului. Rumoare si uimire mare : ne-au descoperit ! Pînà acum nu s-a tras o singurà loviturà de tun spre Cocos. Dar sà vedem dacà inamicul are credinta cà e cineva stabilit aici. In cazul àsta cred cà va mai trage .
Dupà prînz vin pe la mine camarazii Mart., Buz, Pop. si pentru distr. cu o pereche de càrti si pentru distractie jucàm vreme de un ceas tablanet (101) si pantarola. Dupà aceea iesim sà mai vizitàm spre apus santurile si adàpostul pentru mitraliera din acea parte care s-a acoperit cu crengi si pàmînt si trecînd linia sîrmelor ni se deschide spre apus o vale asa de înclinatà încît aproape cà n-ai putea-o urca dacà nu te sprijini de arbori si tufe.
Sara bordeiul meu e neîncàpàtor pentru ofiterii care vin la mine. Eu le ofer o gamelà de ceai, iar cei de la comp. 5 vin cu tot restul lor de cacao din care bem cîte o ceascà. Se cîntà încet cîteva cîntece ràzboinice si se discutà multe si màrunte, pînà ce lumînarea sprijinità de o scîndurà începu a se micsora. Tîrziu noaptea se aud iaràsi împuscàturi spre pluton dinspre m. n. al comp. 8, dar care se potolesc curînd.
Marti 13 septembrie
Iaràsi o zi seninà, frumoasà si mai caldà decît ieri. Dupà ce luàm ceaiul pornim sà desàvîrsim tot spre apus (aproape de flancul stîng al comp. 7 spre a 6-a) încà un adàpost acoperit pentru mitralierà. Se aude aeroplanul inamic care a pornit din nou în recunoastere. La Pades cad cîteva ghiulele. Drept în fata noastrà, ceva mai spre dreapta, printre arborii Cocosului se vede un deal inamic : o poianà pe deal unde se zàresc cu ochii liberi parii pentru sîrmà ghimpatà, iar sus pe creasta pàdurii cu trunchiuri albe, care ar fi frumoasà dacà n-ar fi atît de amenintàtoare. Mà asez pe un trunchi de copac de unde privesc lucrul sectiei.
E amiazà ; o vreme linà si frumoasà de toamnà. Vàzduhul e limpede si ràcoros, soarele stràluceste blînd, pàmîntul s-a svîntat. Frunza bàtutà de brumele toamnei a început pe ici pe colo sà trecà într-un verde-galben. Fire de pàianjen stràlucesc în soare. Una dintre cele mai frumoase zile de pe Cocos ; nici tunurile nu mai bat, pare cà si ele sînt pàtrunse de frumusetea zilei.
O recunoastere din compania 11 si una din a 8-a a plecat spre Arsana. In curînd se aud pocnituri de arme si 4 soldati din compania 11 sînt ràniti. Dar cu aceastà ocazie s-au înmultit cunostintele despre inamic. Un soldat din compania 7-a s-a suit într-un fag drept în fata bordeiului mitralierei si priveste pe Poiana Torpesului care se zàreste putin si de jos. Vede soldati unguri miscîndu-se si comunicà camarazilor sài de jos ; acestia înjurà teribil. Cînd s-au auzit pocniturile de arme, acelasi soldat a vàzut din fag pe un alt deal mai pe dreapta cà un pluton de unguri pornind în jos în ajutorul tovaràsilor lor ; iar imediat ce au încetat împuscàturile s-au urcat din nou sus.
S-a primit la batalion un ordin : cà în vederea unei actiuni ce se va întreprinde împotriva Arsanei, sà se facà dese recunoasteri. Ne putem deci astepta pe curînd la o luptà. Insereazà, cerul e limpede si vàzduhul linistit. Spre apus se vede lumina rosie a amurgului.
Miercuri 14 septembrie
Zi de sàrbàtoare : Cîrstovul. In alte vremuri în ziua aceasta gîndurile noastre erau la vii, la veselul cules al strugurilor. E si azi tot o zi frumoasà si senintà, si cald. Sectia azi s-a dezbràcat pînà la brîu si s-a spàlat si frecat cu apà ; apoi si-au sters masinile, dupà care am asistat la o slujbà religioasà pe care a fàcut-o unul din preotii nostri de la regiment, pe compànii.
Eu am luat parte cu compania 7. Preotul tine mai întîi o cuvîntare în privinta rostului pe care-l avem aici de a desrobi pe fratii nostri. Pe o masà improvizatà de compania 7 s-a pus crucea, o gamelà militàreascà cu apà, lîngà care se aflà busuiocul. Dupà cuvîntare preotul cu doi cîntàreti, dintre care unul sergent din comania 7 si altul soldat din batalionul III, citeste rugàciunea spovedaniei. Soldatii îngenunchiazà si ascultà. In timpul slujbei se aude vîjîitul unui aeroplan, care se învîrteste ca un bondar peste dealurile noastre ; scopul sàu desigur e sà afle unde sînt asezate tunurile noastre. Un pluton trage cu pustile în el de pe poiana de la ràsàrit de noi. Slujba se urmeazà înainte. Sàrutàm crucea si ne botezàm. Mîine dimineatà se va aduce grijania, fiindcà azi soldatii au mîncat. Azi e o zi mai mult de odihnà.
Tocmai cînd mà apucasem sà mànînc în bordei, vàd cà înaintea deschiderii ce-i tine loc de usà apare frate-meu Dumitrache cu un cal vînàt dupà el. Mi-aduce o scrisoare de la cumnatul meu I. B. si niste lucruri ce i s-a dat de la Plenita sà mi le aducà : 2 perechi ciorapi grosi, o cutie de pràjituri cu migdale fàcute acasà, pîine de casà si vreo cîteva gutui mari, frumoase. Stàm vreo trei ore de vorbà, dupà ce mîncàm, apoi iesim afarà, ne plimbàm pe la transee, i-aràt dealul din fatà întàrit cu sîrme al ungurilor, apoi stàm la soare pe creastà în fata bordeielor. Dupà care el pleacà promitîndu-mi cà cu ocazia ducerii lui prin Vîrciorova îmi va cumpàra si aduce lucruri de mîncare.
Cerul e de un senin neîntinat, soarele încàlzeste asa de plàcut, frunza începe a îngàlbeni asa de blînd si linistit, cà parcà ar fi o toamnà de pace. Ce deosebire de zilele ploioase si cu ceatà de pînà acum .
Joi 15 septembrie
Astnoapte, aproape de miezul noptii sînt desteptat din somn de gorzave vaiete. Cornistul nostru fusese desteptat din somn de o teribilà durere mai jos de capul pieptului, iesise afarà si începuse a se tàvàli pe jos si a se face cîrcel, strigînd ajutor la mamà-sa si rugîndu-l pe Dumnezeu sà aibà grijà si de viata lui. Am crezut cà e holerà si l-am trimis la doctor.
Astàzi de dimineatà a venit de la ambulantà preotul care a citit sfînta grijanie, împàrtàsind cu vin si pîine pe soldati. Am scris nevestii o carte postalà la Plenita. Restul zilei ne odihnim. E iar soare si senin, numai cà adie vîntul putin dinspre ràsàrit. La unul din sergentii nostri am gàsit o carte în care se cuprinde de toate : anatomie, fizicà, chimie, mineralogie, alàturi de care e cusutà o geografie. A început acum sà aducà ceai si dupà prînz pe la ora 4.
De astnoapte nu mà simt tocmai bine. Simt înapoia umàrului stîng vechea nevralgie, dureri dupà ceafà si oarecare durere de cap. Seara pun pe un brancardier sà-mi facà tràsàturi de gît cu unt vulcanic de la mitralierà în lipsà de altceva si durerea de cap aproape dispare. Mai vin pe la mine cîtiva bàieti (comp. 7 si B. din 8) cu care mai stàm de vorbà. Cei din compania 7 aduc vestea cà li s-a comunicat de maior cà s-au primit vesti precum cà inamicul ar avea intentia sà atace astà noapte Cocosul spre vest. Recomand si eu santinelelor de la bordeiele noastre sà fie vigilente si mà culc cu oarecare grijà. Mà destept de nenumàrate ori : la grijà se adaugà si enervarea la care sînt supus de ieri. Mà visez mereu undeva afarà, culcat sub cerul liber în pàdure, aproape de niste artileristi pe care trebuie sà-i ajut la ceva foarte nelàmurit. Desigur scopul lor este sà aseze acolo tunurile, dar mijlocul ce se întrebuinteazà, gràmàdirea pe pàmînt a unor lemne alàturi unul de altul, si alte nàzbîtii, nu pare deloc a ajuta atingerea scopului.
Vineri 16 septembrie
Cu toatà grija noaptea s-a trecut linstità, chiar fàrà obicinuitele focuri de armà. Inamicul poate cà s-a ràzgîndit, sau vestile n-au fost înemeiate. De astnoapte s-a pus un vînt strasnic dinspre ràsàrit. Am iesit de mai multe ori astnoapte afarà pentru a vedea santinelele si vîntul aproape împiedica auzirea împuscàturilor dinspre apus. Le-am recomandat deci sà se coboare deseori pe panta de apus unde e adàpost de vînt si unde se poate auzi. De dimineatà gàsii în bordei frunze vestede aduse de vînt ; pe drumuri se plimbà frunzele toamnei anului acesta. Desi bate vîntul, e senin si cerul rosu spre ràsàrit.
Ziua continuà a bate vîntul. Comandantul batalionului a plecat la ora 1 în recunoastere spre nord cu compania 5 si un pluton din a 7-a. Dupà vreo orà si ½ s-au auzit împuscàturi. S-au întors toti cu bine. Desi fusese vorba sà se înceapà o ofensivà spre dealurile dusmane întàrite, acum e vorba ca Cocosul sà fie si mai bine întàrit cu o altà serie de sîrme. Sara bate vîntul mereu dinspre ràsàrit, nu prea friguros. Poate cà àsta e semn de ploaie. Spre pichetul de varà, unde se aflà plutonul companiei 8 se aude stàruitor un làtrat de cîine, desigur pierdut de unguri, care au cîni foarte bine dresati si care merg si în patrule.
Sîmbàtà 17 septembrie
Prevederea mea de asearà s-a îndeplinit în parte. Càtrà ziuà a început sà polaie màrunt, dar mai pe urmà a stat. Continuà sà batà vîntul dinspre ràsàrit, nu prea tare si nici prea frig nu e. Ce voi mai face si azi ? Dupà ce mà spàl si iau din ceaiul pe care-l aduce trupei, ies sus si mà plimb mai bine de un ceas pe dumul de pe creastà. Intri în bordei si te uiti în focul care arde, iesi afarà si te plimbi pe o portiune destul de scurtà. Acum mai iau cartea de geografie si fizicà si o ràsfoiesc citind cîte ceva din ea.
Vine plutonierul nostru major care a fost pe la Bàilesti si-mi aduce ceasornicul pe care l-a dres la Craiova (pàrul rupt), bomboane, sàpun, ceai, o sticlà de coniac. Pe la Bàilesti lume multà, armatà de a noastrà si vreo 4 mii de rusi cu pontonier. Se mai asteaptà altà armatà rusà pentru a trece în Bulgaria pe la Vidin. Locuitorilor din Calafat li s-a comunicat chiar sà nu plece, càci Vidinul va fi ocupat. In Craiova aproape acelasi aspect ca si altà datà. Mi-aduce 2 ziare : « Dimineata » si « Adevàrul » cu data de 14 septembrie din care aflu cà aliatii de la Salonic au trecut rîul Struma ocupînd localitatea, cà în Grecia revolutia se întinde, aproape toate insulele proclamîndu-se independente. Venizelos e pe cale de a lua comanda revolutiei. Mai citesc de asemenea o descriere mai largà a marilor noastre lupte din Dobrogea (3-7) septembrie, în care scopul germano-bulgarilor a fost sà punà mîna pe Cerna Vodà ; dar rezistenta armatelor noastre si un atac vijelios asupra aripei drepte a inamicului l-a silit sà se retragà pe tot frontul. Numai pe frontul unei divizii s-au strîns 5 mii de pusti.
Astàzi, iesind din meniul obicinuit al mesii, care de mai multe zile nu a fost aproape decît partea de la cazan (afarà de pràjiturile pe care le mîncam la sfîrsitul mesii), am mîncat ceva mai bine. Intr-o frigare am fript niste bunà carne de oaie, pe care apoi am pus-o într-o gamelà în care s-a tocat ceapà, punînd apoi gamela astupatà cu capacul pe spuzà. A iesit o mîncare bunà din care am mîncat cu poftà.
Mà uit la ceasornicul meu: e ora 12 fàrà 7 min. A iesit din nou soarele, e senin si cald. Se zice cà regimentul nostru va pleca un batalion pe Valea Jiului . Mà cuprinde dorinta sà facem si noi parte din trupele care pleacà.
Pe amurg începe sà fulgere si sà bubuie. Nu e frig si desigur cà se pregàteste o ploaie. Mà aflu la camarazii de la a 7-a ca sà mai stàm de vorbà. Prin intrarea bordeiului se vàd luminile orbitoare ale fulgerelor si ne miràm cà la o asa vreme asa de înaintatà a toamnei, mai pot fi asemenea manifestatiuni ale toamnei. Camaradul M. prevede cà toamna din acestà cauzà va fi lungà. In curînd începe sà cadà o ploaie repede ca de varà si de afarà un pîrîu de apà, gàsind terenul priincios, nàvàleste în bordei. Ordonantele sar cu sapele sà facà un sant de scurgere afarà ; pîrîul înceteazà de a mai curge, dar siroaie de apà trec prin gîrliciul acoperit numai cu ferigà. In acest timp comandantul companiei e chemat la comandantul batalionului si i se pune în vedere sà trimeatà o corvoadà la trenul de luptà pentru a descàrca chesoanele care se vor duce la Jupânesti împreunà cu tràsura de bagaje etc. Aceastà veste mi-aduce oarecare îngrijorare .
Ploaia mai înceteazà, plec spre bordeiul meu prin întunerec si acolo gàsesc cà ploaia a intrat si la mine în bordei pe la intrare ; vreo cîtiva soldati cu ordonanta au scos-o de acolo cu lopetile si au fàcut un sant de apàrare pe dinainte. Mà culc cu grije si visez poate din acestà cauzà o gràmadà de pràpàstii, case mari în constructie, copii multi, dintre care unul mi se pare cà e ràu crescut si din aceastà cauzà sînt pe punctul de a mà certa cu pàrintii sài, pe care nu-i vàd, dar càrora le strig sà dea o mai bunà crestere copilului lor, carà ce pleacà dintr-un sat care pare a fi Plenita undeva într-un loc necunoscut, dar pleacà de o teamà oarecare etc . Mà destept de o gràmadà de ori si ies afarà si mà interesez dacà nu s-au auzit focuri undeva pe afarà.
Duminicà 18 septembrie
Se face ziuà. E cald, ploaia a încetat, cerul e senin, dar o ceatà subtire mai stàruieste pe vîrf. Bate usor vîntul dinspre apus si o risipeste, dar între douà spinàri ale dealurilor spre noi, o ceatà groasà stràlucind de soare – pare un fluture urias. Grija mea de astnoapte n-a fost neîntemeiatà, càci odatà cu aparitia soarelui spre Vîrciorova sau Severin a început o canonadà repede, continuà, profundà . Cred cà artileria noastrà, dar nu stiu încotro si pentru ce. Dupà care tunurile dinspre Mehadia ale inamicului au început sà batà în Padesi ; s-a dat ordin ca si tunurile noastre sà ràspundà si de vreo 2 ore vàzduhul se cutremurà de bubuitul tunurilor noastre, de bubuitul bombelor dusmane ce se trag la noi. Infanteria a intrat prea putin în actiune, cîteva împuscàturi, cîteva ciocànituri de mitralierà. E vorba de vreo ofensivà dusmanà ? Vom vedea.
Desigur cà ziua de azi n-a fost o zi frumoasà. Atacul dusman a început pe Padesi. Pînà la ora 1, s-au auzit mai întîi tunurile, apoi a început o strasnicà toacà mitralierele Doljului împreunà cu ale sectiei noastre a doua, iar la ràstimpuri focuri de armà. Pe la 8 dimineata maiorul nostru primeste ordinul ca 2 companii sà atace Arsana. Plec cu companiile 5 si 8 si ca peste 3 sferturi de ceas se si aud împuscàturi în acea parte, de pàrea cà se ràstoarnà pàmîntul asa de tare erea ecoul. Maiorul trimite raport cà a respins un post detasat si cà are intentia sà se îndrepte spre Arsana. Brigadierul îi dà ordin sà o ocupe. Peste cîtva timp se aud din nou împuscàturi. Apuc sà mànînc si eu si sectia si primim ordin sà pornim si noi în ajutorul celor 2 companii. Plecàm spre nord pe frontierà si în curînd ajungem.
In ajutor mai fusese trimise douà companii din regimentul 1 ( a 10-a si 12). E ceatà, nu se vede de loc dealul pe care se aflà transeele si pe care sîntem chemati sà-l atacàm, desi acei care l-au vàzut spun cà nu e mai departe de 250 m. Compania se dispune astfel : compania 5 în stînga, a 8-a la mijloc, a 10-a din Dolj în dreapta, aceasta urmînd sà coboare o vale foarte repede si apoi sà urce muntele spre sîrmà, a 5-a si ceailaltà în rezervà. Eu îmi fac douà adàposturi în santul plutonului Dinculescu din compania 8. De la inamic, desi stie cà ne aflàm aici, nu se aude nimic. Pe la ora 5, în care timp pe lîngà ceatà a venit si ceva din întunericul serii, se dà ordinul de atac. Compania 10 de Dolj începe a trage apropiindu-se de transee. Primim ordin sà tragem si noi, dar sà bàgàm de seamà cà avem Doljul în dreapta si cam înaintea noastrà. Pustile si mitralierele dusmane încep sà batà mai profund. Trag si eu cu mitraliera 1 mai multe pîrîituri – a doua, ca si 1-a la început, nu functioneazà bine, poate unde s-a schimbat teava de curînd. Dar 1-a porneste bine. In acest timp porcnituri de arme dusmane (care se deosebesc de ale noastre) se aud în spate. Ce fusese ? O patrulà dusmanà se strecurase si surprinsese compania 12 care încearcà sà-i facà fatà cu un pluton. Sunt ràniti mai multi soldati si ràu stràpuns de un glont, din o parte în alta, un ofiter de rezervà (cred învàtàtor). Pe frontul unde ne batem noi se aud si bubuiturile unor grenade dusmane aruncate în cei de la Dolj. Insereazà si primim ordin de retragere .
Ne retragem în regulà spre frontierà. Acolo, cei din compania 10 spun cà au avut cel putin 8 morti, loviti pe cînd se apropiau de sîrme, si cîtiva ràniti. Luàm dispozitiuni pentru a ràmîne noaptea pe loc si facem un fel de careu cu patrule trimese înainte, fàrà vreun adàpost, fàrà sigurantà, putînd fi în orice moment surprinsi. Dusmanul trimite artificii pentru a ne vedea dar nu ajung la noi. Tocmai cînd ne întrebam pentru ce s-a dat ordin sà ràmînem aici asa expusi, vine ordinul cà dacà nu ne putem mentine, sà ne urcàm înapoi pe Cocos. Bucuria noastrà a fost mare. Pe Cocos sîntem ca la noi acasà. Plecàm sir prin flanc cîte unu. Intunericul e asa de mare, încit omul dinainte nu se poate vedea, asa cà ne tinem unul de haina altuia. In sfîrsit ajungem, ordonanta face foc în bordei, aprind lumînarea si mànînc nitel. Aflu cà satul Bîrza care azi fusese luat de dusman a fost reluat de ai nostrii si cà pe Padesi i-a respins pe atacatori fàcînd 30 prizonieri. Mai aflu cà comandantul companiei e rànit la picior la Padesi, asa cà de mîine trebuie sà iau comanda companiei.
P. S. Cînd ne duceam cu sectia spre Arsana, ne-am întîlnit cu rànitii din comania 8. Unul fusese stràpuns prin piept, se vedea mantaua îngàurità într-o parte si în alta, dar sîngele nu se vedea, semn cà fusese o hemorahie internà. Cu toate astea mergea, condus de mînà numai de un camarad…
Luni 19 septembrie
Astnoapte a fost vînt, burà de ploaie, un întunerec orb si frig, umed. In bordei fiind, picioarele desi încàltate ràmînînd descoperite de pàturà, am ràcit simtitor. Ne putem închipui ce ar fi fost dacà am fi ràmas expusi în locul unde ne aflam afarà. Cu toate astea, în ràzboi sînt suferinte si mai mari ce trebuiesc îndurate.
Dimineata bate vîntul, pàmîntul e umed, ploaia a încetat. Comandantul companiei noastre e într-adevàr rànit în pulpa piciorului, pleacà la spital. Plutonierul major mi-a adus situatia companiei si buletinul zilnic pentru a le iscàli. Ni se trimit vesti cà inamicul s-ar îndrepta spre Cocos dinspre vest. Dar, acum e ora 1, s-au trimis patrule de cercetare si nici o urmà de inamic cà ar înainta spre noi, poate cà sînt trupele ce s-au retras de azi dimineatà de la Padesi în urma neizbutirii atacurilor de ieri. Intr-adevàr sînt informat cà de la Padesi dusmanul s-a retras làsînd gràmezi de morti. Au fost si de la noi pierderi, dar mai putine. Aud cà o mitralierà întreagà de la Dolj a fost scoasà din luptà de un obuz care a rànit servantii.
Acum deocamdatà e linste la Padesi si tunurile si pustile tac. O recunoastere trimisà de compania 8 spre Arsana, unde am fost noi ieri, aduce vestea cà inamicul în afarà de transeele lui nu se vede. Càpitanul I. îmi comunicà stirea transmisà prin telefon cà la Padesi s-au îngropat pînà acum 200 unguri si cà se adunà mereu morti. Desigur cà numàrul rànitilor lor a fost mult mai mare, din care cauzà au gàsit cà o retragere de pe aceste locuri e cel mai bun lucru ce ar putea face, dupà ofensiva neizbutità ce au încercat în rînduri dese secerate de mitralierele noastre. Acum e liniste pe Padesi, focuri de armà nu se mai aud, rar de tot cîte o ghiulea de tun aruncatà de jocul lor obisnuit. Mai aflu de asemenea cà o companie de ale noastre ce se aflà în satul Bîrza a fost ieri de dimineatà respinsà de forte mai numeroase unguresti, dar cà, dupà prînz, trei companii de ale noastre au recucerit Bîrza, fàcînd si prizonieri .
Am visat astnoapte cà plecam la atac spre niste transee ce se aflau înaintea noastrà dar dincolo de transee apare deodatà ràposata noastrà reginà Elisabeta îmbràcatà în alb, cu suita ei. Ne oprim si ni se dà ordin sà schimbàm frontul spre stînga spre alte transee unde ni se pàrea cà nu e nici un pericol.
Imbràcàmintea albà, simbolul pàcii, nu e oare linistea ce a domnit astàzi peste tot ?
Marti 20 septembrie
As vrea sà am destulà tinere de minte ca sà pot descrie tot ce am vàzut si auzit azi. De dimineatà a venit plutonierul major, am iscàlit situatia si raportul zilnic, apoi mi-am încins centironul la care se aflà atasat revolverul si am pornit mai întîi spre regiment si apoi spre Padesi, pentru a vedea sectia II. Coborînd Cocosul spre miazàzi si apropiindu-mà de locul unde se aflà comandamentul regimentului dau mai întîi de o rariste de fagi, unde creste iarba (unde fagii sînt desi nu creste iarba si pàmîntul e acoperit de frunze uscate de anul trecut), si unde a ràsàrit în mare numàr floarea brînduselor de toamnà. O frumoasà priveliste de toamnà spre tara noastrà, luminatà de soare… Bordeie ale companiei 6, apoi corturile de prim ajutor ale batalionului 2 si apoi bordeie ale batalionului 3 ce se aflà acum pe Padesi si în locul càruia aci se aflà batalionul 1. La bordeiul unde se aflà colonelul si cancelaria regimentului nu gàsesc situatiile de care mà interesez si plec înainte spre Padesi însotit de sergentul Vlad. Cobor în Poiana Rachela, o iau apoi la dreapta în pàdure si pe potecà ajung mai întîi la bordeiele fostilor gràniceri unguri, pe lîngà care s-au construit alte o sumà de bordeie alte trupelor noastre, si acolo gàsesc pe doctorul Becov de la batalionul 1. Nu-l vàzusem de mult si-mi pare bine cà-l întîlnesc. Imi spune cà în lupta de alateri de la Padesi au murit 20 de ai nostri si au fost ràniti cam 60, dintre care vreo 15 mai grav .
