Caiete de emigrant - ...predoslovie
Odata demult, la inceputurile adolescentei mele, in timpul "Primaverii de la Praga", cand Ceausescu era tanar si nazdravan, o tanara profesoara de franceza, proaspat absolventa de filologie, inca sub impresia teoriilor lui F. Bobbit si R.W. Tyler (pedagogi de renume din prima jumatate a sec .XX), ne propusese sa tinem fiecare un jurnal personal, daca se poate in limba franceza in intregime, daca nu partial; jurnal in care sa ne consemnam emotiile, opiniile si cronica evenimentelor vietii noastre"de elevi".
Mi-aduc aminte ca trei dintre noi baietii dintr-a IX-a B, ascunsi intr-un closet al Liceului nr 3 pe-atunci, devenit ulterior O. Goga, ne-am stricat de ras , facand posta un Carpati cu filtru, vis-a-vis de propunere, imaginandu-ne, consemnarile colegelor noastre, mai ales a celor considerate urate si fara curtezani. Unul mai indraznet si le-a imaginat iesind din cada de baie si prividu-se-n oglinda, contemplandu-si defectele si perfectiunile fizice languros si inocent cu gandul la vre-un "zburator", rezultand in frantuzisme blegute despre luna, stele si miros de fan udat de ploaie, urmate de descrierea unor atingeri tandre ,sensibilizate-n saruturi descrise drept "impresii pe-un petec de piele macinata de acnee juvenila". Barrr! N-a fost de noi, n-am scris jurnalul si corigenta ne-a umbrit vara lui 1969.
Cand am primit propunerea "Caietelor" hebdomadare, fiorul acelui demult uitat "Barrr!", rezultat in corigenta, m-a strabatut dinou si-am iesit pe balcon aprinzandu-mi o tigare cu filtru ca sa diminuez tensiunea (prost obicei la varsta asta cand momentele de tensiune se-ndesesc...).
Intentia acestor "tablete" mi-a fost clar enuntata: un fel de curiculum de integrare al emigrantilor in complexitatea multiculturala Canadiana, subiectivizata pentru comunitatea Romaneasca din Toronto, bazata pe experiente individuale sau colective, sensibilizate sentimental pentru perceptia carateristica a celui venit din spatiul de dealuri si de vai, al Shangry-La-ului daco-roman. Intentia pedagogica ,aproape, a propunerii si scopului proiectului m-a surprins, dar intaratat in acelasi timp (ardelean capos). Mi se cerea un jurnal al "vietii mele de Canadian" ca sa trec clasa de "integrare". Pana acum toate datele expuse mai sus sant cumva impotriva naturii mele (de fumator fraudulos intr-un closet al Ministerului Educatiei). Dupa trei fumuri am decis pentru compromis... Deci ma compromit...sant uneori atat de vanitos incat prefer umilinta esecului evident celorlalti, perceput insa personal ca o glroioasa victorie a principiilor mele, datorita tenacitati si constantei dogmatice ce ma caracterizeaza (nu numai pe mine, ci si pe Bush - cateodata ma intreb daca n-are si el stramosi ardeleni, ce filmul cu Aurul si Ardelenii, o fi fost numai fictiune?)
Lasand la o parte sarcasmul, am buna intentie sa scriu un ciclu de tablete, un jurnal sentimental al unui membru dintr-o comunitate ce se distinge prin prestigiu si controversa, care e uneori umbrita de stereotipuri si ostracizata de prejudecatiile "superiorilor" de toate rasele si nationalitatiile (vezi mitul Dracula, povestea lebedelor de la Schonebrun, hotii din Spania sau "exoticele" de la Toronto campaign manager la Liberali). Intentionez sa schitez subiectiv bine inteles, cu nuante de umor autocritic sau bascalie balcanica, evenimente, povesti, barfe si multe altele de aici din Canada sau de pe unde am fost prin lume sau ma voi duce. Ma pregatesc sa comentez, chiar daca nu intodeauna autorizat orice (nu pe oricine), in dorinta ca "intamplarea" sa creeze controverse, argumente si pana la urma sa ajunga la concluzii care, fie si tangential, sa lamureasca complexitatea dezradacinarii. Alegerea noastra, chiar daca are racilele ei in mentalitatea si comportamentul nostru, ne obliga la adaptare, nu pentru prestigiul locului de unde venim, inca parte din dispute politico-istorico-religioase, ci pentru frumoasa noastra supravietuire in lumea noua, ca parte dintr-o natiune mai buna, mai intelegatoare si mai de ajutor lumii, inclusiv Romaniei, natiunea Canadiana. Suna de lemn fraza, dar odata ce-am luat decizia emigrarii, trebuie sa acceptam pragmatismul implicarii in cea ce va constitui:
"Caietele Emigrantilor" adunate-ntr-un jurnal virtual despre defectele si frumusetile noastre fizice, morale si traditionale in oglinda unei bai scaldate in galbena ca mierea lumina septentrionala din Toronto.
Daca cineva ascuns intr-un closet, fumand fraudulos in locul public vede lucrurile diferit, atunci e bine... efectul "aproape pedagogic " va fi efectiv.
- "este placut sa ne gandim ca natura omeneasca va fi mai bine dezvoltata prin educatie si ca se poate ajunge la a i se da o forma care sa-i convina cu deosebire. Aceasta ne dezvaluie de fapt perspectiva fericirii viitoare a nemului omenesc"- Immanuel Kant despre educatie ( fie si prin mass media scrisa)
|
George Serb 10/2/2006 |
Contact: |
|
|
