Teatrul Tudor Musatescu din Toronto prezinta comedia Sosesc Deseara
Partea a doua a cronicii teatrale, in avant-premiera, pentru acest spectacol, publicata in numarul trecut al Observatorului, urma sa fie scrisa dupa vizionarea unei noi repetitii, mult mai apropiata de premiera.
Asa se face ca, pe intai octombrie, deci la trei saptamani de premiera ( 21 oct. a.c., orele 19 ), am fost din nou invitata echipei “Sosesc deseara”.
Nici de data aceasta nu au fost posibile discutii prealabile: se probau costume, pe o masa alaturata “scenei”- se oranduia recuzita de joc, langa un casetofon –se fixa pe replici unde, cand se va auzi un zgomot; unde, cand se va canta un crampei de melodie… Si, cum a zis poetul : “La un semn, deschisa-i calea…” Fara nici o precuvantare din partea regiei, dupa trei gonguri sunate de casetofon, a inceput repetitia.
Dupa 2 ore si jumatate de joc efectiv, cu sumare comentarii intre acte, am incercat sa-mi implinesc datoria reportericeasca. Intentionam sa inregistrez cateva opinii, inainte de spectacolele programate, de la interpreti, de la colaboratorii de baza.
Regizorul iarasi mi-a propus alternativa unei amanari la o cronica de dupa premiera, cu aceiasi replica, a la Musatescu : mai intai sa aratam marfa publicului si apoi sa cantarim aurul ! Probabil, era dorinta intregei echipe, ca mai de graba sa se exprime pe viu, in direct, in fata spectatorilor, fara o “lauda de sine” anticipata. Nu mi-a ramas decat sansa unui raspuns ceva mai complet la cele doua intrebari puse regizorului, data trecuta.
Rep : Dle Constantin, ati promis ca veti implini mai pe larg raspunsurile la, unu: de ce ati trecut de la Sebastian, de la piesa “Steaua fara nume”, la Musatescu, respective, la “Sosesc deseara”? Si, doi : de ce, din repertoriul original al lui Musatescu ati ales aceasta comedie ?
Dl. St.C.: La cea de a doua intrebare, la care am raspuns in mare, siguranta unui success de public, ce as mai avea de adaugat? Imi plac piesele cu un conflict, cu o intriga simpla si in linie dreapta, ascendenta… Cu atat mai mult, cu cat acestea imi solicita experienta mea cinematografica… Si apoi, referindu-ma la spectatorul de aici, din Canada, “Sosesc deseara” este si o piesa a emigratiei, are un picior in tara de bastina si unul in strainatate. Va aduceti aminte ca, in final, feciorul lui Olimpiu ii propune acestuia sa-l urmeze in strainatate.
Ori, ce mi-e Franta si Parisul, ce mi-e Canada si Toronto, tot strainatate se cheama, deci un semn discret de “vino-ncoace”, in vizita sau de tot ! La prima intrebare as inscrie mai intai o confesie sentimental-nostalgica. In tinerete, la studioul romanesc de film artistic, l-am cunoscut pe maestrul Tudor Musatescu. Dansul, ramas parizian prin haina si tinuta-i tantosa, cu nelipsita legatura scriitoriceasca la gat, alaturi de Jean Gergescu, facatorul de filme-comedii, si el parizian, cu nelipsita-i palarie inalta pe cap, erau vedetele noastre de alta data. Mai tarziu, am distribuit pe actrita Sabina Musatescu, o verisora de a dramaturgului, intr-un film al meu de scurt metraj, film care a si luat premiul ACIN. Cu aceasta ocazie, dansa mi-a povestit multe despre familia lor, sursa directa de inspiratie in plasmuirea multor prsonaje din comediile maestrului. Aceste nostalgii, alaturi de un car de indatoriri sentimentale fata de revista si cenaclul “Observatorul”, mi-au incitat indrazneala si efortul sa aleg minutios o distributie, sa asez cu rabdare, rotita cu rotita, intriga comico-snzationala, pe care Musatescu o dezvolta cu abilitate in acest bibelou dramaturgic – SOSESC DESEARA !
Rep.: In ce sens pregatirea acestei piese o considerati o indatorire sentimentala fata de revista “Observatorul” ?
Dl. St.C.: De peste zece ani, “Observatorul” a publicat si cate o poveste de a mea, cate o cronica… Iar, acum trei ani, in februarie, cand s-au implinit o suta de ani de la nasterea lui Musatescu, “Observatorul” si-a adus aminte de marele dramaturg, trezind interesul conationalilor nostri torontieni. Astfel, dupa “Titanic Vals” si “…Escu”, comedia “Sosesc deseara” va incheia un triptic teatral local, ce isi asteapta acelasi frumos succes de public.
Stimati cititori, in afara reportajului, regizorul m-a intrebat confidential daca, dupa doua vizionari, voi mai suporta piesa. I-am raspuns ca abia astept s-o vad, s-o ascult la premiera, intr-o sala plina, printre hohotele de ras si aplauzele spectatorilor !
N.R.
Spectacole vor avea loc la Crescent Theatre din 2365 Bayview Ave din Toronto
sambata 21 Oct ora 19 si duminica 22 octombrie la orele 16
Informatii si rezervari de bilete la 416 633 3693 sau 416 322 3838
|
Ecaterina Dumitrescu 10/9/2006 |
Contact: |
|
|