In apropiere, pe coastà, vàd 4 morti de-ai nostri, dezbràcati în càmasà (e ordin ca hainele sà li se ia), gata de a fi înmormîntati. Cu fetele în sus privesc milostivul cer. Ceva mai deasupra lor o cruce, unde altii au fost îngropati, iar mai pe stînga, tot sus, o altà cruce cu inscriptie în litere negre. Peste tot pàmîntul scormonit de obuze grele inamice.
Plec din aceste locuri mai departe dar în loc s-o iau pe drumul ce merge pe locul deschis, condus de sergentul Mitroi, om de legàturà la batalionul 3 (din compania noastrà), o luàm prin pàdure pe o potecà frumos construità si mergînd mai pe ocol ajungem într-un loc de unde nu putem fi vàzuti de observatorii inamici de pe dealurile lor si, stràbàtînd cîmpia, trecem pe cracul din dreapta al Padesului, iaràsi în pàdure, adicà pe acolo pe unde am înaintat cu sectia în ziua cuceririi Padesului. S-a construit si pe aci o frumoasà potecà sàpatà în munte.
In dreapta noastrà valea adîncà si pàdure; vîrfuri de arbori, crengi rupte de obuze se vàd peste tot. Càrarea ne conduce direct la sectie. Inapoia crestei dealului o multime de bordeie ale ofiterilor si trupei. Mà abat mai întîi pe la bordeiul unde se aflà comandantul batalionului Grig. si alti ofiteri de-ai nostri (Mazilu, Maxim) si unde gàsesc si o veche cunostintà de pe cînd fàceam armata la Calafat, fost plutonier, acum càpitan la Dolj.
Trec apoi la bordeiul sectiei unde e plutonierul Stànoiu si servanti de-ai mitralierii. Cu el împreunà, prin santul de comunicatie, mà duc la transeele de luptà, foarte adînci, cu adàposturi pe sub mal pentru munitie si chiar pentru ei contra obuzelor, în care se aflà tràgàtori cu armele scoase prin creneluri, îndreptate spre dusman ( în spre apus). O mitralierà e pusà aici iar alta pe un alt sant, pe versantul din dreapta al dealului, apàrînd orice atac ce ar veni din vale.
De aci merg tot prin sant spre ràsàrit si sînt invitat sà vàd mortii unguri ce au càzut în lupta de alaltàieri. La distantà de cel mult 50 metri vre-o 10 soldati unguri morti, parte din ei desbràcati, în toate pozitiile. Ceva mai jos, unul lîngà altul, asa cum au càzut, alti vre-o 20. Unii sînt trîntiti pe spate, cu fata în jos, - figuri stràine, dorm palizi în somnul încruntat al mortii. Privesc o figurà latà, fàrà mustàti, lovit în cap. Sàrmanii, au si ei o familie si o casà a lor…Un soldat îmi aduce si un fes verde purtat de unul din morti, turc sau albanez. Sînge închegat pe jos, ranite, cartusiere, grenade de mînà, risipite. Mi se spune cà dupà numerele de la chipiu au fost sodati din cel putin 5 regimente ; strînsurà de pe unde s-a putut. Se carà mereu pusti de-ale lor si làzi cu cartuse gàsite pe vale.
Au încercat sà atace Padesul nu prin fatà, pe acolo pe unde au fàcut transee, ci cam pe dreapta si în spate, venind din vale. Mà uit pe valea aceasta ce dà spre Cerna, acoperità de pàdure înaltà si adîncà de cel putin 400 metri. Desigur, atacul lor a fost temerar. E drept cà ai nostri nu prea erau pregàtiti pe aceastà parte, dar cum i-au simtit au îndreptat spre ei mai multe companii, cu mitraliere, si încercarea lor i-a costat multe vieti. Nu s-au putut afla încà toti mortii, dar valea e plinà ; se spune cà sînd si 2 càpitani de-ai lor. Se întelege usor cîti ràniti trebuie sà fi avut.
Inaintea unui bordei gàsesc un vraf de scrisori gàsite de la ei în toate limbile si càrti postale ilustrate. S-au gàsit si fotografii ale lor si familiilor lor, pe care le-au luat ofiterii. In sacii lor de merinde nu s-a gàsit pîine, ci, la unii, fàinà de porumb, porumb fiert si crud, cartofi etc., dovadà de starea proastà în care se gàsesc din punctul de vedere al alimentelor. In bidoanele lor s-a gàsit rachiu ; se crede cà înainte de luptà li s-a dat sà bea pentru a prinde curaj. Gradati de-ai lor s-au vàzut împingîndu-i de la spate ca sà înainteze.
Pàràsesc aceste locuri triste spre a mà întoarce spre Cocos. Cîteva srapnele dusmane se sparg în vale. Coborîm pe potecà, trecem de poiana descoperità, trecem de bordeiele unguresti si ajungem din urmà soldati purtînd arme si munitii dusmane. La sediul regimentului 2, siruri lungi de arme de-ale lor. Dau de compania 2 si întreb de comandant. Bucuria mea cînd aflu cà e aici si cà se aflà în bordei. Intru într-un bordei din care aproape cà nu se vede afarà, pe un sant, si gàsesc înàuntru pe Petrescu, càpitanul Georgescu, sublocotenent Cociu, Popescu si în sfîrsit pe Stefànescu trîntit pe patul de pàmînt, pe care nu-l mai vàzusem de la rànire. Am simtit o adevàratà bucurie revàzînd tovaràsii din ziua luptei, toti buni tovaràsi si i-am exprimat lui Stefànescu bucuria mea cà s-a fàcut bine si cà n-a fost adevàrat ce se anuntase în ziare cà ar fi murit.
Aci aflu lucruri îmbucuràtoare : Turtucaia si Rusciucul au fost ocupate de armata noastrà, printr-o fericità manevrà a lui Averescu care a trecut Dunàrea între ele amîndouà . Cà Averescu e numit comandant sef al Armatei române si ruse de sud, cà armata românà ar mai fi trecut Dunàrea si în altà parte (lucru comunicat si de birgadà) ; cà regele Bulgariei nu s-ar mai fi întors de la Berlin ; cà aviatorii francezi ce ar fi aruncat bombe în Sofia ar fi omorît pe regina Bulgariei în palatul ei etc.
Imi iau ràmas bun de la ei si mà urc pe Cocos. Aci aflu cà douà ordonante neavizate au fàcut prizonier un ungur dintr-o patrulà ; l-au surprins si i-au sàrit în spate. Prizonierul a fost trimis la comandantul regimentului dîndu-i-se o jumàtate de pîine de care nu avea si tutun. Mànînc si mà culc putin, dar 3 srapnele aruncate de dusman pe Cocos si din care un glont a rànit un soldat, mà desteaptà. Ei trag cînd observatori de-ai lor vàd prea multi strînsi pe creastà…
Bate vîntul si e senin. Frunza a îngàlbenit aproape toatà si soarele spre apus transformà pàdurea într-o pàdure a aur. Odatà cu noaptea, cerul se acoperà de nori.
Miercuri 21 septembrie
Astàzi, desi a fost soare, a fost vînt si frig. De dimineatà am iscàlit diferite situatii si rapoarte ale companiei ; plutonierul major mi-a adus « Adevàrul » de la 19 septembrie din care aflu cà Grecia e pe cale de a intra în ràzboi alàturi de Quadrupla si noi. Mai vàd în acelasi ziar cà nemtii, în lipsà de alte arme, aruncà mereu bombe si chiar pachete de microbi asupra oraselor si satelor noastre.
Tocmai în timpul cînd scriam o scrisoare nevesti-mi pentru a-i aràta cà n-am primit de la ea lucrurile cerute (ciroapi, mànusi de lînà etc.), cade din tavanul bordeiului un pàianjen drept peste scrisoare. De cîe ori cade un pàianjen mà astept sà primesc o veste. Ce legàturà poate fi între un pàianjen si o veste ? Cu toate astea astept sà-mi cadà ceva si mi se pare cà n-am sà mà însel.
Dupà prînz vin camarazii dupà mine, stàm de vorbà. Pe searà, pe la ora 5 , mà duc eu pe la camarazii de la compania 7. Acolo vine un brancardier care are darul de a face poezii mai întîi si apoi diferite scamatorii. Ne citeste deci din poeziile lui al càror subiect sînt întîmplàrile actuale ; apoi ne face scamatoria cu « uite popa nu e poapa » si altele.
Vine camaradul nostru « Joffre » si ne aduce un scut de pus în dreptul pieptului si o cascà grea de fier ce i-a trimis fratele sàu ; înaintat càpitan în urma unei bravuri fàcutà pe cîmpul de luptà în Valea Jiului. Ar fi bine dar sînt cam grele. Se zice cà au venit si la regiment vreo 16. Venind vorba de zvonul ce se aude cà Germania ar fi cerut pace, se chiamà un soldat din compania 7 care stie sà dea cu bobii si, mai mult pentru distractie (desi e o parte de credintà în sufletul fiecàruia în ce se va spune). Il punem sà dea cu bobii asupra timpului cînd se va încheia pacea. El are absolutà credintà în ce-i spun bobii. Ne spune cà pacea se va încheia în noiembrie ; cà pînà la 15 octombrie e o persoanà care nu se poate convinge sà încheie pacea, dar cà la acea datà va fi convins. De data asta dà cu bobii lui L. D. si-i spune cà sà nu se teamà, càci va scàpa teafàr din ràzboi. In timpul acesta un soldat mà anuntà cà mi-a sosit un pachet. Plec la bordeiul meu si într-adevàr primesc unul dupà altul 2 pachete cu diferite obiecte de îmbràcàminte, flanel, ciorapi etc. si printre ele o sticlà de sampanie, una de rom si zahàr, trimise de nevastà-mea. In locul sampaniei poate ar fi fost mai bine cîteva sticle cu vin, dar cum o greutate prea mare nu se poate trimete, nevastà-mea s-a gîndit sà-mi trimeatà în calitate ce-mi lipseste în cantitate. Deci pàianjenul meu de azi nu s-a înselat.
O jumàtate de orà dupà apusul soarelui începe o împuscàturà violentà pe Padesi. Se aude cà ungurii ce se mai gàsesc în transee au încercat sà iese din ele si sà atace, dar au fost respinsi. Cîteva gloante au pîrîit si prin crengile din copacii nostri. Iaràsi, cîteva ghiulele de tun ale noastre au plecat spre Arsana, unde nu s-a tras niciodatà pînà acum.
Scriind rîndurile de mai sus, sînt chemat de maiorul comandant al batalionului împreunà cu toti comandantii de companii si ni se pune în vedere cà mîine avem ordin sà atacàm Arsana, odatà cu cei de la Padesi, care urmeazà sà atace Padesul unguresc. Urmeazà un sfat între toti, în care timp luàm cîte o cafea. Pe la 11 noaptea plecàm la bordeiele noastre, anunt sectia sà trimeatà vorbà ca în zorii zilei sà vinà pîinea si ceaiul.
Impuscàturi se aud din cînd în cînd pe Padesi.
Joi 22 septembrie
Mà destept cu noaptea în cap ca sà iau màsuri de plecare dar dupà ce oamenii îsi fac mantaua si foaia de cort la bandulierà si se pregàtesc de plecare, primesc vestea cà atacul proiectat asarà azi nu se va mai face. Pînea a venit astnoapte pe la ora 2 cu cîte 4 bucàti de zahàr în locul ceaiului. De ce nu ni se mai face atacul proiectat nu stim. Dar generalul a gàsit cà trebuie sà-i mai làsàm. (Cred cà se asteaptà mai întîi rezultatul ofensivei în Bulgaria, dupà cum s-a comunicat).
Iscàlesc din nou situatii si alte hîrtii. Trimet la sectia II-a pentru a-mi aduce de acolo numàrul de unelte portative ce lipsesc si asupra împuscàturilor de asarà ne dà urmàtoarele làmuriri : ungurii s-au apucat sà arunce grenade cu aparatele lor aruncàtoare de bombe spre ai nostri. Acestia, crezînd cà este vorba de un atac, au ràspuns energic cu armele. Ungurii, la rîndul lor, crezînd cà ar fi vorba de un atac al nostru, s-au pus pe fugà prin santuri înspre rezervele lor care, primind gloante dinspre ai nostri si crezînd la rîndul lor cà acei care vin spre ei sînt români, au început sà tragà în proprii lor oameni. De la noi nu a fost nici un mort, nici un rànit.
Ungurul de alaltàieri fàcut prizonier de cele douà ordonante a declarat cà cu ocazia atacului ce am avut la Arsana, au avut 20 de morti cunoscuti de el afarà de ràniti. Gloantele noastre trase în ceatà au avut bun efect. Cînd bietului om i s-a dat o bucatà de pîine de-a noastrà s-a uitat cu admiratie la ea si a mîncat-o cu làcomie. Avea în ranità cafea si zahàr si echipamentul absolut complet, dar nu avea pîine, lucrul principal.
Pîinea ce li se dà se zice cà e putinà si de tot neagrà. Azi e soare, potrivit de frig, bate putin vîntul dinspre apus, mà duc pe la bordeiul comandantului batalionului unde gàsesc o carte foarte interesantà a camaradului locotenent Mag., tratînd despre doctrina lui Clausevitz asupra ràzboiului. O ràsfoiesc si gàsesc lucruri demne de citit. Sara mà duc pe la bordeiul maiorului unde gàsesc pe alti camarazi care se distreazà jucînd càrti. Vine maiorul de la regiment unde a fost chemat si ne citeste ordinul de atac al Arsanei în caz cà ungurii vor mai ataca Padesul. Apoi stàm de vorbà si bem cafea. Se face o listà de cumpàràturi, càci mîine se trimete un om la Severin. Pun si eu pe listà costite, unt si hîrtie. E lunà pe cer dar e învàluità de val de nori. E cald si mà tem de ploaie.
Vineri 23 septembrie
Liniste si nor, nu prea frig. Pe Padesi cad ghiulele din cînd în cînd… Azi, pe la ora 3, a fost un nor gros si aproape întunerec. Pe sarà s-a înseninat aproape de tot. Lunà pe cer. Evenimentul cel mai însemnat de azi a fost o companie din armata ungureascà de 250 soldati, dintre care mai bine de trei sferturi români si restul unguri, s-au predat unei companii din Dolj în dreapta noastrà. Ofiterii ei si comandantul, care e locotenent, sînt români. Au trimes mai întîi o patrulà care sà anunte si apoi, cînd au apàrut în fata soldatilor nostri, comandantul a poruncit ridicarea armelor în sus si s-au predat. Ai nostri i-au vàzut cu mare dragoste. Ei au învàtat un cîntec cu « România Mare » si-l cîntà. Au plecat spre Cires pentru a fi dusi mai departe. Càtelusa noastrà de la companie, Zaza, a venit azi pe la noi. Impreunà cu alti cîini ea a venit cu compania din Calafat, « Danef » chiar a fost rànit de un glont, de care s-a vindecat.
Sîmbàtà 24 septembrie
Desigur cà e o strînsà legàturà între scoborîrea unui pàianjen din tavan si venirea unei vesti sau sosirea unui musafir, oriunde. Astàzi de dimineata pe cînd luam ceaiul în bordei, drept pe prima scarà a pragului se cobora de sus, pe firul sàu, un pàianjen. M-am gîndit mai mult cà are sà vinà cineva dacît cà voi primi scrisoare. De ce ? Poate fiindcà pàianjenul càdea în prag. Pe la ora 10 într-adevàr soseste frate-meu, Dumitrache, càlare si-mi aduce pîine albà, tuicà si salam, cumpàrate ieri din Vîrciorova. Imi mai aduce ziarul « Adevàrul » de la 22 unde se comenteazà pe scurt marea importantà a trecerii Dunàrii, si unde se aduc laude generalului Averescu. In legàturà cu aceasta, la un camarad vàd un comunicat oficial de la 22, mi se pare, unde se aratà cà încercarea de a trece Dunàrea între Turtucaia si Rusciuc a fost numai o demonstratie care însà si-a ajuns scopul. Scopul ajuns, rezultà din « Adevàrul » de azi, cà Dunàrea s-a trecut, desigur prin altà parte ; frate-meu îmi spune cà a auzit de la un càpitan care raporta colonelului cà trecerea s-a fàcut pe la Bistret. Din acelas ziar aflu cà Ungaria ar fi dispusà sà încheie pace separatà cu România.
In lupta de la Orsova, de duminicà, îmi mai spune el, s-au luat 130 de prizonieri si cà unul din cei care au fost însàrcinati sà-i ducà la divizie a fost si el. Cà, în sfîrsit, la Padesi, de acolo de unde se aflà el, s-a auzit zgomotul unei lupte mai mari decît cea de la Orsova, de care însà în comunicate nu se vorbeste pînà azi, desi de cea de la Orsova se vorbeste. Tot azi, citez comunicatul de la 21 septembrie oficial în care spune cà pe frontul Transilvaniei s-au luat mai bine de o mie prizonieri, dintre care 800 germani, (Fàgàras, Sighisoara) si 8 mitraliere. La Petrosani s-au distrus minele de càrbuni, obiectivul continuu al inamicului. In Dobrogea, la aripa stîngà, s-au luat o mie de prizonieri si material de ràzboi.
Se fac mereu recunoasteri în vederea atacului proiectat asupra Arsanei. O recunoastere din compania 6, sub conducerea unui sergent, a fost azi pînà sub sîrmele lor si a aflat cà într-o anume parte a Arsanei nu e decît un singur rînd de pari cu sîrme. Càpitanul unei baterii din regimentul 5 artilerie (Tg. Jiu) si-a amenajat un arbore în vîrful Cocosului, cu piroane de urcat, pentru a observa efectul tunurilor sale de 75. De asemenea, comandantul tunurilor de 53 (Pop. Cot.) a studiat terenul spre Arsana.
Spre sarà ne ducem la masa de la punctul geodezic (cel mai înalt teren de pe Cocos) împreunà cu maiorul pentru a citi un ziar si a consulta harta în ce priveste înaintarea armatei române. Se chiamà si soldatul brancardier … care ne citeste poezii de-ale sale de actualitate. Ne face sà rîdem mai ales poezia sa în care cînta pe locot. Maz. care fugea càlare pe calul sàu cel mic. Vine un càpitan de la batalionul teritorial al reg. 57 împreunà cu un alt ofiter cu mustàti rase pe care nu-l cunosc decît cînd se apropie : e colegul Schintee, locotenent si comandant de companie. Ne pare bine la amîndoi si stàm de vorbà. Vom ataca împreunà Arsana.
E noapte, cald, o lunà de o frumusete rarà deasupra pàdurii. Ne plimbàm pe coama dealului amintindu-ne întîmplàri si fapte din tinerete si copilàrie.
Duminicà 25 septembrie
Astàzi a fost una din cele mai frumoase zile ce am avut pe Cocos. Cerul senin, albastru, de toamnà. Un soare potrivit de cald, asa cum e mai bine. Sîntem toti în tunici, mantaua se odihneste, parcà n-ar fi sfîrsit de septembrie pe munte. Din vreme în vreme adie cîte un vînt care face sà zboare frunza fagilor. Toatà pàdurea a devenit aproape aràmie.
De dimineatà a fost în recunoastere din comp. 5. Pe la 9 s-au auzit împuscàturi spre Arsana si cîteva gloante au fluierat si pe deasupra noastrà. Un soldat a fost rànit la picior, a trecut spre postul de prim ajutor ajutat de alt soldat ; s-au adus oarecari noi informatii de acolo. De la Poiana Rachela vin pe la noi camarazii Stef. Si Pop. cu care mai stàm de vorbà. De la cal mi s-au adus rufe curate si ciorapi, m-am frecat cu o cîrpà muiatà în apà pe tot corpul si m-am schimbat. Soldatii au început sà facà pàduchi …
Cît de schimbàtoare e vremea toamna si mai ales pe munte ! Dupà prînz s-a acoperit de nori, vîntul a început sà sufle si sà smulgà frunzele vestejite ale arborilor care zboarà ca stoluri speriate de pàsàri. Le face gràmadà în locuri adàpostite, apoi o altà suflare le ridicà si le risipeste. Pàdurea si-a pierdut jumàtate din frunzà, începe a se vedea pe acolo pe unde privirea nu putea ràzbate.
Dezertorii inamici (un sîrb si un polonez) au dat informatiuni cà astà searà pe lunà dusmanul ar avea intentia sà dea un nou atac. Sîntem pregàtiti sà-l primim. Aceiasi dezertori aratà cà în lupta de duminica trecutà, ungurii au avut 1100 oameni pierdere, morti si ràniti. Dacà e adevàrat aceasta, e de mirat cà mai au îndràzneala sà atace.
Cinstesc pe mai multi ofiteri cu tuicà în dreptul bordeiului meu si în acest timp sosesc de la spital din Craiova 5 fosti ràniti din comp. 8, acum vindecati. Unul a fost rànit la cap, altul la încheietura cotului, altul stràpuns prin flàmînd. La toti ne pare bine de întoarcerea lor.
Pe sarà cerul se însenineazà complet si, desi mai bate vîntul, ne e frig si luna stràluceste. Soseste si soldatul Bumbea din comp. noastrà care a fost rànit de un srapnel la picior si umàr în aceeasi zi cu plutonierul Ghetu. Glontul de la umàr a ràmas neextras pentru cà doctorii au spus cà se poate vindeca si asa. Au plecat de la spitalul nr. 20 din Craiova si 36 insi din reg. nostru si joi au fost la Balota se unde au plecat spre Severin si apoi încoace.
26 septembrie
Asearà ungurii, desi au luat ofensiva dupà cum se anuntase, au aruncat pe Padesi cîteva gloante si au tras cîteva salve de focuri, la care ai nostri au ràspuns ca 10 minute. A tras si sectia II a noastrà ca 300 cartuse, dupà cum îmi comunicà. De asemenea s-au auzit cîteva salve spre nord, desigur spre o companie a Doljului. Vàzînd acest zgomot, am scos si noi mitralierele pentru a face fatà oricàrei împrejuràri. Dar, dupà oarecare asteptare, vàzînd cà totul se linisteste, ne-am retras. Noaptea întreagà s-a petrecut în liniste.
Astàzi e vînt, soare si cam frig. A venit de la Severin soldatul trimis de maior pentru oarecari cumpàràturi si mi-a adus si mie 20 ouà, de care n-am mîncat de multà vreme, putin unt, o testea de hîrtie, un creion si jurnale.
Pe la ora 10 vine càpitanul Constantinescu, comandantul unui divizion din reg. 5 artilerie, veche cunostintà din Tg. Jiu, cu càp. Patraulea si doi tineri sublocotenenti, dintre care unul ras si cu ochelari, abia s-a întors de 2 zile de la Paris pentru a face cercetàri în privinta tragerii artileriei …
Astàzi, desigur, a fost o zi tristà prin rezultatul la care s-a ajuns, pe care n-am presimtit-o în nici un chip. Se primeste ordin de la brigadà ca compania 5 sà porneascà si sà ocupe cota 926 de dincoace de Arsana, punîndu-i-se în vedere cà va fi ajutatà de un atac al altei companii dinspre Sulita. Compania pleacà si ajunge acolo. Tocmai în acest timp, si cînd comp. 5 începuse focurile, primesc si eu ordin sà mà duc acolo cu sectia de mitraliere.
Pornesc imediat ; pàdurea urla de lupta începutà. Gàsesc înapoia liniei de luptà pe locot. Mag., cu care convin sà trimit pe lantul tràgàtorilor o mitralierà. Dau ordin mitralierei a doua care pleacà numaidecît, ajunge lantul si, la o depàrtare de linia întàrità dusmanà de cel mult 150 m, începe sà tragà. Dar, aproape imediat, vàd fugind înapoi pe seful mitralierei Mirica perforat prin falcà si pe încàrcàtorul nr. 1, Breazu, lovit în cap. De acesta din urmà mà mir cà s-a mai putut duce pe picioare càci l-am vàzut fugind. Ràmîne la mitralierà caporalul Papae, ochitorul, cu soldatii Spuzoiu, Mihàilà, Mititelu, Icu, Petria. Papae urmeazà a trage cu mitraliera dar un glont, prin deschizàtura scutului, îl loveste drept în inimà, se scoalà, face cîtiva pasi si cade mort.
In acest timp, din cauzà cà sublocot. Pàtràscoiu fusese lovit pe lantul de tràgàtori, acestia se retrag vre-o 50 de pasi mai înapoi si lasà mitraliera singurà. Ceilalti servanti ràmasi la mitralierà, vàzîndu-se pàràsiti si gloante încrucisîndu-se din toate pàrtile, se retrag si ei. Vine soldatul Mihàilà si-mi spune cà lantul retràgîndu-se mitraliera a ràmas înainte. Trimit pe caporalul Mungiu si pe soldatul Gîrleanu sà înlocuiascà pe cei càzuti si sà scape mitraliera. Dar, curînd, vàd alergînd înapoi pe caporalul Mungiu rosu de sînge pe fatà care, deodatà, ca si cum i s-ar fi pus piedecà, se lungeste la pàmînt. Am crezut cà a fost lovit în cap si cà nu mai e nici o sperantà dar el se scoalà si vine la mine, îmi spune cà nu se mai poate înainta la mitralierà care e làsatà singurà înainte si cà el încercînd sà se ducà acolo a fost lovit la nas si umplut de sînge. Ce era de fàcut ? Puteam pierde mitraliera. Vorbesc cu comandantul comp. 5 si-i spun cà mitraliera a ràmas înainte, cà lantul trebuie sà înainteze pentru a putea-o lua.
Atunci se dà ordin comandantului plut. 1 din comp. 5 ce se gàsea în rezervà sà trimità o sectie care, împreunà cu plutonul dinainte, sà înainteze. Se strigà « ura », dar nu se poate încà înainta pînà acolo. Atunci încep actele de eroism. Sodatul Gîrelanu se repede ca cel putin sà spulgà alimentatorul, fàrà care mitraliera nu mai poate functiona si care nici nu se poate înlocui; îl smulge si se întoarce înapoi. Dar, orisicum, dacà se pierde masina ràmînem fàrà ea. Se repede deci prin ploaia de gloante soldatul tigan Mihàilà si cu Icu, ajutati de sergentul Bràtan si un caporal din comp. 5 care înainteazà împreunà cu ei si-i sustin cu focuri. Ambii aruncà scutul la o parte, Mihàilà ia masina si i-o dà lui Icu care fuge cu ea. In acest timp înainteazà si soldatul nostru Petria spre a ajuta la ridicarea afetului, dar e lovit în cap si se întoarce înapoi. Un soldat din comp. 5, care încercase sà ia afetul, fusese doborît si omorît chiar pe afet. Desigur cà restul nu se mai poate scàpa, sîntem multumiti cà am scàpat ce a fost principal. Icu, care luase masina în spinare, e lovit la mînà, si soldatul Lungulescu o ia în spinare si o aduce înapoi.
Nu ne vin în ajutor nici compania de la Sulita, nici plutoanele de la Dolj. S-a fàcut desigur încurcàturà în darea ordinelor. Comandantul comp. 5 trimite un raport la batalion cà nu poate înainta si cà e nevoit sà rupà lupta. Vine însusi comandantul batalionului cu comp. 8 care ia loc în dreapta. Se hotàràste a se da un ultim atac în care sà se înainteze putin pentru a se lua si restul din mitralierà. Se începe o împuscàturà deasà, se înainteazà putin dar dusmanul în numàr destul de mare iesise din transee si înaintase, astfel cà n-a mai fost cu putintà sà luàm afetul si scuturile care aproape nu mai erau de întrebuintat fiindu-le frînt un colt si slàbite asa de ràu prin bàtaia continuà încît începuserà a fi perforate. Se dà deci ordin de retragere .
Aflàm cà sublocot. Pàtràscoiu si Dubàu de la comp. 5 au fost, amîndoi, omorîti. Sàrmanii ! Au fost ridicati si dusi pe Cocos. Au plecat la luptà veseli si plini de sperantà, si iatà-i acum morti, întinsi jos, amîndoi loviti în cap. O mare pàrere de ràu ne cuprinde pe toti. Aproape în fiecare zi venea pe la mine, citeam un jurnal sau stam de vorbà. Ce bàieti buni amîndoi, ce cuviinciosi si cumsecade. Dubàu aud cà era unicul copil la pàrinti, càci o sorà a sa fatà mare a murit mai de mult. Brancardierii nostri au adus pe Cocos si pe bietul nostru caporal Papae. Parcà-i vàd scrisorile pe care le trimetea acasà, pe care eram nevoit sà le citesc, si în care spunea cà cu voia lui D-zeu e sànàtos si întreba ce mai e pe acasà, dacà s-a terminat cu culesul porumbului si altele. Il vàd întins pe brancardà, lîngà bordeiul sectiei, teapàn si încruntat, cu putin sînge pe fatà ; parcà nu-mi vine sà cred cà omul care pînà mai adineaurea a fost om viu a murit. Il acoperim cu o foaie de cort si-l làsàm pînà mîine.
Sara ne mai ducem pe la maior care a venit de la regiment unde a fost chemat sà dea explicatiuni asupra atîtor pierderi. Se pare cà s-a fàcut o gresalà mai de sus. Vorbim de bietii bàieti tineri morti în floarea vîrstei : Pàtràscoiu, elev al scoalei de silviculturà, Dubàu, student la drept. O mare întristare se lasà asupra tuturor. Au fost în total vreo 7 morti si 18 ràniti.
Mà culc si dorm nelinistit de vedeniile acestei zile.
Marti 27 septembrie
E o zi cu soare. S-a dat ordin ca ofiterii morti ieri si cei care s-au putut duce, sà fie îngropati azi dupà prînz la Poiana Rachela. Dau ordin sà facà o cruce de lemn caporalului Papae. E vorba sà vinà generalul pe aici în anchetarea luptei de ieri. Luptele pe care le dàm mereu cu forte slabe, par a ne roade pe noi însi-ne, slàbesc curajul soldatilor nostrii si întàresc pe al dusmanului. De la noi însà nu e nimeni vinovat, noi am lucrat conform ordinelor scrise ce s-au primit. De la esalon s-aadus un afet pe roate cu care ne vom servi deocamdatà, pînà ce procurà altul.
Aflu cà rànile primite ieri de cei 5 servanti ai nostri nu sunt prea grave. Caporalul Miricà a fost lovit si stràpuns dintr-o parte în alta prin regiunea nasului.
Bietii ofiteri care au murit ieri au fost transportati la pichetul Negrusa unde au fost îngropati. S-au dus plînsi de toatà lumea. Tovaràsul lor de companie si de bordei, sublocot. P. a ràmas singur. Astà sarà se culcà la camarazii din comp. 7, càci amintirea tovaràsilor sài de pînà ieri, cu care împreunà a stat atîta vreme sub acelasi acoperàmînt, îl apasà. Am trimis si noi pe caporalul Papae la Rachela. Un sodat i-a fàcut din lemn o cruce pe care a scris : « Cap. Papae Stan, c. militr. R. 31 ». Aici, în aceste locuri depàrtate, i-a fost dat lui sà se odihneascà
Càtre sarà primesc un jurnal adus de soldatul Stànoiu. Ne gràmàdim pe el si aflàm cà s-a reluat ofensiva la Jiu si la Olt, cà Germania a cerut pace regelui Belgiei, cà în sfîrsit în acestà tarà si în Ungaria e mare lipsà de alimente .
Lunà frumoasà si vînt de la apus.
Miercuri 28 septembrie
Zi caldà si seninà. Pe la 9 ½ a trecut din nou aeroplanul unguresc cam la 1000 m spre nord, apoi cam pe deasupra satului Negrusa si în sfîrsit spre Severin. Caporalul Pàtr. de la artilerie, dupà ce a instalat telefonul la tufanul de deasupra bordeielor noastre, legîndu-se cu bateria, a adus un scut în formà de semicilindru pe care l-a îmbràcat cu crengi si frunze, dupà care se va adàposti în timpul observatiilor ce va face. Pe Padesi cad ghiulele aruncate de dupà Poiana Pietrii.
Dupà ce mànînc, astern o pàturà înapoia bordeiului sectiei unde mà odihnesc. Dacà pàdurea n-ar fi ca arama si dacà n-ar fi càzut mai mult de jumàtate din frunzà, s-ar zice cà e o zi de varà, asa de frumos stràluceste si încàlzeste soarele.
Càpitanul I. s-a gîndit sà trimeatà cîteva bilete ungurilor; a redactat mai întîi pe româneste un manifest prin care îi îndemna sà se predea, càci din toate pàrtile ei si aliatii lor sînt învinsi, cà Grecia a intrat în ràzboi, cà foametea îi amenintà etc. Manifestul a fost tradus în ungureste de un sodat din comp. sa si scris în mai multe exemplare. Spre mai multà încredere, cere de la mine partea din ziar care se referà la starea proastà a lor si a soldatilor lor din punct de vedere tactic si economic si unde se spune cà Germania cere pace, spre a o atasa la unul din bilete. Dupà prînz trimete obisnuita patrulà care are si menirea sà se apropie, sà le facà semn ungurilor si sà le arunce biletele. Dar sînt primiti de departe cu focuri si scopul, care deocamdatà n-a putut fi atins, nu provoacà între noi decît glume.
De la regiment mi s-a cerut sà fac un tablou cu oamenii care s-au distins în lupta de alaltàieri. Propuneri pentru înaintarea la caporal si pentru bravura ce au aràtat în salvarea mitralierei pe soldatii Icu, Petria, Mihàilà si Gîrleanu.
Searà tot asa de frumoasà ca si ieri ; lunà feericà si liniste. Pe Padesi, cîte un foc de armà rar tulburà linistea ce ne înconjoarà.
Joi 29 septembrie
Vînt dinspre apus si nord, am primit deocamdatà 100 màsti (sistem francez) contra gazelor asfixiante, puse fiecare în cîte un sac de culoare cenusie. Am primit de acasà o scrisoare, într-un plic nelipit. Masina care a ràmas fàrà afet si fàrà scuturi a fost cerutà la regiment unde a fost adus un afet si scut unguresc care se va amenaja pentru mitraliera noastrà. Astnoapte am dormit foarte agitat din cauza unui mic gunoi ce mi-a dat în ochi si de care nu m-am putut scàpa decît azi dupà prînz, cînd camaradul B. mi l-a scos.
Ieri, doi dezertori bosniaci din armata ungarà s-au predat autoritàtilor noastre militare; dintre ei unul inteligent si cu cîteva clase gimnaziale a dat làmuriri asupra armatei inamice pe care o avem în fatà aici. Dupà prînz mai stàm de vorbà sus, la masa maiorului, discutînd bineînteles despre ràzboi, iar seara sînt invitat la masà la ei de camarazii din comp. 8, unde mi-aduc si eu mîncarea ce-o aveam preparatà. Dupà masà, pentru distractie, jucàm pantarola cu urechea atintità la zgomotele de afarà.
Vîntul bate puternic si luna e acoperità de un strat subtire de ceatà. Dorm agitat si mà visez mereu cà sînt undeva în pàdure, unde-mi caut locul meu si al oamenilor mei. Dar dau cu mîna de banduliera pelerinei ce-o am sub cap si-mi dau seama cà sînt în bordei la mine. Pe la 3 noaptea ies afarà si vàd cea mai stràlucitoare lunà care se poate vedea.
Vineri 30 septembrie
E soare, nu e frig dar bate vîntul. Frunza de pe arbori se duce vàzînd cu ochii. Din arbori întregi n-a ràmas decît scheletul si altii îsi mai tin a 3-a parte din podoaba lor de astà varà, podoabà pe ducà si de nerecunoscut. Piciorul se îngroapà în frunza strînsà de vînt în locurile adàpostite. Acum se vede spre apus, printre arbori, malul de dincolo al Cernii, si peste tot ni se descoperà pozitiuni care pînà azi nu s-au vàzut. Ce deosebire între acum si timpul cînd am venit noi întîia oarà pe Cocos, la decretarea mobilizàrii ! Pàdurea era ca un zid de umbrà.
Se trimit rufele murdare ale sectiei spre a se spàla la esalon. Toatà ziua a fost soare si cald, dupà prînz am fàcut cîteva exercitii de punerea în bàtaie a mitralierelor în adàposturile lor si de trecerea prin santurile de comunicatie. Santurile de apàrare s-au mai adîncit iar marginea lor în spre inamic s-a întàrit împletindu-se cu nuiele. Inaintea retelelor de sîrme, mai dinainte construite, a început sà se construiascà dincolo de drumul de carà alte retele care au de scop sà opreascà pe inamic pînà ce companiile iau dispozitia de luptà. Mà duc spre santurile comp. a 6-a în vale ; sînt cu fata cam spre Poiana dupà Piatrà si au înaintea lor retelele de sîrme iar dincolo de sîrme o vale repede. Acum, dupà càderea frunzei, se vede de aici Piatra Arsà si înaltà a Arsanei si alti munti stîncosi spre stînga.
Santinelele, ca la 50 m una de alta înapoia trunchiurilor, cerceteazà cu privirea valea.
Sîmbàtà 1 octombrie
O zi asa de caldà cum numai vara poate sà fie pe munte. Ne-am apucat sà mai întàrim adàposturile pentru mitraliere, înàltînd de o parte si de alta a scutului cîte un zid de pietroaie si pàmînt. Santurile de comunicatie s-au fàcut în toate pàrtile de companii. Privesc, de la transee spre apus, dealul din fatà, cu o frumoasà poianà spre noi si cu pàdure de fagi înapoia si drumul alb ce duce pe sub poalele acestei poieni spre dreapta, la Arsana. Privesc apoi muntii înalti de dincolo de Cerna, usor acoperiti de ceata albastrà. De pe granità privesc apoi spre maizànoapte muntii mai mult golasi si stîncosi ai Domagledului, Grebeneacului, Sulitei.
Drept în fata mea, pe muntele din fata Sulitei, se vàd printre arborii goi de funze siluetele ascutite ale brazilor negri-verzi. Imi închipui apoi vederea fermecàtoare ce s-ar deschide unui privitor ce s-ar afla pe Grebeneac, Domagled sau alt munte … In vale, adînc, Cerna ; dincolo lantul de munti dimpotrivà, apoi vederea Mehadia pe Bega, a Bàilor Herculane pe Cerna. Si toate sub stràlucirea blîndà a acestei toamne calde … Privesc îndelung si nu mà pot obisnui cu ideea cà, în mijlocul acestei naturi frumoase si pasnice, oamenii stau fatà în fatà pentru a se omorî.
Se încinge un duel de artilerie cu explozii groaznice ale bombelor si toatà aceastà frumusete parcà e rànità.
Dupà prînz vine pe la noi generalul Dr(agalina), seful diviziei , care inspecteazà Cocosul cu lucràrile lui. In fata batalionului adunat tine un discurs de încurajare, làudînd trupele care s-au distins în lupta de la 26. Din comp. 5-a înainteazà la gradul de plutonier un sergent (Bràtan) care a sustinut cu focuri salvarea mitralierei, distingîndu-se si prin alte acte de curaj, din comp. 7-a pe sergentul Ciobanu la acelasi grad, care s-a distins si în acea luptà (cu plutonul sàu) si mai ales în diferite recunoasteri fàcute. Mai înainteazà din a 5-a la gradul de sergent si caporal si înainteazà si pe cei 4 soldati propusi de mine din comp. de mitraliere care au salvat mitraliera ( Mihàilà, Icu, Gîrelanu, Petria).
Seara ne strîngem 6 insi la bordeiul camarazilor din comp. 7, cel mai încàpàtor. Ne distràm cîtva cu o pantarolà, apoi cu glas încet se formeazà un cor care cîntà marsuri ràzboinice si alte cîntece. Stàm astfel pînà la ora 10, ne plimbàm apoi la lumina lunii si pe urmà ne retragem fiecare în bordeiele noastre. (Visul cu hora cea repede de joi sau vineri noaptea).
Duminicà 2 octombrie
Si astàzi e soare si liniste. M-am tuns, m-am spàlat, m-am schimbat. Patrulele si santinelele care au fost astnoapte pe aproape de dusman, l-au auzit cîntînd cu armonica si din gurà. Cîntà si ei sà se distreze de multele greutàti ale ràzboiului.
Dupà prînz, de pe Poiana dupà Piatrà, ungurii au tras cîteva gloante înspre compania 6-a. E pentru prima datà cînd ei fac acest lucru. Printre arborii desfrunziti au vàzut desigur santurile noastre si oameni miscîndu-se. Depàrtarea de la ei la noi e cam de 1200 metri.
In pàdure nu mai e aproape de loc frunzà. Cu binoclul privesc în spre tarà muntii si dealurile noastre. Vàd casele risipite pe deal ale satului Bunoaica si biserica albà aproape de sosea. Parcà mà vàd pe 26 iulie cînd, fiind concentrat si trimis la Cires, coboram aceastà sosea avînd în fatà sub munte satul Cires càtre care veneam de douà zile de la gara Balota, dupà ce trecusem peste culmea si pàdurea fàrà sfîrsit a Malovàtului … Ceva mai pe stînga, în jos, vàd primele case ale satului Cires, si printre ele una pe o màgurà, în care am stat într-o odae cu Udrea 7-8 zile, în cealaltà odae stînd Steànescu si Popescu … Restul satului e ascuns sub deal, în stînga.
Dincolo de sat, spre ràsàrit, se vede livada cosità pe care fàceam exercitiile. De la Negrusa încoace se vede soseaua care serpuind vine spre locurile unde ne gàsim acuma.
Odatà cu sara bate putin vîntul dinspre ràsàrit si e putin frig.
Luni 3 octombrie
Desi cerul e putin încetat, a fost toatà ziua soare si cald. Conform ordinului regimentului, astàzi de dimineatà am fàcut un fel de tarc de niele pe care l-am umplut cu frunza vestedà càzutà ; provizie pentru asternut în bordei la iarnà. Bordeiul meu, care era cam putin încàpàtor, a suferit o modificare; am pus sà-l mai lungeascà si sà mai scobeascà în pàmînt partea pe care calcà picioarele, patul ràmînînd astfel mai înalt. Acum, în partea lui anterioarà poate încàpea mai multà lume si se poate pune o masà mai înaltà.
Au venit douà noi sectii de mitraliere, sistem frantuzesc, cu cîte 16 cai si 40 de oameni, una e a regimentului 41, dar deocamdatà a fost oprità pe frontul nostru. M-am dus la regiment sà le vàd; sînt mult deosebite de sistemul pe care-l avem, teava nu are manson, închizàtorul e altfel si se poate trage cu ea cîte un singur cartus, unul dupà altul sau serii de cîte 25, de la 100-700 pe minut. Repeziciunea focului se regleazà cu un cerc gradat. Are în fatà un dispozitiv care noaptea ascunde flacàra si poate micsora forta sunetului. Càutarea pentru ochire are noaptea un punct fosforescent care o descoperà ochitorului. Banda este de aramà, dreaptà, cu 25 de cartuse calibru 8 mm, foarte ascutite si cu o càmasà galbenà de aramà. Teava se îndoieste chiar mai mult de ½ cerc si se ridicà mai mult în sus, asa cà se poate bate si aeroplanul. Pàcat cà aceste mitraliere nu au scut .
Dupà ce vàd mitralierele mai stau de vorbà cu camarazii de acolo care mà cinstesc cu o ceascà de coniac si îmi dau o « Illustration » de la 26 august care cuprinde multe fotografii si ilustratiuni de ràzboi.
Caporalul nostru, Mihàilà, încearcà a se obisnui cu càprària întocmai ca puiul de barzà care se încearcà sà zboare. Cînd cîte un sergent îl pune sà facà cîte un anume lucru cu oamenii, el îi cheamà oarescum jenat: « hai, nene cutare ». Inaintarea lui la gradul de caporal a nàscut chiar în ofiterii care au càutat sà-l cunoascà si satisfactie si o oarecare veselie comicà.
Marti 4 octombrie
Astàzi de dimineatà pe la ora 8 mi-a venit calul si împreunà cu plut. major ne-am coborît în vale întîi pentru a îngriji de instructia cu mitralierele noi sosite si apoi pentru a vedea cei 102 cai ce tin acum de compania noastrà. Ne-am oprit în vale, mai spre ràsàrit de regiment, într-o livadà de fîn unde oamenii de la partea sedentarà, trimisi atît de sectia noastrà cît si de la cea de la 41, fac instructie.
Am numit la sectia noastrà ca sef de mitralierà doi din sergentii nostri si s-au adus aci si oamenii nostri de rezervà spre a învàta mînuirea noii mitraliere. Explic sergentilor cum trebuie sà porcedeze pentru a gràbi instructia oamenilor : trebuie mai întîi sà învàtàm punerea în bàtaie a mitralierei, încàrcarea si ridicarea ei de pe locul de tragere, în asa fel încît aceste miscàri sà se execute cît mai repede cu putintà. Dupà aceasta, si cît timpul ne va permite, vom învàta întreg mecanismul interior pe care azi nu l-am vàzut decît pentru a ne face o idee generalà. Mîne, dacà va fi vreme bunà, vom face si tragerea cu cartuse.
De aci, càlare, plec spre esalonul de luptà. Trec mai întîi printr-un crîng unde, din cauza adàpostului, frunza a ràmas pe multe locuri verde si cea vestedà se tine încà de crengi. Pe Cocos, din cauza brumelor si vînturilor, arborii au ràmas cu totul goi. Ne coborîm la sosea si o luàm la dreapta trecînd peste o vità de apà ce vine din munte, càzînd din prag în prag (locul acesta mi-aduce aminte de timpul cînd veneam de la Cires sà vedem granita si sà studiem locurile) si, ceva mai înainte, pe partea dreaptà a soselii, în pàdurea rarà de plopi, fagi si stejari, corturile, bordeiele, sopruri lungi de cai, toate ale companiei noastre. Dau ordin sà càptuseascà si sà acopere mai bine grajdurile cailor, iau si alte dispozitiuni, dau si pe la bucàtàrii si pe urmà iau drumul înapoi.
Aproape de locul unde mitralierele fac exercitii mà întîlnesc cu Verg. Pot. care-mi spune cà are un jurnal nou din care a aflat cà N. Filipescu a murit . Mà mai abat putin pe la comp. 2 si mà urc pe Cocos.
Vremea e noroasà, dupà prînz începe sà plouà si e întuneric si ceatà, asa cà, pe la 3, pentru a putea citi niste circulare si a scri rîndurile acestea, sînt nevoit sà aprind în bordeiul meu lumînarea. Camaradul Mart. îmi spune cà a vàzut ordinul generalului prin care cei 4 oameni din comp. noastrà s-au înaintat la caporali, explicînd faptele lor dupà raportul meu.
Sara ne distràm foarte bine în bordeiul meu în care acum se gàseste o masà înaltà, jucînd « popa prostu » si un joc de càrti foarte simplu la care pierd 15 bani. Pe la 10 ½ ne despàrtim, cu atît mai mult cà s-a auzit un foc de armà (fàrà alte urmàri de altfel) spre comp. 7. Afarà bate vîntul îngrozitor, pàdurea mugeste, de sus vine burà rece.
Miercuri 5 octombrie
Cînd am iesit astà dimineatà afarà, am vàzut pe frunzele de pe jos un strat de brumà albà care a càzut cu tot vîntul de azi nopate care suflînd dinspre apus a înseninat cerul. Pe pàrtile mai expuse a înghetat chiar putin pàmîntul. Soldatii ce au fàcut de gardà azi noapte spun cà a càzut màzàricà !
Dupà ce am iscàlit situatiile companiei am plecat în vale, la aceeasi poianà de ieri, unde am fàcut instructie cu noii veniti la mitralierele model francez si cu cîtiva din oamenii nostri vechi ce vor deveni servanti ai acestor mitraliere. M-am suit de timpul mesii pe Cocos, unde am mîncat, iar la ora 1 m-am întors în acelasi loc pentru a executa tragerea cu cartuse de ràzboi. Mitraliera trage bine si are avantajul cà poate trage focuri mai rare si mai dese, de la 100-700 focuri pe minut. Mecanismul de încàrcare si tragerea nu e prea greu, asa cà oamenii nostri mai vechi au învàtat usor. Au venit de la partea sedentarà vreo 200 de oameni care vor umple micile goluri ce s-au fàcut.
De la Severin ni s-au adus mai multe lucruri de mîncare (ciocolatà, cafea, cacao, vin, muschi de porc afumat, coniac). Toatà ziua a fost soare, dar frig. Azi am luat prima de echipare de 400 lei si 370 lei leafa, din care am trimis acasà 600 lei prin casieria corpului.
Sara distracii cu càrtile cu care cîstig 60 bani.
Joi 6 octombrie
Azi s-a urmat cu instructia soldatilor la mitralierele cele noi. S-au dat lectiuni de demontarea mitralierei pentru curàtirea tevei, închizàtorului, pistonului etc. Vînt si frig.
Am început un sant de comunicatie care duce în santul comp. 8, de unde apoi de poate duce în mai multe directiuni la diferitele adàposturi ale mitralierei. Inapoia bordeiului companiei s-a început un alt bordei pentru cancelarie. Conform ordinului diviziei, mi-am construit un mic adàpost ( o limbà într-o parte a santului), între adàposturile celor 2 mitraliere spre apus si le-am acoperit. Pe la 4 se vede cà observatorii artileriei inamice au vàzut miscare spre compania 6-a, càci au început sà arunce srapnele si obuze de 10 mm cu mare zgomot. Dar loviturile au càzut spre dreapta si din cele vreo 12 bombe aruncate nu s-a rànit decît usor un soldat.
Cu aceastà ocazie s-a petrecut un incident comic la noi. Soldatii nostri erau în lucru ; bombele suerau asa de puternic încît se auzeau chiar si din bordei. Un soldat venea din spre vîrf spre comp. 8 si, auzind suerul, s-a pus pe o asa de grozavà fugà încît soldatii care lucrau s-au pornit pe un rîs nebun.
S-a adus sus, la noi, oala unui srapnel càzut : un enorm cilindru alb de 150 mm gros si de o lungime respectabilà. Dar efectul lor nu e asa de mare pe cît s-ar astepta.
Vineri 7 octombrie
Cînd m-am desteptat azi dimineatà bàtea un vînt puternic din spre ràsàrit, aducînd ploaie împreunà cu fulgi de zàpadà. Acelasi vînt bate si acum, la ora 12, dar zàpada nu mai e, ci numai ploaie. Mai departe de 100 metri nu se poate vedea din cauza cetii. Oamenii lucreazà pe rînd, cîte o jumàtate de ceas, la santul de legàturà. Tunurile nu mai bat de loc si nici pustile nu se aud. Pe o asemenea vreme e greu sà iesi din adàpostul tàu si, pe de altà parte, ceata împiedecà vederea. Acuma vàd necesitatea unui gîrlici la bordei, pe care pînà acum nu l-am fàcut pentru a avea mai multà luminà. Dar vàd cà nu mai pot întîrzia cu constructia lui. In bordei, de altfel, e mult mai comod acum, de cînd s-a fàcut noua sàpàturà în partea dinainte. Stau aproape ca într-o casà, am masà înaltà, 2 scaune înalte, fàcute din scînduri de brad din làzile de zahàr, si patul, de asemenea, poate servi foarte bine pentru sedere. In stînga, scobit în perete, un soi de dulap, acoperit cu jurnal, în care ordonanta a pus sticlele, despàrtind cu scînduri pe cele de vin, coniac, tuicà, de cele cu apà. Deasupra, polità unde stau ranite, saci si alte lucruri. Mai sus încà, întepenite în lemne, douà scînduri unite fàcînd o altà polità, pentru gamele, o oalà cu unt etc.
Din comunicatul de asearà, aflat la telefon, am aflat cà marti au fost lupte mari pe Mateiasul pe care l-am vàzut astà varà spre Rucàr. Ce-o fi acolo ?
Spre searà tunurile inamice au aruncat prin ceatà cîteva srapnele în acelasi loc ca si ieri, spre comp. 6. Ale noastre, de asemenea, au tras mai multe bombe spre dusman. Pe Padesi, din partea de apus a Cocosului, unde, fiind adàpost, vîntul se aude mai puternic, se aud împuscàturi rare.
Comunicatul de ieri (luat la telefon), spune cà inamicul a fost respins peste tot, luîndu-i-se aproape 1000 de prizonieri, 12 tunuri, mitraliere, cai. De la Mateiasi a fost respins în Dragoslavele.
Intuneric mare de cum s-a înserat, vînt, burà si ceatà.
Sîmbàtà 8 octombrie
Din cauza ploii care a curs toatà noaptea, pe la ora 3, lucru la care nu mà asteptam, a început sà pice în bordei. S-a sculat sergentul Pîrvu si în dreptul mesei, în dreptul unde curgea picàtura, a pus o gamelà care sà strîngà apa. Am adormit din nou si am visat o apà mare, limpede, în marginea càreia se gàseau straturi de noroi pe care cresteau mici plante, iar eu, stînd în apà, lucram ceva la straturile de noroi negru ca pàcura (în bordeiul meu, aproape de cuptor, a ràsàrit o micà plantà firavà care încearcà sà se ridice acolo unde stie cà e cerul, dar nu poate din cauza acoperisului). Indatà dupà vis, pe la ora 5, mà destept auzind picàturi dese spre picioarele mele si spre masà. Destept ordonanta care aprinde lumînarea si, la lumina ei, vàd cà picurii de apà ne-au nàpàdit din toate pàrtile, afarà de partea de miazà zi construità si acoperità de curînd cu un strat mai gros de pàmînt. Mà retrag în coltul adàpostit si dau ordin sà se scoale cîtiva soldati care sà arunce pàmînt acolo unde stratul e subtire. Ies si eu afarà si dirijez aceastà operatie. Dupà ce stratul de pàmînt a fost aruncat, e bàtut cu lopetile si spoit sub actiunea ploii ca cu mistria. Dar pàmîntul a înghitit atîta apà încît toatà ziua curg picurii de apà care enerveazà. Nàdàjduiesc cà dupà cum se va scurge toatà apa, pàmîntul bàtàtorindu-se, cu greu va mai stràbate si va fi nevoità sà alunece la vale.
Desi în timpul zilei nu a mai fost ploaie, a fost ceatà si burà. S-a urmat cu sàparea santului si cu bàtutul si càratul lemnelor din partea de ràsàrit a Cocosului, unde urcusul e foarte greu. Pe la 12 a venit pe Cocos colonelul care, în bordeiul maiorului, ne-a citit si explicat oarecari ordine si observatiuni.
Am fàcut din ferigà un gîrlici bordeiului. Din cauza umezelii, azi m-a durut capul dar un piramidon m-a restabilit. Seara, rînduri, rînduri de ceatà deasà apar si dispar de pe Cocos, purtate de vînt. Pe Padesi se aud împuscàturi. Cîteva s-au auzit si-n spre Arsana. Noroi peste tot, cazanele se aduc de la bucàtàrii cu mare greutate, în càrute trase de 4 si chiar 6 cai.
Pe la ora 8, tocmai mîncasem, cînd se aud spre apus-miazà-zi împuscàturi de arme si mitralierà. Primim numaidecît vestea cà inamicul a atacat satul Bîrsa. Iesim cu totii pe vîrf si ascultàm ; printre noi e si soldatul cu termen redus, S., care, fiind adus acum cu dispensatii, aude pentru întîia oarà zgomotul unei lupte si e foarte miscat. Din dreapta se trimit spre locul de luptà lumini de reflectoare iar tunurile bat din vreme în vreme. Ascultàm, cînd, deodatà, zgomotul luptei se înteteste, focurile de arme alcàtuiesc un vuiet neîntrerupt apoi, deodatà, se ràresc ca si cum ar vrea sà înceteze. Dar, îndatà, pornesc cu aceeasi putere. Pe Cocos luàm si noi màsuri pentru un caz de atac. Dupà o jumàtate de orà focurile se ràresc si pe urmà înceteazà de tot. Incercarea ungurilor de a înainta a fost oprità si au fost respinsi.
Ne culcàm, dar dorm cu oarecare grijà.
Duminicà 9 octombrie
De dimineatà m-am spàlat, ras si schimbat. M-am dus apoi pe la regiment sà vàd ce fac cele 2 sectii ale noastre de mitraliere si sà asist la instructia ei. Oamenii au început sà învete.
Dupà prînz, la 2, cu colonelul P. si plutonierul cu termen redus A., am fost la bordeiele unguresti spre Padesi pentru a studia o pozitie pentru una din sectii. Coborînd, gloantele de pe Padesi veneau frîngînd crengi. Acolo au fost strînsi ofiterii batalionului al 3-lea, càrora li s-au citit observatiunile relative la armata inamicà. In timpul citirii, tunurile dusmane au început sà arunce bombe prin apropiere si am fost nevoiti sà intràm în bordei pentru a continua citirea. O sectie de mitraliere a ràmas sà fie pusà la intrarea vàii pe care ne aflam în momentul cînd am plecat de la Padesi.
De dimineatà cald, cerul foarte înorat si amenintàtor de ploaie. Pe urmà ceatà, dupà aceea senin si soare, apoi iaràsi nor si seara vînt. Bordeiul meu, din cauza picàturilor ce au curs, încà nu s-a uscat. Acum la gîrlici s-a pus deocamdatà o usà de lemn càptusità cu ferigà.
Luni 10 octombrie
Astàzi pe la ora 8 a venit pe jos, conform ordinului meu de ieri, una din mitralierele franceze pentru ca pe de o parte sà facem 2 adàposturi pentru ele iar pe de alta oamenii nostri de la vechile mitraliere sà le cunoascà. In timpul cînd mitraliera se asezase înapoia bordeiului sectiei si pe cînd eu mà gàseam spre compania 7-a, aud un vîjîit de care deocamdatà nu-mi dau seama si, imediat, deasupra Cocosului se sparge un srapnel. Astept cîtva timp dupà un copac si apoi intru în bordeiul camarazilor comp. 7-a, în care timp obuzele si srapnelele continuà sà bubuie deasupra noastrà.
Plec spre bordeiul sectiei si, cînd intru, vàd sînge pe prag si întreb ce e, dar imediat vàd pe caporalul ochitor de la mitralierà (care abia venise pe front si pe Cocos) rànit nu prea greu la cap. In bordei la mine, de asemenea, sergentul Pîrvu rànit de 2 gloante de srapnel la bratul drept ; brancardierul care l-a pansat a observat cà un glont se aflà înàuntru. Un glont a trecut prin capelà, dar a avut noroc sà nu-l ràneascà. Odatà cu acesti 2 oameni ai nostri, au fost ràniti 7 insi din comp. 8-a, care lucrau gràmadà la un borde ; dintre ei unul, lovit în inimà, a fost omorît aproape instantaneu. L-am vàzut întins lîngà bordeiul càpitanului, acoperit cu o foaie de cort, cu mîna dreaptà afarà, galbenà si întepenità.
Un srapnel, a càrui oalà enormà de 150 mm càzuse în apropiere si care a fost adusà în bordei, venise, se spàrsese si multimea de gloante ce continea fàcuse toatà aceastà pagubà. Cea mai mare parte din arborii dinprejur aveau ràni de alice. De asemenea, un obuz a càzut înapoia bordeiului, lîngà fagul cel gros, a fàcut acolo o groapà si schijele au càzut în làturi ; una a rupt o micà parte din trunchiul gàunos al arborelui iar una a venit înapoi la parul de la gîrliciul bordeiului, a fàcut o rupturà si, ricosînd, a trecut pe deasupra capului ordonantei si s-a oprit la o ranità, fàrà a face vre-o stricàciune.
Caporalul Marga a fost si el putin scrijelat pe fatà. Am îngrijit ca sergentul Pîrvu, care dormea în bordei cu mine, sà fie bine pansat si, dintr-o pàturà ungureascà ce avea, am pus sà-i taie o suvità cu care sà-i înfàsure mîna dupà ce-l va pansa din nou doctorul, neputînd sà-si ducà mîna în mîneca hainei si mantalei. A plecat luîndu-si ràmas bun si sàrutîndu-mi mîna.
Indatà dupà bombardare s-auauzit împuscàturi dese pe Padesi, un atac al ungurilor care tràgeau din transee. Dar, niste bombe ale tunurilor noastre de 63 de la marinà, care au càzut în santurile lor, s-a observat cà au avut un efect minunat, cà nu tîrziu i-a fàcut sà tacà .
Dupà prînz, facem spre ràsàrit un adàpost pentru o mitralierà francezà, chiar pe trunchiul unui arbore pe care-l înconjuràm cu un zid de piatrà ; iar pentru cealaltà amenajàm vechiul adàpost din spre apus de la extrema stîngà.
In acest timp la padesi tunurile bat mereu si se aud împuscàturi. Aproape tot dupà prînzul, dealurile din spre noi au fost luminate de soare, numai la noi nu s-a aràtat de loc. Seara bate vîntul puternic, cerul e senin peste tot, e frig ; cred cà la noapte va îngheta pàmîntul.
(Astàzi, dupà prima bombardare, a venit frate-meu Dumitrache pe la mine, aducîndu-mi un pui curàtit, o sticlà de tuicà, una de bere si slàninà)
Marti 11 octombrie
Asarà au venit cîtiva camarazi pe la mine. Au bàut cafea si sticla de bere, am stat de vorbà pînà la 9 ½ cînd m-am culcat. Adormisem, cînd, ca prin vis, bubuituri depàrtate, cred cà pe Padesi. La a doua bubuiturà mà destept bine si, imediat, creasta Cocosului începe si ea sà bubuie de srapnele si obuze. Prin cràpàturile foii de cort, pusà la usà, se vede lumina fulgeràtoare a unui srapnel. Pe bordei s-a auzit càzînd ceva, bucàti de pàmînt sau chiar gloante. Focul încà nu se stinsese în cuptor si la lumina lui vedem cà e ora 11. In curînd bombardarea, care n-a fàcut nici o vàtàmare, se potoleste. Ies afarà si vàd ceatà împrejur dar stele pe cer.
Dimineata s-a aràtat un soare limpede. Urmàm a construi adàposturile începute ieri pentru mitrelierele franceze. Parte din soldati taie lemne în pàdure pentru bordei, altii carà ferigà iar altii sapà santuri de legàturà.
Mi-am adus o oalà de pàmînt în care ordonanta îmi face o foarte bunà ciorbà de carne la cuptorul din bordei.
Miercuri 12 octombrie
Azi s-a acoperit bordeiul cancelariei cu crengi, cu ferigà si apoi cu pàmînt. S-a urmat cu sàparea santului de comunicatie spre santul comp. 7-a. Din cauza ploii càzute mai înainte, cuptorul în care se pàstrau lemnele s-a umezit si a început sà se surupe asearà, tocmai dupà ce se terminase constructia sobei zidite din piatrà. Am fost nevoiti sà astupàm repede acel cuptor de piatrà si pàmînt pentru a lemnele acoperisului ce se reazimà deasupra sà nu cadà jos. Din cauza surpàrii cuptorului, era amenintat sà se surupe si zidul în acea parte. Am luat de asearà màsuri sà-l reazim cu 2 scînduri iar astàzi de dimineatà am fàcut un parapet strasnic de lemne, bàtînd 2 pari lîngà zid si între pari si pàmînt introducînd lemne bine fixate.
Pe la ora 11, tocmai cînd se lucra la parapet si pe cînd mà aflam în bordeiul sectiei pentru a iscàli niste hîrtii, dupà bombardàri auzite în depàrtare, aud deodatà cunoscutul fluierat al unei bombe apropiate ce vine spre noi. Toti dau fuga si se ascund care pe unde poate, iar bomba se sparge cu vuiet deasupra Cocosului. Dupà ea alte 5-6 srapnele în diferite pàrti. Cînd se aude fluierînd, fiecare zice « i-auzi-o » si asteptàm izbucnirea. Astnoapte a plouat, toatà ziua a fost nor, ceatà si burà. Seara mi se comunicà sà fim gata càci un atac inamic se pegàteste. E un întuneric de nepàtruns.
Joi 13 octombrie
Toatà ziua am fost ocupat : cu trimiterea oamenilor pentru a tàia si aduce lemne, cu transformarea unui asàpost spre apus, al càrui parapet l-am fàcut numai din trunchiuri de lemne puse unul peste altul si acoperite cu pàmînt, cu sàparea santului de comunicatie spre comp. 7-a etc. asa cà aproape nu m-am odihnit de loc.
Bordeiul pentru cancelarie e croit ràu, apa putînd pàtrunde pe acoperisul aproape orizontal si am luat màsuri sàse refacà …
Tunurile aproape nu s-au auzit de loc si aproape tot asa si pustile. Doar indepàrtate bubuituri rare spre Orsova. Dupà prînz tocmai suprevegheam construirea adàpostului de mitralierà cînd mà anuntà cà sus mà pofteste dl. colonel. Mà duc si mà întreabà dacà càrutele toate au plecat spre Jupînesti si dacà samarele cu caii se aflà la bucàtàrii. E ordin ca toatà lumea sà fie echipatà si gata în orice moment. Astàzi ne-am asteptat la un atac care n-a venit, dar am fost toti continuu cu gîndul la el.
Ce sînt toate aceste ordine si pregàtiri ? …
Noapte, afarà bate vîntul dinspre ràsàrit iar pe cer sînt stele prin ceatà .
Vineri 14 octombrie
O zi de ploaie si ceatà. Azi nu ne-au mai vizitat bombele si din cauza ploii toatà lumea a stat mai mult în bordeie. Am pus sà se facà pe dinaintea bordeielor un drum de pietroaie împotriva noroiului.
Spre searà se aduce comunicatul cà ne aflàm bine pe toate fronturile, cà inamicul a fost respins si maiorul, dupà masà, ne chiamà pe la dînsul cu cîte un pahar si un scaun. Plec si, cît de bine cunosc drumul acesta scurt de la mine pînà acolo, totusi, dacà n-ar fi sentinela pe dum care sà ne îndrepte, ne-am ràtàci, asa de mare întunerec este.
La maior bem cîte un pahar de vin si cafea, bucurîndu-ne de succesul nostru si de al francezilor care ne spune cà au înconjurat pe germani la Verdun . Cînd mà întorc, la ora 9, e acelasi întunerec si în bordei a început sà pice, cu tot pàmîntul ce s-a pus pe el. In toate bordeiele apa a stràbàtut prin acoperi, pàmîntul cel afînat de pe aici e de vinà.
Tocmai mà culcasem si asteptam sà vinà somnul, cînd primim din partea maiorului un ordin ca împreunà cu companiile sà iesim afarà pentru a ne comunica ceva. Iesim prin întuneric si noroi si nestîngem sus ; maiorul ne face cunoscut cà chiar acum s-a primit un comunicat de la Armata I cà la Jiu azi au fost 2 succese stràlucite : inamicul care înaintase a fost respins peste granità cu mari pierderi pentru el, i s-au luat 400 prizonieri, 4 tunuri si mitraliere si sîntem chemati sà strigàm de trei ori Ura puternic în onoarea fratilor nostri care au luptat acolo, - asa de puternic ca sà ne audà si ungurii de unde sînt.
Un Ura formidabil într-adevàr ràsunà de trei ori si o mare bucurie cuprinde pe toatà lumea.
Dupà care ne risipim repede pentru a n utrage cu tunurile în noi. Cînd ajundem la bordei se si vede un reflector al or luminînd spre Padesi. In curînd se si aud cîteva lovituri ale tunurilor noastre, serveazà si ale aceeasi victorie .
Sîmbàtà 15 octombrie
Cînd m-am desteptat azi dimineatà bàtea un vînt foarte puternic dinspre apus, care a tinut toatà ziua. Vîntul împreunà cu soarele, care azi s-a aràtat, a svîntat pàmîntul prea umed de ploaie si noroiul drumurilor. Mare parte din bordeie s-au aplecat într-o parte si în toate a stràbàtut apa. La mine, cu toatà vremea uscatà, a picurat ici-colo.
« Ura » al nostru de asearà s-a auzit mai întîi în vale, la regiment, unde soldatii, pînà atunci neavizati, s-au speriat deocamdatà, nestiind de ce e vorba dar, iesind colonelul, le-a spus sà nu se teamà si sà strige si ei « Ura, sà tràiascà România ! », càci ai nostri au cîstigat o victorie la Jiu. Apoi s-a auzit si pe Padesi (si desigur si de ungurii ce se gàsesc în apropiere). Dupà îndemnul comandantului de acolo, au început sà strige « Ura » mai întîi cei din transee si apoi si rezervele. Ungurii deocamdatà au ascultat sà vadà de ce e vorba, dar, pe urmà, speriindu-se, au început sà tragà cu pustile si mai ales cu tunurile.
Pe la ora 10 primim de la regiment o veste si mai îmbucuràtoare, pe lîngà cei 400 prizonieri de asearà, si care s-au luat pînà la ora 6 seara, s-au mai luat de aci înainte încà 800 prizonieri, 11 mitraliere si 12 tunuri, distrugîndu-se 3 batalioane bavareze.
Comandanul Armatei I de vre-o cîteva zile e generalul nostru, Dragalina, càruia i se datoreste aceastà vitorie si despre care se spune cà ar fi fost rànit.
In lupta de la Jiu au luat parte si companiile noastre I si IV (càp. Urziceanu si locot. Stànescu) .
Toatà ziua, spre Orsova unde se dà o luptà, s-au auzit adînci bubuituri de tun. Dupà prînz, ungurii au tras cu tunurile spre regiment si au aruncat cîteva bombe si pe Cocos, care s-au spart departe în jos. Seara stàm multà vreme de vorbà la mine cu prietenul si camaradul Dim. cu care, dupà obisnuita discutie strategicà, intràm în discutia nevoilor poporului nostru de la tarà. Acum avem o lampà care lumineazà bine si dà bordeiului un aer de intimitate mai pronuntat.
Pe la 10, tocmai cînd sà ne despàrtim, vine omul de legàturà cu un comunicat proaspàt al cartierului general în care se cuprinde si partea I-a a luptei de la Jiu si din care vedem cà pe linia muntilor, peste tot, armatele române au repurtat succese fàcînd chiar, la Trotus, ca dusmanul sà fugà în dezordine, luîndu-i-se în total 2600 prizonieri, tunuri, mitraliere cu cai cu tot si mult material de ràzboi.
Vestea aceasta ne bucurà foarte mult si teama ce am avut-o zilele acestea a dispàrut cu totul.
Duminicà 16 octombrie
Astnoapte s-a întors vîntul din spre ràsàrit si a adus din nou ceatà si ploaie, care toatà ziua a învàluit Cocosul într-un zàbranic des. Lupta de ieri de la Orsova s-a terminat respingîndu-se inamicul care azi a stat cu totul linistit . Nici pusti, nici tunuri nu s-au mai auzit. De prînz, lucru rar, am fàcut chiftele de carne cu pîine muiatà în apà si cu ceapà tocatà, pe care le-am pràjit în unt într-un capac de gamelà la gura cuptorului. Au iesit destul de bune dar, de cîtàva vreme, nu prea mi-e foame. Dupà prînz mi-a venit de acasà, prin sergentul Gr. rànit acum o lunà, vindecat si care a fost pe acasà în concediu, o geantà continînd 2 sticle de Riesling, 2 cutii de sardele, brînzà, pîine, gutui, tuicà si încà o pereche de ciorapi.
Am mai pus pe bordei frunze vestede care par cà apàrà bine scurgerea înàuntru a picàturilor de apà.
Asearà am schimbat sectia de pe Padesi cu alti oameni pentru ca ceilalti, care se gàsesc acolo de o lunà, sà se mai poatà odihni nu atît trupeste cît sufleteste si curàtii. Locul lor acum e la rezervà, în vale.
Afarà e pîcla asa de deasà încît fumul aproape nu se mai miscà de pe loc si face respiratia foarte grea, putinà nàdejde deci de plimbare pe afarà.
Seara tocmai mà duceam sà mànînc cînd omul de legàturà vine si-mi spune cà toti ofiterii sînt chemati la dl. maior. Ne ducem si ni se pune în vedere cà s-a dat ordin ca mîine sà se facà o recunoastere ofensivà pe tot frontul pentru a se vedea dacà pe acest front au sosit trupele germane ce au fost izgonite alaltàieri de la Jiu si care se vor cunoaste dupà uniformà. De pe Cocos, la ora 8, vor pleca spre cota 927, 2 companii si o mitralierà.
Cînd plecàm de acolo e negurà de nepàtruns si ne lovim de bietii soldati care prin noroi au urcat Cocosul cu cazanele cu mîncare si care acum, pe vremea asta, trebuie sà se întoarcà înapoi cu ele.
Luni 17 octombrie
Desigur nu a fost o zi mai urîtà din punctul de vedere al vremii ca azi pe Cocos. Astnoapte toatà noaptea si azi toatà ziua, vîntul nu a bàtut, a urlat. Si, pe lîngà toate, cînd ne-am apucat ast dimineatà sà facem focul am vàzut cà nu mai e de tràit în bordei ; nu stiu de ce pricinà, tot fumul si flacàra în loc sà iasà pe cos a iesit pe gura sobei, asa cà toatà ziua a fost un chin. Am încercat în toate felurile : am pus ca adàpost contra vîntului la cos afarà o foaie de cort, am lipit pe dinafarà nuielele cosului, am doborît jumàtate din cos jos, am astupat ermetic gura sobei, nimic. Cosul rece ca si cum nu ar fi fost în legàturà cu focul din cuptor, a càrui luminà, totusi, se vedea fàrà a i se simti càldura.
Seara, în sfîrsit, am làsat sà ardà ultimele lemne aruncate si am renuntat sà mai pun altele. Norocul nostru cà s-a încàlzit piatra care tine càldurà peste noapte. Cît ne-am necàjit si cît ne-am bàtut capul azi, nu se poate spune. Si, pe lîngà toate, nu puteam cel putin sà iesim afarà sà ne mai ràcorim plàmînii cu aer cald, càci vîntul si ploaia care n-a încetat un moment ne biciuieste si ne udà. Toate bordeiele curg, numai al nostru picurà putin spre fund si din acest punct de vedere e cel mai bun, dar soba îi stricà aceastà bunà însusire.
De dimineatà (la 8 ½), detasamentul de recunoastere de care a fost vorba asearà a plecat spre cota 926 împreunà cu mitraliera I a noastrà (serg. Drugà). Dupà o jumàtate de ceas am auzit împuscàturi care au tinut ca 10 minute. Informatiunile aduse sînt cà inamicul e acelasi ca înainte. Ajungînd aproape de el, plutonul lui Ciobanu din comp. 7-a a surprins douà santinele inamice care, neasteptîndu-se la vre-un atac pe asemenea vreme, bàteau din picioare ca sà se încàlzeascà tinînd pe cap foile de cort ca sà se apere de ploaie. Ai noastri au tras si i-au împuscat. Ungurii au luat pozitie în santuri si au început si ei sà tragà. De la noi nu a fost rànit decît un singur soldat din comp. 7-a.
In bordeiul sectiei picurà pe partea din spre ràsàrit unde bate mai mult ploaia. Soldatii stau gràmàditi în picioare dar ei tot gàsesc cuvinte de glumà, ca si cum si-ar bate joc de împrejuràrile cele mai grele. Acum, la ora 8 seara, dupà masà, din bordeiul meu aud la ei cîntece si rîs. Din sectia de la 41 e unu care le spune la povesti si glume nesfîrsite si de multe ori îi apucà miezul noptii ascultîndu-l. Relativ la asta, mi-aduc aminte cà zilele trecute cînd veneau srapnelele inamice, unul, suind cu un lemn în spinare striga, bineînteles adersîndu-se srapnelii, « tine pe dreapta ». Intr-adevàr srapnela, dupà vîjît, se vedea cà are sà cadà spre dreapta. Acum, nu stiu care din ei a imitat fluieratul pe sus al bombelor si spargerea lor : « viu ! viu ! si « vino, dà-te dracului ! ». Bàtaia mitralierii e comparatà cu ciocànitul berzii. Ordonanta mea, vàzînd un briceag foarte mic la prietenul S. care sede la mine, cu o limbà foarte subtire, a spus cà limba biceagului parcà e o limbà de sopîrlà etc.
Ràbdarea tàranului nostru si gluma lui în orice împrejurare e demnà de admirat.
Maiorul ne-a trimis o sticlà de vin rosu din via lui, pe care am bàut-o aproape toatà si care mi-a adus oarecare dispozitie la care mai ajutà si faptul cà am scàpat de fum prin stingerea ultimilor càrbuni. Afarà vîntul vîjîie groaznic, se vaetà, în suierul lui parcà auzi chemàri de trompete sau zgomotul unei lupte. Ploaia cade mai tare chiar decît azi si întunericul este de nepàtruns.
Marti 18 octombrie
Nor, ploaie si vînt ca ieri. Afarà e un noroi si lacuri de ploaie peste tot, încît numai privind te simti tremurînd. Soldatii sînt uzi, càci afarà e ploaie si-n bordei picà. Hainele de pe ei sînt nu numai ude dar si murdare de pàmînt, càci sînt nevoiti sà lucreze afarà pentru a repara bordeiele, a aduna frunzà, a aduce lemne. Incàltàmintea se udà numaidecît si frigul si umezeala pàtrunde la picioare. Cei care fac de gardà pe asemenea vreme, desigur, au multe de îndurat.
Astàzi am avut iar un mare necaz cu focul. Am dat jos cosul cel mai înalt si împletit cu nuiele si am fàcut altul mai aproape de cuptor si mai scund. Cînd am aprins însà focul am constatat cà afarà nu iese nici un pic de fum si cà totul se întoarce în bordei. Ne-au curs la toti adevàrate lacrimi amare si mi-am înecat necazul în înjuràturi. Dupà prînz îmi dà în gînd sà pun ca adàpost pe deasupra cosului si în partea de unde bàtea vîntul gratia de nuiele a vechiului cos si s-o acopàr cu ferigà. Inspiratia a fost fericità càci imediat a început sà iese fum pe cos, de unde am tras concluzia cà toatà cauza, pe lîngà umezeala cosului, a fost vîntul. Pe searà, a stat vîntul de tot si focul arde foarte frumos.
Mîncasem si aveam de gînd sà dau ordonantei sà-mi ungà bocancii la foc cînd, spre Visoca sau Valea Boului unde nu s-au auzit niciodatà, se aud împuscàturi înfundate care tin vreo 10 minute. Ce poate fi ? A încercat dusmanul sà atace pe o asemenea noapte ? A fost o simplà patrulà inamicà sau poate cà începàtorii de acolo s-au speriat de ceva ? Mîine vom afla.
Uitai sà spun cà, pe la ora 4, azi, fàrà veste, inamicul a aruncat vreo 10 srapnele pe Cocos, care însà nu au vàtàmat pe nimenea. De azi dimineatà a dispàrut un caporal din sectia lui 41, despre care se spune cà de mult se gîndea sà plece. E un fost lucràtor pe la orase, un om fàrà càpàtîi si fàrà simtàminte.
Marti 19 octombrie
Desi a fost ceatà n-a mai plouat, cerul a fost ceva mai luminos si atmosfera mai rece decît ieri. S-a început lungirea bordeiului spre miazà noapte pentru ca cei 50 de oameni ce locuiesc acum în el sà aibà loc îndeajuns. Dupà prînz au tras cîteva tunuri dar multe din ghiulelele lor nu au luat foc. In ziarul « Viitorul » cu data de azi citesc în comunicatul nr. 63 de la 16 oct. cà sublocot. de rezervà Pàtràscoiu, pe care l-am cunoscut la Tg. Jiu, avocat, ad-tor de plasà, cu plutonul sàu, pe Valea Jiului, a capturat 2 baterii de obuziere inamice care au si fost imediat îndreptate contra dusmanului. Bravo lui ! In acelasi comunicat se vorbeste pentru prima oarà de vîrful Cocos, cu ocazia luptei de la Orsova din ziua de 15 oct., spunîndu-se cà atacul îndreptat de la Orsova spre Vîrful Cocos a fost respins.
Joi 20 octombrie
Astàzi a fost liniste completà, n-am auzit nici o bubuiturà de tun, nici un pocnet de armà. Prelungirea bordeiului sectiei s-a terminat, s-a acoperit si înàuntru s-a mai fàcut o sobà. La bordeiul meu, dupà cum hotàrîsem ieri, am înàltat cosul si l-am acoperit pe deasupra cu tinichea si moloz, làsînd o deschidere numai spre apus ca sà nu mai batà în el vîntul din spre ràsàrit. Cînd însà am fàcut focul, am avut aceeasi deziluzie ca si ieri si alaltàieri, flàcàrile si fumul ies cu furie spre interiorul bordeiului. Care sà fie pricina ? Pînà acum a ràmas mister pentru mine.
Am mai tàiat ca 2 palme din pat, lungind astfel locul dinainte sub lemnele acoperisului si, în partea ce ràmàsese neblindatà, am asezat între 2 pari un lemn lung si gros care sà mai mentinà càpriorii în caz cà s-ar slàbi pàmîntul. In partea cealàlaltà (spre apus) am înfipt un lemn lung în pàmînt, în care am bàtut mai multe cuie de atîrnat haine sau orice altceva. Am dat o listà pe un plutonier din comp. 7-a, care se duce la Severin, spre a cumpàra mai multe lucruri. Seara sîntem chemati de camarazii comp. 8-a sà citim jurnalele sosite si din care vedem, pe lîngà succesele noastre din munti si mai ales din Valea Jiului, succesul foarte mare al francezilor care au luat într-o singurà zi (în 5 ore) tot terenul cîstigat de germani în 8 luni de zile la Verdun. Iau la mine la bordei revista « Ràzboiul popoarelor » pentru a o ràsfoi.
Azi, desi n-a plouat, a fost mereu ceatà si vînt, apa ce se formeazà din ceatà pe arbori picurà ca si cum ar ploua. Se vede cà a iesit luna, càci seara e oarecare luminà.
In comunicatul de ieri, pe care l-am aflat azi dimineatà, se spune cà pe Valea Jiului s-au mai luat 600 prizonieri, deci în total aproape 3000.
Vineri 21 octombrie 1916
Cînd m-am desteptat azi dimineatà si am privit afarà pe usa bordeiului am vàzut crengile arborilor strîns înfràtite cu alte crengi de ghiatà, iar pàmîntul cu o slabà pojghità de ghiatà pe deasupra. In timpul zilei, vîntul a bàtut strasnic iar ghiata de pe crengi a pîrîit sau a sunat ca turturii unor vaste candelabre. Spe searà, ceata stàruind toatà ziua, ghiata s-a fàcut de trei ori mai groasà decît creanga însà-si iar fulgii, sub greutatea poverii, au luat aspectul unor sàlcii pletoase. Pe unele locuri, crengile s-au frînt si au càzut jos, împràstiind cristalele lunguiete de ghiatà ce s-au unit luînd forma unor pieptene stràlucitoare de argint.
Cînd scriu aceste rînduri (ora 7 seara), nu am foc în sobà, care mà urmàreste cu ràutatea ei ca si cum ar fi blestematà. Dis de dimineatà am adus de la comp. 6-a un zidar si sobar de meserie care a construit sobe la cele mai bune bordeie din regiment. Si-a dat cu pàrerea cà cuptorul ar fi strîmt la fund, a dat cosul jos, a làrgit cum a crezut de cuvintà dar, mirarea lui ca si a mea, rezultatul a fost nul ; ca si ieri si alaltàieri, flacàra si fumul bàteau spre fundul bordeiului ràspîndind o adevàratà otravà. Zidarul a plecat fàrà a fi putut îndrepta ràul, fàgàduind cà mai vine. Dupà prînz mà gîndesc sà astup gura cuptorului în bordei cu gîndul cà doar flacàra si fumul nemaiavînd pe unde sà iasà va fi nevoità sà iese pe cos. Infundàm gura si constatàm cà fumul nu iese deloc pe cos ci iese printr-o spàrturà pe care o descoperim în zid, deasupra cuptorului. A ! mà gîndesc, am gàsit meteahna : toatà pricina e spàrtura. Dàm zidul jos, astupàm spàrtura ce o gàsim în dreapta, spre vechiul cuptor, cu pietre si noroi, încheiem zidul la loc si dàm foc. Desartà muncà si sperantà. Mai mult decît oricînd, flacàra si fumul nàvàlesc spre interiorul bordeiului si scot un gaz asa de otràvitor încît ameteala te cuprinde iar în ochi simti ca si cînd ti-ar intra nenumàrate fire de praf. Lampa pe care am aprins-o e gata sà se stingà, asa de ràufàcàtor e gazul acesta. In disperare, mai fac o ultimà încercare : astup gura cuptorului cu o piatrà mare si cu pàmînt pentru a vedea dacà acum, cînd am astupat spàrtura, fumul nu va iesi pe cos. Dar cosul e rece, un atom de fum nu se vede pe el, iar focul dinàuntru, dacà-l mai làsam un minut, s-ar fi stins. Dau atunci ordin sà destupe si sà scoatà focul afarà càci, decît în chinul fumului si al bioxidului de carbon, mai bine în frig. Mîine cred cà voi face altà sobà.
Astàzi a fost, ca si ieri, liniste din partea inamicului. Se zice cà în spre regiment au càzut cîteva ghiulele, dar noi nu le-am auzit. Soldatul Stànoiu I. mi-a adus 2 oale de pàmînt pentru ciorbà, vin si tuicà si niste poame din care n-am mîncat niciodatà care se numesc mosmoane si care cresc sàlbatice prin pàdure.
Afarà bate vîntul îngrozitor, crengile se lovesc între ele si sunà a ghiatà. Cît de mult au sà sufere bietele noastre santinele, umede si rebegite si avînd pe deasupra în fatà dusmanul pe care-l pîndesc. Bocancii au început sà se rupà, apa intrà în ei, foaia de cort pe care unii o tin peste manta are pe ea cristale de ghiatà. Si ei se plimbà de colo pînà colo, bat din picioare, apoi atintesc urechea prin suierul groaznic al vîntului.
Sîmbàtà 22 octombrie
Chiciura de pe fagi, azi noapte a crescut si mai mult încît crengile cu mare greutate o poartà. Dupà prînz, pe de o parte din cauza umezelii, pe de alta din cauza vîntului, s-a început sà se desprindà si sà cadà cu zgomot jos, fàcînd jos un strat de aproape un lat de mînà. Azi dupà prînz am asteptat un colonel din misiunea francezà care vine sà vadà pozitiile noastre dar, din ce pricinà nu stiu, n-a venit. Tunurile inamice au tras la Padesi mai multe bombe càtre searà.
Dis de dimineatà a venit sobarul de ieri despre care aflu cà a fàcut si sobe de teracotà. Stricà vechea sobà si face el una zidità din lespezi de piatrà, scotîndu-i cosul înapoi tot pe unde a fost dar, fàcînd focul, am constatat cà acelasi fenomen de ieri si de zilele trecute stàruieste sà ne supere. Atunci, ultima sperantà, dau ordin sà se ridice 2 lemne din acoperisul bordeiului pentru a ridica cosul direct în sus. Cu mare greutate se dà la o parte pàmîntul care, încet, încet, s-a pus pe bordei într-o cantitate cum nu mà asteptam si, ridicîndu-se 3 lemne, se face cosul. De astà datà se vede cà Dumnezeu s-a gîndit la noi, càci flacàra merge spre fundul sobei si fumul iese pe cos. Acoperim în grabà cu lemne transversale locul gol din acoperis si aruncàm pe ele ferigà si pàmînt. In timpul acesta a înoptat. Acum stau la gura sobei, o adevàratà sobà monumentalà, cu cosul de 2 ori mai gros decît un om. Focul arde foarte frumos, desi vîntul afarà bate, si scoate aburi din pàmîntul umed cu care pietrele au fost lipite. De atîta vreme, pentru prima oarà sînt multumit si pot sà citesc în liniste « Astra » pe care am luat-o de la camaradul D. La gura sobei sfîrîie douà mere care se coc.
Dupà comunicatul de azi, armatele noastre merg foarte bine în munti, unde înainteazà. La … s-au luat 140 prizonieri si … In defileul Jiului s-au mai luat 450 prizonieri …ofiteri si 24 mitraliere. In aceastà localitate, îndatà ce inamicul a început sà capete gorazà si sà fugà, nu s-a mai oprit din fugà nici acuma.
Luni 24 octombrie
Ieri si azi vremea a trecut monotonà. Ploaia a stat si pe alocuri cerul si-a aràtat frumoase petece albastre. Dincolo de Cerna s-au vàzut muntii frumos luminati. Asarà am cunoscut pe soldatul Gràc., licentiat în drept, bàiat inteligent dar fire ciudatà. Vrea, dupà cum procedeazà si tovaràsii nostri francezi,sà scoatà o revistà veselà a transeelor pe care se gîndeste s-o intituleze « Cocosul ».
Bucàtàriile, de acolo de unde erau, s-au mutat în apropierea noastrà, ceva mai în vale pe Cocos. Azi pe sarà vremea s-a înourat si ceata s-a làsat, din munti amenintà o ploaie. Tot azi pe sarà a venit pe la noi colonelul care, dupà niste instructiuni, ne-a explicat diferite întàriri defensive. Tocmai în timpul cînd stàteam de vorbà afarà împrejurul unei mese, tunurile dusmane au început sà tragà spre comp. 6 si ne-au silit sà intràm într-un bordei.
Marti 25 octombrie
Ca nici odatà, azi a fost multà miscare ràzboinicà pe Cocos. De pe la ora 8 dim. ungurii, în formà de patrule, au început sà atace cu foc de arme si grenade sentinelele noastre de pe Visoca si Valea Boului, la care ai nostri au ràspuns. Indatà, dupà aceea, tunurile lor au început sà batà vîrful Cocosului în care s-au tras toatà ziua aproape 100 de proiectile, care însà n-au avut mare efect. Au rànit 2 brancardieri de-ai nostri (unul pe Cocos si unul spre regiment) si un soldat din comp. 7. Primul proiectil care s-a tras a gàsit pe mai multi oameni de-ai nostri sus în fata bordeiului. Eu tocmai mà aflam în bordeiul sectiei. Cînd vîjîitul bombei se aude, oamenii de afarà se reped în sant ascunzîndu-se. Acolo, un glont de srapnel strtàbate printr-un colt ranita unui soldat, paharul lui de 150 cade aci, aproape, iar focosul cade asupra bordeiului sectiei rànind pàmîntul si frîngînd un càprior dar, din fericire, nerànind pe nimeni. Efectul lui a fost, desigur, dupà ce a stràbàtut pàmîntul, afarà.
Toatà ziua am stat sub asteptarea bombelor. De dimineatà, înainte de bombardare, am început sà làrgesc bordeiul sàpînd peretele din dreapta pe o làtime de 2 m, de la par spre usà, si pe o grosime de 50 cm pînà în bîrna de sustinere a acoperisului. L-am terminat, cu toatà bombardarea, pînà sara, lucrînd cu intermitente. Pentru sustinerea bîrnelor am bàtut în pàmînt un fag gros. In acest stîlp, precum si în bîrnele orizontale, am bàtut cuie pentru atîrnarea diferitelor obiecte. In perete am practicat cuvenita scobiturà cu tinerea sticlelor. Acum bordeiul pare mult mai larg si mai comod, pe lîngà calitatea frumoasà de a fi uscat si càlduros. Peretii patului i-am càptusit cu ferigà uscatà, foarte moale, de care am pus si ca asternut.
Pe la ora 2 din zi, maiorul cu 2 companii s-a dus sà împingà pe inamic, despre care s-a dus vestea cà a înaintat putin. Dupà vre-o jumàtate de orà se aud dese împuscàturi într-acolo si, dupà vre-o 2 ore, pe sarà, se întoarce înapoi, expeditia ajungîndu-si scopul. Sara, în timpul mesei, maiorul mà chiamà la dînsul. Mà duc, dupà ce mànînc, si gàsesc acolo pe toti ofiterii batalionului, printre care si un sublocotenent de artilerie care acum s-a întors de pe Valea Jiului, unde a luat parte la luptele mari si eroice care s-au dat acolo si care ne povesteste o gràmadà de lucruri în aceastà privintà.
Maiorul ne comunicà cà avem ordin ca mîine sà atacàm din nou si sà ocupàm cota 927. Deci mîine vom pleca din nou într-acolo. Artileristul, chiar de astà sarà, instaleazà telefonul pentru a se pune în legàturà cu noi pentru ajutorul ce e chemat sà dea cu tunurile sale.
Telefonistul, în timpul convorbirii noastre, se prezintà cu un ordin telegrafic cà generalul Dragalina a murit în urma rànirii càpàtate. A fost un general viteaz si bun, Dumnezeu sà-l aibà în paza sa. Parcà-l vàd cînd a venit pe Cocos pentru a làuda si înainta la diferite grade pe oamenii ce se distinseserà la 26 sept. în atacul aeleiasi cote 927. Azi am primit 2 scrisori, una de la nevastà-mea si una de la socru-meu, pe care aproape n-am avut timp sà le citesc.
Miercuri 26 octombrie
Astàzi e ziua Sfîntului Dumitru care prin nimic nu s-a cunoscut cà e o zi de sàrbàtoare. Azi dimineatà mi s-a adus ordinul cà oamenii dispensati veniti acum sà se ducà la regiment pentru a depune juràmîntul iar restul sà facà drumuri de comunicatie pavate cu pietre. Prin urmare ordinul de asarà s-a revocat pentru azi.
Desi mi se pusese în vedere de asarà cà azi vom avea o luptà, cu toate astea azi noapte am dormit chiar mai bine decît în alte nopti. Bombardarea si asteptarea de ieri mà obosise.
Atacul nostru de ieri, în urma obràzniciei ungurilor, se vede cà a avut efect, càci azi ne-au làsat aproape cu desàvîrsire în pace. Numai cîteva bombe aruncate în urma unei bombardàri a tunurilor noastre. Pe la ora 4, dupà prînz, au trecut cîteva si deasupra Cocosului nostru spàrgîndu-se în vale dar, pocnete de arme, nici unul.
De cînd au început bombardàrile pe vîrful nostru, plimbarea pe vîrf nu se mai face nici chiar în zilele frumoase. Azi a fost cerul aproape senin si soarele s-a aràtat. Dupà prînz, am iesit putin la o plimbare dar m-am tinut mereu alàturi de santul de comunicatie pentru ca atunci cînd voi auzi fluierînd bomba sà mà arunc în sant.
Unde sînt plimbàrile noastre de altà datà, ziua, pe soare, în toamna caldà si frumoasà, si noaptea pe lunà ? … Sara mànîncà cu noi camaradul B. de la comp. 8. Cînd pleacà, ies si eu afarà si vàd în spre ràsàrit luna ca argintul. Pe deasupra vîrfului nostru, vîntul alungà ceturile cu o iutealà vertiginoasà.
Joi 27 octombrie
Zi cu soare si vînt, mai mult o zi de septembrie decît un sfîrsit de octombrie. Liniste pînà la ora 3, cînd mà duc spre partea de sud a Cocosului, la poainà, unde sînt adunati ofiterii. Un pluton de pionieri cu un ofiter a venit pentru trasarea si sàparea unor noi bordeie pentru trupà, si anume mai sub creastà, spre ràsàrit, si fàcute în asa fel ca sà poatà rezista ghiulelelor de tun. Tocmai cînd stam noi si vorbeam, fàrà a fi prevestiti de bubuitul tunului, se aude un obuz vîjîind spre noi ; abia avem timp sà ne pitim care pe unde putem si obuzul se sparge sus, în dreapta noastrà. Iesim apoi si, împreunà cu comandantul plutonului de pionieri, alegem locurile bordeielor. In acest timp un alt obuz vîjîie si se sparge si mai în dreapta.
De mîine chiar, vom începe sàparea noilor bordeie.
Sara, înainte de masà, inamicul, bànuind cà e timpul mesei, mai repede vre-o 7-8 obuze pre noi, care se sparg pe creastà, de la un cap la altul.
Dupà masà sîntem invitati la maior care acum locuieste într-un bordei bine acoperit, cu grinzi de o grosime extraordinarà si càptusit pe làturi cu scînduri de fag de pe la conace. Locot. M., aghiotantul batalionului, a adus o sumà de lucruri (mi-a adus si mie o rainà, cîrnati, unt, cesti, cafea etc.). Bem vin si cafea, se mai povesteste cîte ceva, apoi începe jocul de càrti ; de o parte 3 joacà poker la 1 leu, de alta 3 la 5 parale. Eu nu iau parte si, în curînd, fàcîndu-se ora 10, plec spre bordeiul meu. Desi nor, e luminà càci luna acum e în toatà puterea stràlucirii ei, dar vîntul suierà si urlà îngrozitor.
(Astàzi s-a doborît un aeroplan dusman care de dimineatà s-a vàzut trecînd spre Mehadia, deasupra noastrà – între Jidostita si culmea Malovàtului. Pilotii, care au scàpat teferi, s-au pus pe fugà si deocamdatà au scàpat în pàdure ; s-au dat ordine pentru prinderea lor).
Vineri 28 octombrie
Astnoapte a plouat, azi a fost nor si ceatà. Plictiseala a început sà ia proportii mari ; vîrful Cocosului, într-adevàr, e prea îngust pentru activitatea organismului unui om. Starea pe loc si nelucrarea pe de o parte, grija pericolului pe de alta, mi-au adus o stare de enervare destul de înaintatà. Noaptea mà ridic în capul oaselor si întreb îngrijorat : ba ce e în jurul meu, ba cine a intrat în bordei. Acum vre-o douà nopti mi se pàrea cà partea dinainte a bordeiului a càzut si cà mà pràbusesc. La acest sentiment de înàbusire cred cà a contribuit si faptul cà soba produce prea multà càldurà cu oarecari emanatiuni carbonice. Astnoapte mi se pàrea într-o vreme cà sînt cu capul spre usà si cu picioarele spre fund iar altà datà m-am ridicat si am întrebat speriat ce luminà e aceea. De cu sarà, parul bàtut în pàmînt sustinînd parapetul din spre ràsàrit, fiind prea aproape de sobà, începuse sà se aprindà si mà culcasem cu grija la el. In spate si pe sira spinàrii simt apàsarea nervoasà. Ziua nu poti sà te plimbi pe afarà si esti nevoit sà stai toatà ziua în bordei. Dupà masa de prînz, neavînd ce face, esti nevoit sà te culci ; te scoli si pînà sara aproape nu ai ce face. Cînd mai vine cîte un camarad la tine sau te duci pe la ei, te mai distrezi ; dar nu totdeauna ei vin si nu totdeauna poti sà te duci … De citit nu avem ce citi.
Azi dupà prînz am trasat noul bordei al sectiei si al meu mai în vale. De mîine vom intra în lucru. In timpul acesta tunurile noastre au început sà batà. Au ràspuns si tunurile inamice dar pe la noi nu a ajuns nici un proiectil, lucru de care într-adevàr ne-am mirat.
Pentru astà sarà am un purcel care s-a fript în cazanul de campanie ermetic închis. Din gutuile ce mi-au venit de acasà acum vre-o 2 sàptàmîni am fàcut si un compot cu zahàr.
Ofiterul care pilota aparatul ce a càzut la Jidostita, si care deocamdatà scàpase, a fost prins la Gura Vàii.
Dupà masà vin pe la mine mai multi oameni care, pentru distractie, joacà càrti ; adeseori jocul e întrerupt de cîntece. Eu stau de o parte si, venind vorba de filozofie, aràt lui Gàr. si Dim. care e obiectul filozofiei, làudînd aceastà parte a activitàtii spiritului omenesc care, la marii filozofi (Kant si Platon etc.) se ridicà mai sus chiar decît cea mai înaltà poezie. Le aràt cà filozofia e una singurà, cea metafizicà, orice altceva pretinde acest nume îl pretinde fàrà drepturi.
Aproape de ora 12 iesim sus, în apropiere de santul de legàturà al nostru, unde admiràm luna seninà si stràlucitoare si ne miràm de aceastà vreme caldà pe munte, la sfîrsitul lui octombrie.
Sîmbàtà 29 octombrie
M-am desteptat azi dimineatà în zorii zilei în bubuitul tunurilor inamice ale càror bombe au începu sà cadà pe Cocos. M-am sculat din pat si, atintind urechea, douà obuze au trecut pe deasupra bordeiului meu si au càzut la 10 m în vale, lîngà un bordei al comp. 8. Dintre ele, unul s-a spart în mal, împràstiind pàmîntul, iar celàlalt, care nu s-a spart, a rîmat prin pàmînt de-a lungul mai bine de 2 metri. Dupà bombardare, iesind afarà, am mai vàzut cà un obuz ce a càzut la ràdàcina unui fag foarte gros a fàcut sà crape fagul pe o lungime de vre-o 3 metri în sus. Dupà cum se vede, puterea obuzelor e destul de mare.
De astnoapte, de la ora 3, tunurile au început sà batà la Orsova si au bàtut continuu toatà ziua, pînà pe la ora 4. Sîntem informati cà orasul Orsova a fost pàràsit de ai nostri, care s-au retras pe înàltimile dinapoi. Indatà ce vor veni întàriri, desigur, se va contraataca si cuceri înapoi . Sara ni se spune sà fim cu grijà pentru orice întîplare . Azi a fost un soare frumos si destul de cald. Bordeiele ce s-au trasat ieri au început azi sà se sape. Sàpàtura s-a început cu un sant pe partea de sus a bordeiului pentru ca sàpàtorii sà aibà unde se ascunde în caz de bombardare. Bordeiul sectiei e în vale, al meu imediat deasupra. Am stat si eu la lucru, càci ocazia de a sta afarà pe o vreme asa de frumoasà nu se prezintà prea des.
Pe la ora 3 dupà prînz a venit pe Cocosul nostru ofiteri francezi si englezi, însotiti de ziaristi de-ai lor îmbràcati civil si condusi de comandantul brigàzii noastre. Au picat aici tocmai cînd patrule de ale noastre s-au întîlnit cu patrule inamice si au început sà tragà focuri. S-au uitat la transee, la semnele adînci làsate de obuze pe creastà si apoi au plecat.
Si la prînz si sara am mîncat cu totii în bordeiul maiorului, unde vom mînca totdeauna de acum înainte. E o lunà frumoasà si timpul se mentine senin. (Compania 2 de pe Visoca si comp. 3 de la reg., care au venit ieri, au fost dislocate. In locul comp. 2 s-a dus Dinculescu cu 2 plutoane din comp. 8 si cu un pluton din Dolj).
Pe la ora 10, cînd scriam în bordeiul meu rîndurile acestea, aud o îndepàrtatà bubuiturà de grenadà si sentinela de la bordei îmi spune cà se aud si mitraliere. Ies afarà si în directia Orsovei, se aud làmurit pîrîituri intense de arme si mitraliere si, din cînd în cînd, bubuituri de grenade. Desigur dusmanul a încercat un atac de noapte al pozitiilor noastre în acea localitate. Aerul ràcoros si linistit ne aduce tot zgomotul luptei.
Duminicà 30 octombrie
Rîndurile acestea le scriu în timp ce spre m. noapte de Cocos, de la Visoca si spre cota 297, se aud împuscàturi dese de tunuri. Trag tunurile noastre din spre m. zi, cele din spre ràsàrit si micul nostru tun de pe Cocos. Impuscàturi se aud, de asemenea, la Padesi. E ordin ca pe tot frontul sà se angajeze cu mici formatiuni inamicul spre a nu trimite forte în altà parte.
Impuscàturile ce s-au auzit asarà la ora 10 au fost împuscàturi ale trupelor noastre de la Orsova care au contraatacat. Se spune cà 3 batalioane au atacat 3 companii ale noastre. Dar, desi deocamdatà companiile noastre au fost silite sà se retragà putin, contraatacînd acum, s-a auzit vorbindu-se la telefon cà e nàdejde ca pînà în sarà terenul pierdut sà fie cîstigat. Pe la ora 6 azi dimineatà au început acolo lupte, s-au auzit bubuituri de tunuri si pocnete de pusti. Acum, la ora 2, bubuiturile pare cà au mai încetat, nu stim însà ce se petrece acolo.
Astàzi am stat mereu afarà si am supravegheat sàparea bordeielor. E un soare ca vara. De dimineatà în vale, între Cocos si Visoca, se vedea un adevàrat rîu làptos de ceatà. Pàsàrile care au mai ràmas prin pàdure îsi aratà si ele bucuria acestei zile prin strigàte. Soarele stràluceste senin si vîntul nu se clinteste.
Azi, la masa pentru trupà, a fost carne cu varzà si vin.
Ne aflam si noi tocmai la masà, în bordeiul bine blindat al maiorului, cînd s-a dat ordin ca artileria noastrà sà tragà. Ca ràspuns, inamicul a aruncat pe Cocos vre-o 30 proiectile care toate s-au spart prin apropiere.
Noi ne-am vàzut de masà fàrà teamà.
Luni 31 octombrie
Azi vîntul a bàtut din spre apus si sara suflà rece de tot, cerul are aspectul cerului de iarnà. Azi s-a urmat înainte cu sàparea bordeielor. S-au executat si azi, ca ieri, recunoasteri. Aproape toatà ziua s-au tras focuri spre cota 927. Tunurile noastre au tras de asemenea, precum si tunuletul de pe Cocos. Tunurile inamice au ràspuns o singurà datà, pe la ora 10. Mîine vor începe lucràrile de apàrare cu santuri, abatere etc. si printr-un drum ce va lega Cocosul de Visoca.
Auzim cà azi Orsova a trecut de 3 ori din mînà în mînà, pînà ce a ràmas tot în mîna inamicului mai numeros. S-a dat ordin la telefon sara ca aghiotantii de batalioane sà fie mîine la 6 ½ dim. la regiment cu cîte 2 oameni care vor servi ca oameni de legàturà. Aghiotantii se vor duce càlàri. Nu stim încà scopul acestui ordin. Comandantul brigàzii a comunicat la regiment cà vor sosi în tarà 10 corpuri de armatà (ruse n.n.), care vor lua frontul Dobrogei si Moldovei , urmînd ca întrega armatà românà sà ocupe frontul Munteniei si Olteniei.
E vorba sà se pronunte miscarea spre sud.
Miercuri 2 noiembrie
Si pe ziua de ieri a bàtut vîntul din spre apus. Vremea favorizîndu-ne, am urmat cu sàparea bordeielor. Liniste, numai cîteva împuscàturi spre Arsana si cîteva bubuituri ale tunurilor noastre.
Sara, ducîndu-mà pe întuneric la masà, sprijinit de un ciomag cu care pipài terenul, mà lovesc asa de tare în genunchi de semnul geodezic de fier din creastà încît îmi vine sà cad jos, mà apucà greata si un fel de friguri care mà fac sà tremur grozav. Imi închipui ce trebuie sà fie o ranà si ce durere trebuie sà aducà.
In timpul mesei începe a se da la telefon comnunicatul. Nici o soaptà nu se mai aude, toti ascultà în tàcere la cel care tine telefonul la ureche si ne comunicà încet cele auzite.
–Da, acest comunicat ne intereseazà foarte mult, starea armatei noastre pe Jiu va hotàrî starea noastrà aici. In Moldova toate atacurile au fost sîngeros respinse si s-au fàcut prizonieri. In celelalte pàrti, lupte care mentin terenul, la Jiu, sub presiunea inamicului mult mai numeros, trupele noastre s-au retras la sud de Bumbesti.
Ne rugàm lui Dumnezeu sà scape tara de nenorocire. Dupà masà ne întoarcem, eu cu 2 camarazi, în bordeiul meu, pentru a mai sta de vorbà. A ràsàrit luna iar în spre Bunoaica, sau poate pe tàrmul Serbiei, se vede o luminà foarte puternicà apàrînd si dispàrînd, credem cà sînt semnale luminoase.
Si azi, vremea s-a mentinut bunà, putini nori pe cer si cam frig. Pentru prima oarà anul acesta, se vàd mici fulgi de zàpadà, mici stelute albe càzînd.
Bordeiul meu cel nou, azi, a fost acoperit cu bîrne groase peste care s-a aruncat ferigà si pàmînt ce s-a bàtut cu maiul. Toatà ziua a fost linsite, am stat afarà, vremea fiind prielnicà, si am supravegheat lucràrile. Sara, la masà, aflu cà au sosit la Balota 10 batalioane armatà pentru noi si cà situatia la Jiu s-a îmbunàtàtit .
Dumnezeu sà ne ajute.
Joi 3 noiembrie
Asarà mà culcasem mai devreme si adormisem. Pe la miezul noptii aud la gura bordeiului vocea plutonierului major care strigà ordonantei mele sà aprindà lumînarea cà a venit S…Se aprinde lumînarea si pe scarà se coboarà plutonierul urmat de s… îmbràcat în manta si capel soldàtesc, amîndoi albi de zàpadà pe haine. Zàpada care ieri se aràtase numai în mici stelute usoare, noaptea s-a pus sà cadà cu tot dinadinsul. Ràmîn deci uimit tot mai mult de aparitia neasteptatà a s(ocrului) meu si de zàpada ce a început sà cadà asa de timpuriu. Intrà, se dezbracà, se uità de jur împrejur la bordeiul în care stau si îsi dà cu pàrerea cà fiind în bordei nu stau tocmai ràu. Intràm în vorbà despre ce mai e pe acasà, ce mai e prin sat. De la noi spune cà s-au luat la ràzboi 1200 oameni. De cumnatul meu a auzit cà a fost rànit în luptele de la Orsova, de S. F. cà a fost luat prizonier în acelasi oras. De cu ziua a încercat de la brigadà sà poatà trece încoace dar nu a putut. In timpul cînd se afla la Cires a dat un pachet cu mai multe lucruri de mîncare si un butoias de pelin unui caporal de la noi sà mi le aducà. Aceste lucruri nu mi-au venit încà dar îmi vor veni, desigur, dimineatà. Spune cà muntele nostru i s-a pàrut foarte înalt si greu de urcat. Dupà multà vorbà, între altele, îmi spune cà Ionità a fost rànit la picior, cà a fost în spital si cà, vindecîndu-se, s-a întors pe cîmpul de luptà.
Dumenzeu sà-i fie în ajutor.
Ii explic ce lupte am mai avut pe aici, cum sîntem adeseori bombardati de tunuri si cum ghiulelele cad pe lîngà bordeiele noastre, una chiar pàtrunzînd în bordeiul sectiei.
Peste vre-o 2 ore se gàteste sà plece càci pe la 3 trebuie sà porneascà cu furgonul nostru care merge spre Ciresi. Fac un billet càtre nevastà si ceilalti de acasà, prin care aràt cà scriu la ora 2 noaptea, cà vàzînd pe s… e ca si cum i-as fi vàzut pe ei toti. Ies afarà sà-l petrec. Pe jos s-a fàcut un strat gros de zàpadà si lumina lunei stràbate norii. Ii aràt deasupra bordeiului o groapà destul de mare fàcutà de un obuz ce a càzut acolo si s-a spart si în urmà ne luàm ràmas bun.
Mà culc dar nu pot sà adorm curînd, gîndindu-mà la aceastà împejurare si depànînd în minte întîmplàri ale vietii trecute, casa si pe cei ràmasi acolo.
Pe la ora 3 sînt desteptat din somnul care începuse sà mà curpidà si caporalul însàrcinat sà-mi aducà lucrurile apare la gîrliciul bordeiului cu ele. O legàturà si un butoias de pelin si o scrisoare de la Lenuta. Desfac legàtura si gàsesc un curcan fript, pîine, muràturi, pràjituri, gutui precum si un capison albastru, împletit din lînà, în forma celor ale aviatorilor. In scrisoare nevastà-mea mà roagà sà-i scriu dacà se poate în fiecare zi càci e foarte nelinistità cînd nu primeste nimic. Imi spune cà judecàtorul de la Plenita a fost rànit în genunche iar cei de la Cusmir si Vînju Mare morti pe cîmpul de luptà.
Dumnezeu sà-i aibà în paza lui cea sfîntà…
M-am culcat din nou si am adormit. Cînd m-am sculat la ziuà am vàzut zàpada destul de mare dar, de sus ne mai càzînd, am scos oamenii la lucru la bordeiul lor. In ce priveste bordeiul meu, am acoperit cu pàmînt partea care mai ràmàsese asarà neacoperità, l-am bàtut cu maiul si apoi am dat ordin sà mai punà un strat gros de pàmînt deasupra care, de asemenea, sà se batà cu maiul. Dupà ce s-a fàcut operatiunea aceasta, intrînd înàuntru, am vàzut cà a început sà se surupe peretele din spre vale. Cu toate màsurile luate de mine pentru întàrire, nu am reusit; trebuia mai întîi sà se întàreascà peretii cu pari multi si lemne transversale care sà sustinà pàmîntul. Acum as încerca sà fac acest lucru, dar pàmîntul se vede cràpat peste tot si mi-e teamà sà nu cadà acoperisul în timpul lucrului. Il mai las astfel pînà mine, sà vedem ce mai face. Din aceastà cauzà s-au luat màsuri ca bordeiul sectiei, cu ajutorul pionierilor, sà fie fàcut ca întreaga greutate sà se reazime pe stîlpi, grinzi si capete, iar nu pe pàmînt. In ce mà priveste pe mine, am luat màsuri sà mai întàresc bordeiul în care mà aflu.
De azi noapte, mai multe companii de pe Padesi au plecat undeva, desigur spre Jiu, sub comanda valorosului càpitan Popescu Benedict. Ele au fost înlocuite acolo cu alte companii.
Pe la amiazà, zàpada a început sà cadà cu tot dinadinsul si s-a fàcut mare. Acuma, seara, vîntul suierà puternic pràfuind-o. Cînd iesi afarà te îneacà, atît e de greu sà stai în bàtaia vîntului. Mà rog lui Dumnezeu pentru cei care pe aceastà vreme nu vor putea sà stea undeva adàpostiti ci vor fi nevoiti sà stea cu arma în mîna, afarà, luptîndu-se sau gata de luptà. Timpurile sînt grele si va trebui sà le înduràm.
Vineri 4 noiembrie
Ora 8 ½ sara. Am primit ordin de plecare înapoi.
Dumnezeu sà fie cu noi (…)
Sîmbàtà 5 noiembrie
Am scris cuvintele de mai sus asarà, pe cînd la mine în bordei se strîngeau în grabà lucrurile, ordonanta si cornistul îsi fàceau ranitele si sacii punînd în ele tot ce poate încàpea. Din lucrurile ce nu se puteau pune în ranite am fàcut o legàturà cu fata de masà adusà de acasà alaltàieri de s… cu lucruri de mîncare si, împreunà cu uneltele cele mai de lucru, am trimis-o la regiment spre a se aseza în càrute, trimitînd în acelasi timp ordin plutonierului major sà ridice bucàtàriile, sà împacheteze tot, sà le trimità în vale la càrute si sà fie cu toate gata de plecare. In bordeiul sectiei, pe care o anuntasem cà vor fi schimbati de militieni iar noi ne vom duce în altà parte, activitate febrilà, asa cà în foarte scurt timp era gata de plecare.
Ce se înîmplase ?
Ne aflam toti ofiterii de pe Cocos în bordeiul maiorului, ispràvisem masa si ascultam diferite povesti si glume ale càpitanului St… cînd pe usà apare un soldat cu un ordin într-un plic închis. Maiorul deschide plicul si începe sà citeascà. Observàm cà în timpul cititului îsi schimbà putin fata. Se opreste din citit si dà ordin ca soldatii si ordonantele ce erau în bordeie sà iasà afarà. Ghicim imediat ceva ràu. Intr-adevàr, el ne spune: “- Ràu, domnilor”, si începe sà ne citeascà ordinul. Comandantul brigàzii ordonà sà se ia màsuri de o eventualà retragere chiar în astà noapte. Recomandà ca nu cumva sà se explice soldatilor nostri scopul miscàrii pentru ca retragerea sà se facà în cea mai mare ordine si sà nu se dea nastere la panicà ; se fac responsabili pentru aceasta ofiterii superiori care sînt obligati sà împuste pe oricine care prin atitudinea lui ar provoca vre-o dezordine. Semnalul de plecare va fi acesta : « Un batalion sà vinà în ajutor pentru actiune ».
In timpul citirii, maiorul abia îsi putea tine respiratia iar noi ascultam cu inimile bàtînd si muti de nemàrginita durere ce ne provoca aceastà veste. Era în joc nu numai siguranta armatei noastre de dincoace de Olt, dar era vorba mai ales de onoarea noastrà, de familiile noastre, de mult putinul ce-l aveam fiecare în acest colt bogat al tàrii care se numeste Oltenia si care trebuia complet pàràsit. Ne uitam palizi unul la altul. Va sà zicà, aici am ajuns !
Mà scol în picioare si încep sà mà plimb càci un fel de tremur m-a apucat. Dupà ce fiecare îsi aratà durerea pentru astfel de stare, maiorul dà ordine sà se ia màsuri si trimite sà se cheme sublocot. Dinc. de la Visoca.
In timpul cînd noi stam de vorbà, vine telefonistul si spune cà la telefon s-a primit de la brigadà stirea cà un batalion ne vine în ajutor pentru actiune.
Era semnalul ! Asa dar, nu mai e nici o sperantà !
Plecàm fiecare la unitàtile noastre pentru a ne pregàti. Dau ordine la sectii, apoi intru în bordeiul meu pentru a vedea ce se poate lua. Oale, sticle, masà, scaune, ràmîn pe loc. Bordeiul mi se pàrea stràin, începuse sà aibà deja aerul pàràsirii. As fi vrut sà las aci niste vin ce-l mai aveam, niste mere si gutui. Dar ordonanta mea si cornistul, mai prevàzàtori, nu voiesc a làsa nimic si îndeasà ranitele si sacii cu tot ce se poate lua iar vinul îl toarnà prin bidoane.
In acest timp mà gîndeam cu întristare la acest dezastru, cu atît mai mare cu cît privea mai multà lume. Cugetam ce se vor face ai nostri de acasà si îmi închipuiam cà poate vor pleca cu totii la Cîrligati, dincolo de Olt, unde viata lor ar fi fost oaresicum în sigurantà. Dar toatà averea, tot ce stînsese cu atîta muncà, grîu, porumb, vin, vite, trebuiau pàràsite în mîinile acelei osti învingàtoare si mult doritoare de pîine… Iar altii, care abia o duceau cu sàràcia lor, vor deveni si mai sàraci, si mai nenorociti, fàrà pîine, fàrà acoperàmînt, ràtàcind pe drumuri, avînd vietile lor în pericol.
O mai dureroasà stare nu se putea închipui. Imi ràmînea o singurà sperantà, cà, înainte de a pleca, ordinul poate se va revoca, sau cà, dupà ce vom fi ajuns la Ciresi sau în altà localitate, vom primi alt ordin sà ràmînem acolo pe loc sau sà ne întoarcem înapoi. Imi închipuiam cà, dacà ar fi fost sà ne întoarcem în aceeasi noapte înapoi, poate cà nu vom gàsi pozitiile noastre ocupate iar, dacà ar fi fost sà ne ducem mai departe, cel putin am fi pierdut o micà parte, cea mai putin bogatà din judetul Mehedinti, iar nu Oltenia întreagà. Si apoi, atunci cînd ne-ar fi venit bine, ne-am fi întors si am fi gonit pe dusman. Mà gîndeam cà în astà noapte douà lucruri s-ar fi putut întîmpla în tàcere, inamicul ar fi putut cu greu afla de plecarea noastrà, mai ales în ce priveste Cocosul de unde, chiar fàcînd zgomot, la dusman nu se poate auzi nimic, asa cà usor ne-am fi putut întoarce.
Tocmai cînd gîndeam aceste lucruri si în gîndul meu rugam pe Dumnezeul cel bun si înduràtor sà aibà grijà de noi, vine omul de legàturà de la maior si spune cà ordinul de plecare s-a revocat. O mare usurare îmi cuprinde sufletul. Deocamdatà, va sà zicà, pericoul trebuise sà fi fost înlàturat. Dau ordin la sectie sà stea în reapos în bordei si chiar sà se culce, avînd ranitele gata lîngà ei, iar eu mà duc la maior sà mai aflu vesti. Acolo gàsesc si pe ceilalti ofiteri si aflu cà într-adevàr de la Armata I se dàduse ordin ca toatà lumea sà ràmînà pe loc . Sufletele noastre se mai descarcà de descurajarea ce ne cuprinsese, vorbim cu mai multà voiosie, totusi, pàstràm oarecare rezervà càci în definitiv nu se stie ce se va întîmpla mai tîrziu. Ne închipuim totusi cà situatia de la Jiu trebuie sà se fi schimbat deoarece ni s-a dat ordin sà ràmînem pe loc. Asta înseamnà cà pericolul e înlàturat. In acest timp vine si sublocotenentul Dinc., de la Visoca, obosit de drumul prin zàpadà si de càderile numeroase pe coastà. I se comunicà si lui ce a fost si ce e si i se pune în vedere ca, pentru orice eventualitate, sà fie gata.
Plecàm fiecare pe la bordeiele noastre sà ne culcàm. Fiindcà mi-am trimis si pàtura si perina, întind pe pat o suvità ce a ràmas dintr-o altà pàturà si, în loc de perinà, strîng sub cap frunzà. Mà acopàr cu mantaua si încerc sà adorm. Dar visez greu, frunzele îmi fug de sub cap, mà învîrtesc continuu. Toatà noaptea mi se pare cà bordeiul are sà cadà, într-un rînd chiar întreb ordonanta încotro e usa bordeiului càci mi se pàrea càci nu cunosc bordeiul si cà am pierdut notiunea locului unde se afla usa. Grija cea multà m-a enervat. Mà scol dimineata cu durere de sale.
Afarà e frig càci azi noapte a fost senin. Acum cerul e iar înourat si pare a avea de gînd sà mai ningà. Zàpada e mare si alunecoasà, ajunge pe unele locuri pînà mai sus de genunchi. Imi închipui cà nemtii de la Jiu cu greu îsi vor putea urni tunurile lor în care si-au pus totdeauna cea mai mare sperantà. Poate cà zàpada asta sà fie spre norocul nostru.
Am trimis sà aducà înapoi uneltele de lucru si sà urmeze la lucrul bordeiului. Am pus sà descopere bordeiul meu pentru ca mai întîi sà asigur rezistenta peretilor. La bordei, de alaltàieri, s-a pus o usà cam cràpatà, ce e drept, dar care tot face un serviciu, mai ales cà e ajutatà si de foaia de cort ce închide intrarea bordeiului mai jos. Acum sînt nevoit sà aprind în bordei lampa sau lumînarea pentru a vedea…
Ora 5 sara, zàpadà, vînt si viscol, în sfîrsit o vreme cruntà. Pentru orice eventualitate, ne pregàtim. S-au luat màsuri pentru lucrarea unor tàlpeti de sànii, lopetile si tîrnàcoapele mari s-au trimis la regiment care va avea grijà de ele sà le trimità la càrute. Efectele celor care au fost evacuati la spitale au fost de asemenea predate. S-a dispus ca parte din grenade sà fie purtate de soldati si parte sà se trimità la tràsuri…
Sara la ora 9 mà întorc de la maior spre
bordeiul meu. De fricà sà nu mà încurc din nou printre bordeie o iau de-a dreptul pe sus si înot pînà mai sus de genunche în zpàdà. Ajungînd la piatra de hotar mi se pare cà mai la stînga e o potecà si o iau într-acolo dar, în loc de potecà, dau în sant. Ninge, bate vîntul si viscoleste îngrozitor. Vai de acel care va fi nevoit sà càlàtoreascà pe o astfel de vreme…
Am asteptat pînà la 9 comunicatul care n-a venit. Nu cumva s-o îndura Dumnezeu de noi sà ne scape de nenorocire ?
Se aud oarecari svonuri de succes ale armatei noastre pe Jiu…
Duminicà 6 noiembrie
Azi de dimineatà a fost vînt si viscol, dupà prînz vremea s-a mai muiat.
Azi la ora 12 ungurii s-au pus sà tragà din transee focuri repezi si sà arunce ghiulele de tun. Poate cà scopul lor e sà vadà dacà mai e cineva aici, ori poate cà vor sà ne tinà ocupati pentru a nu pleca spre Jiu, ori sà atace ei Bîrza, unde iaràsi s-au auzit focuri. Un srapnel a rànit la Padesi pe un sergent de-ai nostri, sef de mitralierà, si caporalul ochitor (Mocofan si Pîrvu) care au fost trimisi la spital.
Azi mi-au venit de la ladà din Jupînesti cismele, ciorapi grosi, cojocelul, càciula, salul etc. si deocamdatà mi-am schimbat bocancii luînd cismele si chipiul luînd càciula. Celelalte le-am fàcut un pachet si l-am pus bine în bordei.
Ne aflam în bordeiul maiorului, seara. Spre Bîrza si Padesi se auzeau împuscàturi care, dupà cîtàva vreme, s-au potolit.
Dupà masà ne apucàm, ei 4 la o masà si noi trei la altà masà, sà jucàm un mic poker, noi àstia din urmà la 5 parale. Dupà un sfert de ceas, omul de gardà ne vesteste cà se aud focuri spre Visoca si cà unele gloante au ajuns chiar pe Cocos. Ne sculàm pentru a ne duce fiecare la locurile noastre si a lua màsuri. La Padesi se aud focuri repezi dar spre Visoca au încetat. Bateria noastrà începe din stînga sà arunce repede mai multe obuze si aproape numaidecît ungurii se potolesc. Ajungînd la sectie, îi gàsesc pe ai mei afarà si gata pentru orice împrejurare. Dar, spre dreapta noastrà, nu se mai aude nimic. Intru în bordei si mi-e greu sà mà mai întorc pentru a continua jocul. Adorm, visez greu si mà învîrtesc toatà noaptea.
De la Jii n-am auzit astàzi nimic precis. Se zice cà starea s-a mai îmbunàtàtit. Se spune de asemenea cà niste patrule nemtesti, càlàreti, au ajuns tocmai la Strehaia, unde au fost izgonite de jandarmi de-ai nostri si prinse de un escadron de cavalerie de-ale noastre.
Luni 7 noiembrie
Astnoapte în mai multe rînduri ungurii au tras focuri de puscà la Padesi si au aruncat obuze în toate pàrtile. Astàzi, dis de dimineatà, tocmai cînd venise ceaiul, s-au apucat sà tragà din nou.
Azi noapte a fost senin si cald, zàpada de pe arbori a început sà picure în formà de apà. Azi e o zi frumoasà si caldà, soarele stràluceste, vederea se întinde foarte departe, dealurile stràlucesc de albeata zàpezii luminate de soare. Pocnetele de puscà ce izbucnesc din cînd în cînd se aud foarte deslusit si la mari depàrtàri. Zàpada a început sà se topeascà.
Pe la ora 12 trec 3 aeroplane, douà din ele o apucà spre ràsàrit si spre centrul tàrii, trecînd deasupra Sulitei, al treilea trece pe deasupra Padesului spre Severin. Ies afarà si lîngà bordeiul comp. 8 gàsesc pe càpitanul I. si împreunà privim dupà aceste pàsàri care, în împrejuràrile de fatà, mi se par prevestitoare de ràu. Cele douà care au apucat spre ràsàrit se întorc curînd, unul tot pe unde a trecut, celàlalt pe dreapta noastrà. In dreptul Severinului se aud împuscàturi si tunuri. Càpitanul îsi dà cu pàrerea cà poate din Serbia s-a încercat o trecere de trupe la noi, eu cred cà ai nostri au tras cu tunurile si pustile asupra aeroplanului ce a trecut într-acolo, ceea ce e mai probabil.
Ne gîndim tristi la situatia în care ne-am gàsi în caz de retragere, càpitanul are nevastà si copii mici în Dolj si nu stie unde i-ar duce càci, dincolo de Olt, nu are nici cunoscuti, nici rude. Plecàm spre bordeiul maiorului, la masà, acolo apa din zàpada ce s-a topit a stràbàtut acoperisul destul de gros de pàmînt, dar càruia nu i s-a dat nici o înclinare, si picà. Ne asezàm toti la masà. Nu avem nici dispozitie si pare cà pe toti ne apasà ceva. Din toate reiese cà s-au luat si se iau màsuri pentru un caz de retragere. Bagajele mai grele s-au trimis la càrute, cazanele de campanie s-au încàrcat. Azi se croieste cu ajutorul pionierilor un drum spre Visoca si Baldovin. Tràim zile grele si triste.
Bunul Dumnezeu va vrea sà-si întoarcà privirea spre noi ? …
Càtrà sarà se dà ordinul urmàtor : de la ora 8 fàrà un sfert pînà la ora 8 sà se înceapà pe toatà linia focuri de puscà si tunuri. Ne flàm la popota noastrà cînd începe si iesim afarà cà ascultàm. De la Padesi pînà la Visoca pocnesc pustile si tunurile cele mici sau « Ianca ». Ungurii, speriati, încep sà lumineze cu 3 reflectoare. Dupà ce terminà ai nostri, ràspund si ei cu vre-o 30-40 focuri de tun si apoi totul se linisteste. Dupà care, apoi e liniste completà, nu ne mai supàrà ca asarà în tot momentul. S-au convins cà sîntem la locurile noastre si cà încà putem deveni agresivi. Acum douà zile s-a prins de unguri o patrulà compusà din 2 oameni din reg. Dolj care, silità, a spus desigur intentia noastrà din sara … cà voiam a ne retrage. De atunci dusmanii nostri vor sà se încredinteze dacà am plecat sau nu si pentru acest motiv au trimis azi aeroplanele. Acum s-au încredintat cà nu voiam sà ne miscàm de aici. Actiunea de asarà a avut un bun efect, a ridicat moralul trupei si ne-a dat încrederea sà dusmanul se teme.
Afarà e vînt tare si cald. Am stat pînà la 12 cu totii împreunà la maior.
Marti 8 noiembrie
Astàzi pînà la ora 12 a fost un vînt foarte puternic, zàpada a continuat sà se topeascà asa cà pàmîntul a început sà aparà negru mai peste tot. Dupà prînz, pe la ora 2 ½, dusmanul a începu o violentà bombardare a Cocosului si împrejurimilor. Am stat în bordei la mine si le-am ascultat cum veneau vîjîind si spàrgîndu-se de la un cap al Cocosului pînà la celàlalt. S-au tras mai bine de 150 proiectile care, din fericire, nu au fàcut nici o pagubà, au ràscolit numai pàmîntul pe unde au càzut. Unele au càzut pe creasta Cocosului, altele mai în vale. Cele care càdeau în apropiere fàceau sà se cutremure bordeiul. De la mine, auzeam în bordeiul sectiei glume si rîsete pe socoteala vîjîitului si exploziei bombelor. Pe la 4 a mai încetat canonada dar, spre Visoca, au început sà se audà împuscàturi si acum ghiulelele treceau mult mai sus pentru a se sparge în vale unde, desigur, inamicul crede sà sînt rezervele noastre. Impuscàturile au devenit din ce în ce mai repezi si maiorul vine spre a vedea ce e de fàcut. O mitralierà de ale noastre dau ordin sà ocupe adàpostul din stînga drumului apoi, dupà vre-o jumàtate de orà, vàzînd cà focurile la Visoca în loc sà se domoleascà se întetesc, primesc ordinul sà trimit acolo o mitralierà. Propun sà mà duc eu însumi cu ea si pornesc cu mitraliera francezà comandatà de sergentul Leoveanu. Cum nu fusesem niciodatà pe Visoca, ràmînea sà mà conduc dupà directie. Cu mine împreunà merge si cornistul Mb. care, pînà la izvorul de apà, cunoaste bine drumul. Coborîm în dreapta granitei, pînà la izvor, trecem o vînà de apà si, prin zàpadà, începem a sui în sus. Deasupra, spre jumàtate la stînga, se aud împuscàturi dese care fac sà (vuiascà) valea. Cîte o datà un glot inamic vine pe deasupra, altele, care s-au lovit de vreun arbor sau piatrà si au ricosat, vin învîrtindu-se cîte o jumàtate de minut. Din vreme în vreme se aude fluierînd cîte o ghiulea care trece peste Cocos si cade în vale. Oamenii, care au pe ei si ranite si saci încàrcati, obosesc repede ducînd în spinare mitraliera, afetul, scuturile si cutiile de cartuse ; îi opresc din cînd în cînd ca sà se apropie si cei ràmasi în urmà si sà se odihneascà. Pentru ca sà nu ne încurcàm, trimit pe cornist înainte sà se întîlneascà cu càpitanul I. sau alt ofiter si apoisà vinà sà mà vesteascà. Pleacà mai întîi spre stînga dar se întoarce curînd spunînd cà vin prea multe gloante, îl trimit apoi la dreapta si, în sfîrsit, se întoarce spunînd cà a gàsit pe càpitan. O luàm înainte si începem sà urcàm dealul, mai întîi pe un drum fàcut prin zàpadà si apoi direct prin zàpadà, spre stînga. Se aud împuscàturi sus, cîteodatà mai repede alte ori mai rar, dar càpitanul a dispàrut de aici. Ne coborîm din nou spre vale si, spre norocul nostru, sà ne întîlnim cu el tocmai în drum. O luàm cu totii pe dum spre ràsàrit, mergem o bucatà, strigàm si ne ràspunde din apropiere sublocot. Dinculescu. Ne ducem la el la bordei si-l gàsim cu Buz.
Ne explicà ce a fost : ungurii au venit în mai multe grupe, s-au risipit în tràgàtori si au atacat santinelele noastre care s-au retras în transee. Trimitîndu-li-se ajutor 2 plutoane, au tinut în loc pe unguri iar acum, cînd focurile aproape au încetat, acestia s-au retras. Intràm în bordeiul lui si face un raport cà fortele ce are aici sînt prea putin numeroase. Mitraliera mea va ràmîne pe Visoca într-un bordei, în apropiere, si va fi întrebuintatà cînd va fi nevoie.
A înoptat cu desàvîrsire, e ceatà si întuneric mare. Plec de aci spre Cocos însotit de cornist, de omul de legàturà care venise sà ia raportul celor întîmplate si de un om din comp. 8, care sà ne arate drumul. Mergem lovindu-ne de crengi, împiedecîndu-ne de crengi, împiedecîndu-ne de arbori ràsturnati, alunecînd prin noroi. Coborîm si apoi urcàm pînà la granità, de unde, apoi, o luàm la stînga prin mocirlà, ocolim putin din drum ca sà nu ne lovim de sîrma ghimpatà si urcàm pe Cocos.
La masà aflu cà au venit oarecari vesti bune de la Jiu. Se zice cà în ultimul timp au venit moldovenii care au fost înlocuiti de rusi în defileurile lor.
Detasamentul de aici care a plecat spre Jiu cu càpitanul Benedict si Colonel Tàutu s-a întîlnit în dum, dincolo de Baia de Aramà, cu un detasament nemtesc, au fàcut prizonieri douà escadroane de cavalerie, au capturat 2 tunuri, distrugînd alte douà escadroane. Despre càpitanul Popescu Ben. se spune cà a murit, lucru care mà mîhneste foarte mult. Parcà-l vàd cu figura lui zîmbitoare, cu vorba lui sigurà si îndràzneatà care fàcea din soldatii din subordinele sale adervàrati eroi. Era din stofa oamenilor mari. Era tînàr de tot si pentru calitàtile lui extraordinare fusese decorat si propus pentru gradul de maior. Dacà va fi adevàrat cà a murit, apoi a murit cu adevàrat viteaz. Desigur, nu mà asteptam la aceasta ci mai repede asteptam sà aud în curînd despre ispràvile sale potrivite sufletului sàu mare .
Ora 10 ¼ noaptea, liniste, nu se aud nici tunuri, nici pusti. Afarà bate putin vîntul si e senin ;
(Astàzi am iscàlit porcesul verbal care constatà moartea caporalului Pîrvu. Rànile ce a primit au fost grave si pe sarà temperatura a scàzut, a început sà teremure din ce în ce mai tare, ràceala l-a cuprins peste tot si a murit. Dumnezeu sà-l ierte).
Miercuri 9 noiembrie
Dis de dimineatà, înainte de a se lumina, tunurile inamice au început sà batà Cocosul, aruncînd cel putin 100 obuze. Dupà ce au încetat tunurile, pe la 7, au început sà ne cîrîie cu focuri de armà la Visoca. Din vreme în vreme se aud furtuni de focuri cu mici repausuri. Pe la 10, tunurile dusmane au început sà batà din nou, de astà datà nu Cocosul ci valea dinapoia sa. Oamenii sectiilor stau fàrà teamà afarà, se uità dupà ele cum vin si cum trec înainte spàrgîndu-se, unele în vale, altele tocmai pe sosea. Pentru fluieratul lor au mai gàsit o comparatie nimerità : Cavalul. Intr-adevàr, suieràtura-fluieràtura lor se aseamànà cu a cavalului. Trec una dupà alta ca cocorii, în siruri. « Se tin de poale », zice unul, « formeazà legàtura », zice altul. O veverità neagrà sare din arborii din stînga, din creangà în creangà si din tufan în tufan, cu o uimitoare agilitate. Gonità de strigàtele soldatilor o ia în vale prin arbori. La Orsova se aud continui bubuituri de tun.
Armata I face cunoscut cà rolul nostru aici, al Detasamentului Cerna, e sà pàstràm pozitiile cu orice pret si pînà la ultimul om. In acelasi timp, comandamentul acestui detasament aduce, printr-un ordin de zi, multumirile colonelului Tàutu si grupului sàu pentru isprava sa cu detasamentul nemtesc, aduce, de asemenea, multumiri Grupului Cerna care si-a pàstrat pozitiunile, cu toate cà a fost foarte putin numeros, ne îndeamnà la acelasi lucru si de acum înainte si ne pune în vedere cà în curînd vom scàpa din aceastà situatie dificilà .
Pentru moartea vitejeascà a nobilului càpitan Benedict Popescu, fost în ultimul timp comandant de batalion în Reg. 1, dà ordin ca de acum înainte compania sa ( a 11-a) sà poarte numele « Compania Benedict Popescu », iar pe tot timpul campaniei ofiterii si trupa acestei comanii sà poarte doliu…
Dupà prînz, ducîndu-se în ajutorul comp. a 8-a douà plutoane, unul din comp. 7-a si altul din comp. 9, s-a cîstigat un succes destul de frumos.
Un observator a fost urcat într-un arbor si, vàzînd lantul tràgàtorilor inamici, a stigat sà tragà si, dupà linistea ce se pàstrase pînà aci, a izbcnit deodatà un pîrîit groaznic. Un pluton de ale noastre càzîndu-le în flanc, ungurii s-au pus pe o goanà nebunà, ai nostri, chiuind si strigînd « ura », i-au gonit pînà ce au trecut douà rînduri de transee de-ale lor. Pe urmà s-au întors înapoi la màstile ce le fàcuse ungurii pentru atacul lor si au adunat de acolo vre-o 20 de arme, pàturi, farfurii si alte multe. De la un mort al lor au luat semnul de identitate, o hîrtie într-un mic medalion de alamà, carnete etc. Unul din ai nostri care nu avea manta (o pierduse într-o luptà) a dezbràcat pe un ungur mort si i-a luat mantaua. Ungurii, dupà aceastà isparvà, n-au mai apàrut si un singur foc nu s-a mai auzit.
In schimb, pe sarà s-au auzit cîteva la Padesi. La Orsova toatà ziua a bàtut artileria si din cînd în cînd se distingeau si focuri de armà … Acelasi ordin de retragere, de zilele trecute, s-a dat astà sarà. Se pare cà, de astà datà, ordinul e irevocabil. Tunurile noastre, dupà ce au tras o furtunà de focuri, au plecat. Dupà ei vom pleca si noi, în curînd. S-au luat pentru aceasta toate màsurile. Am trimis la càrute lopeti, etc., care nu se putea duce cu mîinile. Esalonul ne va astepta la Baldovin. E întuneric dar cerul e senin si atmosfera caldà.
Noroiul e mare. Ne asteptàm la altà veste…
Joi 10 noiembrie
Am plecat de pe Cocos, asarà la ora 10 ½. Am coborît Cocosul încet pînà în vale, unde am asteptat sà se scurgà mai întîi cele 2 companii ale bat. 3. Am luat-o apoi înainte pînà la sosea. Aproape de Baldovin, aci am asteptat Doljul care venea de la Bîrza. Trecem prin Negrusa. Bahna murmurà jos în pràpastie. Ajungem la pod, asteptàm mult pînà sà treacà tunuri si tràsuri.
Suim la Ciresi, aci lumea stà tristà, unele femei plîng. Suim spre Bunoaica cu 2 sectii, 2 ràmîn la Ciresi cu bat. 3.
Mà uit înapoi la tara pe care o pàràsim. La Severin se aude zgomotul unei lupte cu germanii. Detasamente au intrat, se zice, si în Craiova . Stàm 2 ore la o casà în Bunoaica si primim ordin sà pornim.
Situatia noastrà e grea. Plecàm pe la ora 5 pe sarà si mergem continuu fàrà oprire pînà la Jidostita si apoi pînà la Dudasi. De sus plouà, drumul e noroios. In drumul nostru ne ajung din urmà baterii de artilerie care trec cu zgomot sau ajungem din urmà mii de care care formeazà convoiurile.
Asupra Severinului vedem fumurile alburii ale tunurilor ce trag de dincolo la care ràspund ale noastre de la Simian. Auzim cà în Severin e un detasament german care deocamdatà e închis acolo, dar care se apàrà bine si stàpîneste totusi orasul.
La Jidostita mà întîlnesc cu Ionel si frate-meu Dumitrache. Mergem înainte, mereu înainte prin ploaia care cade cu stàruintà, prin noroiul ca ciorba. Ne oprim putin într-o comunà mai în vale unde soldatii se odihnesc un sfert de ceas în ploaie. Ranita si cele 400 de cartuse precum si drumul lung a fàcut si sà cadà multà lume. Apa surlue prin santuri, cîmpiile sînt pline de bàltoace si, neavînd unde sta, se aseazà chiar în noroi.
O pornim spre stînga, làsînd Severinul la dreapta.
Reflectoarele din Serbia lumineazà jumàtate din cer si partea stîngà a Severinului, se aruncà de dusmani mereu rachete care lumineazà la mari depàrtàri, ca ziua. Tocmai ne aflàm pe o linie de la care trebuie sà o luàm spre stînga. Auzim pe un om vàitîndu-se îngrozitor si rugîndu-se sà nu fie làsat. Colonelul St. dà ordin ca 2 brancardieri sà se ducà sà-l ia. Un altul horcàie în stînga drumului. Horcàitul lui se aude la mari depàrtàri. Aud cà sînt ràniti într-o luptà ce a fost azi contra detasamentului din Severin. Se pierduse legàtura cu comp. 8, care plecase înainte, si noi cu a 7-a ne aflam la sfîrsitul liniei, gata de a o lua spre stînga, cînd se trag rachete si auzim pocniturà scurtà de alàturi, care n-am vàzut de unde pleacà. In curînd alte 2, care mi s-a pàrut cà vin din dreapta, si atunci fac semn sà treacà cu compania santul pe lîngà curtea conacului din colt. Dar, un glont loveste un cal aproape de mine care cade icnind cu samarul. Fugim înainte, un alt glont loveste un al cal care cade gemînd … Ce-a mai urmat îmi voi aduce aminte totdeauna. In sfîrsit, pun compania în regulà, aud glasuri de oameni si pe sosea întîlnim trupe de la 17 din Dolj, cu mitraliere. Luàm si noi loc lîngà ei si pornim peste cîmp spre soseaua pe care trebuie s-o luàm prin bàlti si noroi .
Observ cà cu mine n-am decît o mitralierà si toti sefii de mitralierà cu comandantii de sectie lipsà. Nu ràmàsesem decît cu samarele de rezervà si o mitralierà francezà. Credeam cà le-am pierdut, speram numai cà vor fi cu comp. 7-a. Peste o orà de mers ajungem la Dudas unde, într-adevàr, dàm de o casà unde se gàseau cu comp. 7-a. Bucuria mea. E ora 2 ½, ne odihnim pînà la 4 ½
Vineri 11 noiembrie
Plecàm pe la 5 din Dudas si, prin mocirlà, ajungem la Topolinta, trecînd Topolnita. Pînà la 12 ne vom odihni. Bem cîte un ceai cald. La 4 se aude cà a apàrut cavaleria inamicà pe dealurile din stînga. Convoiul fuge, noi ocupàm transeele de pe deal. Nu e nimic. Ne dàm jos si pornim spre Severin, la nemti – Abator.
Sara facem avantposturile pe deal, dormim cu porcii într-o cosare.
Sîmbàtà 12 noiembrie
Pornim dimineata, sîntem ariergardà la convoi. Merge foarte greu. Armata se scurge amestecatà. In drum un om mort în dreapta, unul rupt pe jumàtate în stînga. O càrutà fàcutà praf. La un deal, convoiul nu mai poate trece. Pàzim cu mitraliera si infanteria sus pe deal trecerea convoiului, apoi ràmînem din nou în urmà. Mergem foarte încet, tràsurilese opresc rînd pe rînd si trebuiesc scoase cu boii. Pe la 11 noaptea sîntem prin apropiere de Balota. Oamenii sînt foarte obositi, se culcà pe marginea drumlui în umezealà si noroi tremurînd. Caii abia gàsesc sà mànînce. De obosealà, fiindcà nu li s-au scos de douà zile samarele, se trîntesc pe jos într-o rînà. Stau vre-o 2 ore într-un conac unde sînt mai multi ofiteri, mà încàlzesc putin si atipesc pe un scaun.
Duminicà 13 noiembrie
Plecàm dimineata la ora 7 spre Rogova cînd convoiul abia a putut urca dealul plin de noroi. Soselele cu noroiul pînà la gleznà. Merg cu 2 sectii la avantgardà, ne odihnim putin pe o miriste, într-o vale, lîngà satul Izvoràsti. Ne-ajung din urmà bat. 3, care a avut o întîlnire cu inamicul la Jidostita si, dupà o scurtà luptà, s-a retras cu putine pierderi, împreunà cu 2 tunuri si cu cele 2 sectii ale noastre. Parte din convoi s-a capturat de inamic. Septville a fost luat prizonier. Caporalul Ion, fàcîndu-se mort, a fugit venind la noi.
Broscari – Rogova, sate frumusele. La Broscari s-a anuntat cà ar veni cavaleria inamicà, dar n-a fost. La Rogova tunurile inamice tràgeau de dincolo de Dunàre, de pe dealul Stàrminei.
Mai facem la 10 km pînà la Vînj si mîncàm azimà caldà cu muràturi, fripturà si bem putin vin, la càldurà, la un tàran care a fost la Pelvna. Cu greu am putut gàsi loc pentru întrega companie.
Luni 14 noiembrie
Am plecat la 6 dimineata din Vînj. Deasupra Elisavetei, pe deal, ràmîne comp. 2 si 3 sà facà ariergardà inamicului care ne-ar urmàri. Se taie arbori si se lasà pe sosea, se fac santuri prin pàdure de pionieri. Pe dum, o gràmadà de femei si bàtrîni întrebà de ai lor, cu legàturi cu mîncare în mînà. Una, càreia i s-a comunicat cà sotul sàu a murit, plînge cu sughituri.
La Recea se rechizitioneazà porci, vite etc. Soldatii iau dintr-o magazie drugi de porumb pe care le coc la focuri de paie.
Marti 15 noiembrie
(Recea, Rosiuta, Vînàtori). Am cantonat asarà în Braniste, unde am ajuns la ora 7. Lumea, vestità din vreme, a pregàtit mîncare pentru soldatii ce vor primi fiecare în casà. Oamenii au mîncat ceva mai bine si s-au odihnit. La 5 dim. vom pleca. Se aude cà bulgarii ar fi trecut în vre-o 5 luntri Dunàrea la Gîrla, desigur pentru pràdàciuni. S-au vàzut venind dintr-acolo femei cu putinul lor avut în care. O femeie se plîngea cà i-au luat boii. Plecàm spre Dîrvari. Cu 2 km înainte de Gemeni, sînt anuntat cà în aceastà comunà mà asteaptà ai mei. Mà duc înainte si vorbesc cu ei.
Marginea soselei e peste tot plinà de lume care-si asteaptà pe ai lor. Ne oprim în Risipiti pe la 1, cu gîndul sà ràmînem pînà a doua zi dar, abia mîncàm si ne gîndim sà ne odihnim, cînd primim ordin de plecare.
Mergem înainte, la Motàtei, prin noroiul de-o palmà. Aci, ne învîrtim 2 ceasuri pînà gàsim grajduri pentru cai si locuri de culcat pentru oameni. Nu s-a avut în vedere mai din vreme asa cà a ràmas, ca si alte dàti, sà ne gàsim singuri adàpost. Azi, la prînz multi soldati n-au mîncat, càci n-au avut de unde, si astà sarà nu se stie dacà vor gàsi. E vorba ca mîine sà plecàm la ora 7. Bine ar fi, càci si oamenii si caii sînt foarte obositi. Caii abia se mai urnesc, unii schioapàtà, asa cà mi-e teamà cà, fàrà odihnà, ne vor làsa.
Pentru prima datà cînd stàm la o masà mai cumsecade si bem cafeaua într-un salon.
Miercuri 16 noiembrie
Plecàm din Motàtei la ora 7 dim. Aceeasi mocirlà pe tot drumul. La iesirea din Motàtei o luàm pe drumul din stînga si, pînà a iesi la soseaua Craiova-Calafat, trecem pe un drum groaznic unde càrutele se înfundà pînà la càpàtîna rotii. Drumul judetean e mai bun si càrutele merg mai usor. Intràm în com. Galicea, sat destul de frumos, si odihnim caii si oamenii pe iarbà, în conacul printului Bibescu. De prînz oamenii nu au ce mînca, afarà de cîtiva care avînd rude si-au putut procura.
Tot aici vin si cei 24 prizonieri germani, dintre care unii poartà càsti cu obisnuita sulità deasupra. Altii poartà simple sepci fàrà cozoroc. Toti sînt bine îmbràcati, cu oarecare elegantà, iar sergentul lor are o mutrà si o tinutà de adevàrat ofiter. Vorbesc cu unul din ei care stie frantuzeste si pe care-l întreb de unde e. Ràspunde foarte politicos, sculîndu-se în picioare, cà e din Augsburg, cà a învàtat 8 clase de liceu si cà e farmacist. Tara noastrà, zice el, e frumoasà, dar mai frumoasà e tara lui. Cred si eu. Noroiul nostru colosal si femeile în picioarele goale (care) se bàlàcesc prin noroi uitîndu-se dupà ai lor, nu sînt lucruri a face impresie prea frumoasà. Il întreb dacà au mîncat asarà si-mi ràspunde cà a mîncat màmàligà si ceva pe care nu stie sà-l explice. Màmàliga, zice el, e bunà pentru foame dar în definitiv n-are o pàrere prea grozavà de ea. Intreb sergentul gàrzii care îi pàzeste si-mi spunecà, pe cît se poate, se are grijà de ei. Desigur, dacà am avea obisnuita noastrà aprovizionare, ar trài si ei mai bine. Unul din ei nu stiu unde a gàsit o bucatà de màmàligà si mànîncà din ea culcat. Un soldat de la artilerie vine si le dà cîteva turte de pesmeti, pe care ei le împart fràteste între ei. Eu dau convorbitorului meu un pahar de visinatà, pentru care îmi multumeste, iar cînd îi întind o bucatà de pîine caldà fàcutà de tàràncile noastre se repede cu o vàdità foame, dar nu o mànîncà singur ci dà, cîte o bucàticà, la cei din jurul lui*.
Frate-meu Dumitrache mi-aduce o sticlà de vin si-mi spune cà Stànicà e bolnav.
Plecàm spre Bàilesti, ocolind pe lîngà Galiciuica, pe unde drumul e mai bun si, mai pe sarà, sîntem la Bàilesti. Intràm în cantonament cu toatà compania la D. Gabor, unde avem o foarte bunà camerà cu sobà de teracotà si pat bun. Oamenii, afarà în curte, pîrlesc vre-o 4 porci tàiati pentru a-si face fripturà din ei. Trimitem sà se facà rost si de màmàligà.
Divizia colonelului Vàitoianu (a Dunàrii) a plecat alaltàieri spre Zàval, unde vom pleca si noi.
Luni 17 noiembrie
Plecàm din Bàilesti la 7 ½ dimineata spre Boureni, sat destul de frumos dar, ca toate satele, destul de noroios. Afumati, Amzulesti, Urzicuta. In acest din urmà sat stàm o orà cu compania noastrà, într-o curte cu iarbà, unde ne odihnim si mîncàm.
Bidiviul ordonantei mele s-a tinut bine pînà acum, sàracul, si poartà pe el lucrurile de care avem nevoie. Pe cai se vàd bucàti din porcii tàiati asarà si care vor urma a fi fripte cînd timpul ne va permite.
Azi, pentru prima oarà de cînd am plecat, s-a dat în mod regulat soldatilor pîine si zahàr, pe lîngà carnea ce li s-a distribuit asarà. La Urzicuta, unde ne-am oprit putin, soldatii, mai ales cei de la marinà si artilerie, s-au repezit la gîste în toate pàrtile (într-adevàr civilzatia noastrà nu e prea de làudat).
Satul Ionele. O sosea care ne face sà vedem cà se poate si o sosea fàrà noroi.
La Bîrca nimerim tocmai în curtea învàtàtorului Stànescu, vechea mea cunostintà, la care mànînc si mà culc peste noapte. Aci aud o gràmadà de lucruri. Cà prin sate, oamenii nemaiavînd conducàtor (sau desi au primar, acesta nemaiavînd de cine sà fie sustinut, nu mai e ascultat), au intrat în conacele boieresti si au dus acasà la ei etc. Cà aliatii nostri merg bine pe toate fronturile, francezii la Metz*, rusii în Transilvania, italienii si sîrbii la Nis etc. Dar cà germanii ar fi trecut Oltul pe mai multe locuri si cà ar fi si la Pitesti*. La toti le e fricà mai ales de vre-o nàvàlire bulgarà si se tem nu numai de avere dar chiar si de viata lor.
A plecat la ora 9 batalionul III, pentru a întàri un alt batalion la Zàval, unde am dat si eu o sectie de mitraliere.
Vineri 18 noiembrie
Plecàm la 6 dimineata – Goicea Mare, Goicea Micà, Màcesu de Jos, Nedeia, unde ne oprim o orà si mîncàm în apropiere de bisericà, într-o casà destul de curàticà. In dreapta noastrà, lacul cel mare al Nedeii cu mii de gîste si rate sàlbatice ce împînzesc lacul si cerul în lungi siruri. Gighera, unde vàd pe fratele colegului meu Iliescu, Zàvalul, podul de piatrà si fier, pàdurea cea mare.
Inaintea noastrà se aud cîteva bubuituri de tun. Se vede cà am înaintat prea mult si se dà ordin sà ne înapoiem la Zàval. Tocmai cînd o luam la stînga, pentru a cantona, se aud urmàrindu-ne cîteva ghiulele inamice. Se iau màsuri, trimitîndu-se compania 3-a cu o sectie de mitraliere la intrarea cotului (màgura), companiile 1, 8 si 7 spre nord, la o altà sectie. A fost un tun sau 2 inamice care au venit repede, au tras prost cîteva lovituri si au fugit înapoi.
E ordin sà dormim la noapte afarà
(La pod, dincolo de Jiu, am vàzut un càpitan bulgar omorît, despre care se spune cà împreunà cu o patrulà ar fi încercat sà arunce în aer podul de la Zàval).
Sîmbàtà 19 noiembrie
Astnoapte s-au auzit mereu tunuri si chiar mitraliere. Am dormit afarà, pe marginea unui sant, pe un strat de paie, împreunà cu sectia care mi-a mai ràmas. Spre ziuà am simtit destul de întepàtor frigul.
La 3 dimineata am plecat spre Grindeni, Pisc, Sadova. Pe drumul dintre Grindeni si Pisc, prin pàdure, s-a împuscat un bulgar dintre cei ce venise dupà jaf, chiar la marginea drumului. Niste femei si un tàran ne ajung din urmà si spun cà, la Bechet, bulgarii n-au làsat aproape nimic dar cà, aflînd cà vine armata românescà, s-au pus pe o fugà nebunà spre Dunàre . Peste tot prinprejur bulgari prinsi, împuscati. Unii sînt închisi la primària Sadova. In com. Grindeni, o multime de care încàrcate cu lînà si altele, de la domeniul Segarcea, pràsite de bulgarii care au fugit. Prin toate comunele din marginea Dunàrii au apàrut jefuind.
Pe la ora 10 ajungem în Sadova. Pe dealurile din spre apus s-au fàcut transee în care stau militieni de-ai nostri, gata sà primeascà pe inamic, dacà ar apàrea. Se aud, de altfel, din Sadova tunuri si pusti, cred cà spre podul de la Zàval, unde s-a làsat comp. 6-a sà bareze drumul. La Pisc a fost làsatà compania 2-a, cu o sectie de la noi. Spre Bechet iaràsi s-au trimis trupe. Dusmanul se tine de noi, cînd eram în Boureni, ei erau în Bàilesti. Sînt ca un batalion cu tunuri.
Stàm, deocamdatà, într-o curte unde s-a dat putin nutret cailor si s-au împàrtit 25 de pîini la 100 de oameni din 2 sectii. S-a fàcut si apelul companiei si s-a dat o situatie de efectiv.
Dupà ce am stat ca un ceas în Sadova, am fost trimisi în satul de alàturi, Damian. Am asezat cele 2 sectii în douà case. De aci se auzeau mereu tunurile si pustile. Cînd, cîteva ghiulele càzurà chiar pe linia satului, spàimîntînd populatia. O fatà plîngea îngrozità, mamà-sa îi ràspundea cà nu e nimic dacà vom muri, cà o moarte avem.
Ni se dà ordin sà ocupàm transeele de la sud de Damian. Ne ducem, facem adàposturi pentru mitraliere în santuri. In acest timp, se vede cà ne-au vàzut cà, o ràpàialà de obuze se sparge în apropiere de noi. Mîncàm putin înapoi, sub o rîpà, si ni se dà ordin din nou sà ocupàm transeele. E frig si umed. Se pare cà Rosiorii e ocupat de germani. Ce vom face ?
Duminicà 20 noiembrie
Astnoapte am dormit în santuri, am fàcut o micà scobiturà, am pus o mînà de paie si am încercat sà dormim. Dar, frigul îngheta mereu picioarele si am fost nevoit sà mà scol mereu, pentru a bate cu picioarele în pàmînt. Soldatii tuseau fàcuti ghem de-a lungul santului si tremurînd.
Inamicul a tras aproape continuu cu tunurile pînà la miezul noptii, la intervale rare aruncînd si rachete. S-au auzit si pusti mitraliere. La ora 1 primim ordin ca la 4 sà plecàm. Mà cobor cu ambele sectii în vale, càutînd drumul, trec apa peste punte si ne ducem în sat. Plecàm la ora 5, dupà ce luàm la repezealà un ceai, si mergem aproape continuu pînà la ora 1 cînd, trecînd peste colosala mosie a Coroanei Segarcea, de unde sar mereu iepuri, si ajungem în satul nou, Stefan cel Mare, dupà ce trecem prin Iencuta. De dusman, deocamdatà, nu auzim nimic.
La una din sectiile Domeniului dàm de trupe ale Detasamentului Dunàrea . De acum înainte vom merge împreunà. Cu mîncarea stàm ràu, trebuie sà ne procuràm toate singuri, si fàinà pentru màmàligà si restul.
Azi s-a încercat sà ningà. E ora 2 ½ si deabia asteptàm sà mîncàm. Dar, înainte de a primi ceva de mîncare, primim ordin sà ne ducem în altà parte a satului pentru a face avantposturi. In timp ce se pun samarele pe cai, noi îmbucàm ceva la repezealà, sàrînd mîncarea cu sare denaturatà, càci de cealaltà nu se mai gàseste si nici gaz pentru ars în lampà. Bàrbatii femeilor unde ne gàsim sînt luati la ràzboi si, aproape peste tot, în sat femei singure. Làsàm cîtiva soldati sà fiarbà cazanele cu mîncare si sà facà màmàligà, iar noi plecàm în partea de sud-est a satului, instalînd cele 2 sectii pe care le avem cu batalionul 1 (sectia III francezà, la batalionul 1, iar a II-a, la bat. 3, unde locotenentul Maz. a fost rànit cu ocaia apàràrii podului) în 3 case. Cercetàm marginea satului pe care o avem de apàrat si, mai ales, soseaua ce duce spre Potel, màrginità de pàdure de salcîmi. S-a cumpàrat un porc care s-a pîrlit repede si s-a dat la bucàtàrie. Màmàligà s-a fàcut de ajuns, asa cà soldatii astà sarà vor mînca bine.
Luni 21 noiembrie
Astnoapte am visat mereu cà trebuie sà mà schimb din loc în loc, cà mergeam într-o mare învàlmàsealà sà-mi caut locul si mi s-a pàrut foarte curios cînd, pipàind cu mîna, am gàsit la cap càpàtîiul pe care m-am culcat asarà. Abia atunci mi-am dat seama cà mà aflu în casà, culcat, si cà nu mà schimb. Apoi, alte multe vise încurcate, ràdàcini subtiri ce ieseau din pàmînt întocmai ca razele ce aruncà obuzul càzînd, apoi o ceatà de turci, un fel de ministrii cu sultanul lor, cu turbanuri mari albastre, cu care nu puteam sà vorbesc din cauza pozitiei lor înalte.
Plecàm la 7 din Stefan cel Mare si, mergînd pe un cîmp interminabil, sîntem la 11 ½ în Vîrtop ; cantonàm la margine, în apropierea unui izlaz mare. Ca si la satul Stefan cel Mare, în case cîte 2 paturi lungi ce se împreunà în unghi drept lîngà pereti. Deasupra, polità cu colturi vopsite pe care se aflà vase si cane înflorite. Dupà un repaus de un ceas, în patul cu rogojinà, mà duc cu sefii de sectii sà examinez sectorul avantposturilor noastre care e spre ràsàrit de sat, toatà liziera sectorului.
In stînga (spre nord) e sectorul companiei 3, la dreapta al companiei 2. Aci trece un drum spre Celei si tot aci se împreunà alte drumuri de carà. Un alt drum de carà vine de aproape de cimitir, la stînga. Companiile cele douà au trimis înainte posturi de subofiteri. In partea de miazà-zi a satului face avantposturi Regimentul Dolj. Se aud cîva timp tunuri la Corabia, unde s-a dus un detasament de ale noastre spre a goni de acolo pe marinarii nemti care umplu slepurile lor cu producte de ale noastre. Un tun se aude si undeva spre nord.
Recunoasteri de ale noastre s-au trimis spre nord, la Visina, cu misiunea sà distrugà si calea feratà, dacà ar functiona. Se aude cà au fost lupte cu nemtii si la Alexandria, unde ar fi fost învinsi. Un zvon spune cà, de la Craiova, germanii s-ar fi retras. La Olt podurile sînt rupte dar ar fi un vad prin care s-ar putea trece cu apa pînà la piept.
Se dà, pe sarà, alarma pentru a se vedea cît de repede se strîng trupele. E vorba sà se trimità un batalion din Regimentul Dolj, pentru a càde în spatele inamicului, la Celei, care a atacat batalionul nostru al al 3-lea.
Ràmînem peste noapte în sat, e vorba sà plecàm mîine la 7. S-a distribuit vin la trupà.
Marti 22 noiembrie
Plecàm la 8 din Vîrop si, pe un drum foarte întins cu frumoase grîne, dupà 6 ore de mers ne aflàm în comuna Izbiceni, sat mare si frumos pe malul Oltului, pe unde vom trece.
Pe drum, cu camaradul Petrescu, ne aducem aminte de timpurile de pace, discutînd despre vînàtoare. Cîrduri de rate sàlbatice se aud împrejurul nostru, în ceatà. Sîntem în avantgardà.
In Izbiceni ne oprim în dosul scoalei unde, se dà mîncare cailor, oamenii mànîncà din ce si-au putut pregàti de asarà. Tragem la preotul din sat, unde ne încàlzim putin în timp ce mîncàm.
Peste un ceas apucàm pe drum la vale, în alt cantonament. Aprovizionarea particularà începe. La sectia I un porc enorm se audce, se pîrleste si se împarte egal la toate sectiile, niste oi s-au dat la bucàtàrii pentru mîine.
Sara începe burà de ploaie iar dusmanul care, înainte de a însàra, a trimis o patrulà care a tras cîteva focuri de puscà, pe înoptate ; au trimis cîteva tunuri care au tras în spre podul pe care încercàm a-l repara pentru a trece mîine. Dupà putin timp însà, au tàcut. Lemne de tot felul, împreunà cu pontonierii nostri si cu oamenii din sat, au pecat pentru întregirea podului ce a fost stricat. Cu greu se gàseste în sat fàinà, deoarece morile de pe Olt au fost înecate din ordinul jandarmeriei, iar morile de benzinà nu mai functioneazà, benzinà nemaigàsindu-se.
Miercuri 23 noiembrie.
Astnoapte pe la 11, stînd la gazda unde am fost cantonati, tocmai mà culcasem cînd, gornistul mà anuntà cà la apus de sat se aud împuscàturi. Ies si, într-adevàr, se auzeau împuscàturi destul de dese si gloante care vîjîiau, rupînd crengile.
Peste putin, împuscàturile stàruind, se dà alarma sà iesim în stradà noi, companiile 2 si 3, împreunà cu maiorul Fl. si colonelul. Din cînd în cînd se aud împuscàturi ; se trimite o patrulà din compania 3 care sà-i ia pe flanc pe împuscàtorii inamici. Dupà vre-o orà, se dà ordin ca companiile sà intre fiecare în curte, sà stea în repaus dar complet echipati si gata în orice moment. Mà culc din nou, îmbràcat chiar si cu mantaua, si pînà la ziuà sîntem linistiti. La ziuà, însà, se aud din nou împuscàturi si gloante spre noi, iar tunuri inamice încep sà batà liziera satului si soseaua pe care ne aflàm. S-au luat màsuri ca si tunurile noastre sà tragà. Pionierii au plecat din nou pentru a termina cu facerea podului.
Sectia noastrà, a 2-a, a sosit asarà cu bat. 3 si se aflà la conacul mosiei. In luptele ce a dat, a avut 3 oameni ràniti si un sergent dispàrut. O sectie francezà ni s-a cerut pentru a fi trimisà într-un loc care, pînà acuma, nu mi-a fost comunicat.
In timpul bombardamentului de azi, au fost omorîti si ràniti mai multi soldati. Un tàran ce mergea pe sosea cu carul a fost aruncat în aer iar cojocul lui atîrnat într-un salcîm.
La conacul mosiei, unde era mai multà lume si convoaie strînse, s-au omorît, pe lîngà soldati, o sumà de cai si boi. Ghiulelele dusmane càzînd în grajdurile tàranilor, le-au stricat, omorîndu-le vitele ; au ràspuns si tunurile noastre. O luptà a fost la nord de sat, unde ai nostri au luat cîtiva prizonieri.
Pe sarà circula mereu un zvon cà o trupà de ale noastre s-ar fi predat. In curînd aflu vestea cà Brigada I s-a predat comandamentului german si cà ne predàm si noi. Mà duc sà mà informez la colonel si mi se dà ordin sà distrug si sà arunc toatà armàtura si munitiunea. Tunarii au aruncat tunurile si chesoanele în Olt.
Toatà munca de atîtia zeci de ani s-a risipit într-o clipà. Aproape toti caii artileriei au fost împuscati. Noi am aruncat închizàtoarele si alimentatoarele de la mitraliere iar pe acestea le-am îngropat. De asemenea, cutiile cu benzi de cartuse.
Patrule germane, cu chivàre si lànci, càlàri, trec prin sat, dînd bunà sara oamenilor nostri.
Desigur, n-am mai avut încotro si, întelepteste, a trebuit sà ne predàm. Se vede cà ne-a fost dat sà vedem aceste zile.
Am luat màsuri ca lada de bagaje, dacà nu ne va da voie sà luàm cu noi vre-o càrutà, s-o las la omul de gazdà din Izbiceni. De la casierie ni s-a dat solda înainte.
Astà sarà ne vom odihni în cantonamentul pe care l-am ocupat ieri si, mîine, vom vedea ce e de fàcut.
De data asta am visat, chiar azi la prînz, cînd am putut sà dorm putin. Visam cà comandantii nostri înaintau càtre inamic cu un steag alb. Desigur, n-am dat nici o importantà visului si, tîrziu pe sarà, mi-aduc aminte de el.
Tot asa am visat si retragerea noastrà pe frontul Cernii. Se pàrea cà actuala noastrà reginà, însotità de alte doamne, toate în negru, ne spunea sà trebuie sà ne retragem.
Eu, foarte supàrat, strigam aceste cuvinte : « Da ? Sà ne retragem ? Pentru asta ne-ati bàgat în ràzboi ? »
De azi, prin urmare, sîntem prizonieri . Vom vedea mîine, ce se va face cu noi.
|
Dr Luchin Diaconu 10/13/2006 |
Contact: |
|
|
