Sublinieri - FALL
“Vezi randunelele se duc Se scutura frunza din nuc……”
Da, dar asta e pe romaneste, pe romaneasca aia unica la care ne inchinam din cand in cand, ca in colo…. elaboram, nu tocmai exact, extrapolam contemporan aterizand intr-un limbaj din care nu prea stim cum sa iesim, presupunand ca am vrea sa iesim …si... ca de obicei o iau razna bombanind nemultumiri pe care le nu le vrea nimeni si titlul articolului meu e in engleza ! Deliberat.
Curioasa “elasticitatea” acestui”fall”, surprinzatoare pentru articulatia exacta, rigida chiar cu care ne-a obisnuit limba vorbita, ambiguitatile, relativul confuzional, atat de comun noua, dindu-ne nesfarsite “dureri de cap”: ce mare scofala daca zic ” Can I speak with”… In loc de “may I speak to” … sau cam asa ceva.
Engleza se serveste de “fall’ cam in toate directiile speculand sensurile directe sau ascunse dupa cum “ii da mana’; fie comunicand, fara echivocul interpretarilor, faptele in deriva care duc implicit la “cadere”, fie dand frau liber sugestiei metaforice in care abilitatea poetica implica participare emotionala sau analitica examinatare a subconstientului constient de necesitatea explorarilor virtuale.
Si pe urma TOAMNA! Cadere? Ne-a scapat! Asa “poeti” cum suntem . Pentru noi impactul vizual e primordial; pasim intr-o lume cand “violet” cand “gri” in care auriul este numai culoarea foliajului afectat de timp, lumina solara alterandu-se sub presiunea suflarilor polare, stam intr-un peisaj continu in care uneori strecuram ecouri anemice de suflete in deriva ori pasim prudent in universul inchis al suferintei de care , cred eu, mai intai ne temem si abia apoi o acceptam.
“Ce chiot, ce vaiet in toamna…. Si codrul salbatec vuieste Rasuna-n coclauri un bucium, Si doina mai jalnic porneste.”
Nu suntem mai putin inspirati, de fapt, avem o viziune mai putin dramatica, zic eu. Englezul, ca el este cel care implica alternativa”Fall” in toamna, pare a veni dintr-o lume in care anotimpul trecerii de la “glorious summer” la cel al “the old man winter” este personificarea infrangerii, rezultanta a bataliei pierdute : Si Rike li se potriveste….. “Si iarasi astepti, astepti ce pare menit viata sa ti-o mareasca la nesfarsit………….
Si stii dintr-o data: aceasta a fost. Si te ridici si-n fata vezi spaima, figura si taina Unor ani ce-au trecut,”
Cad frunzele, auriul se stinge, suflul existential se remodeleaza , monumentalul ansamblului re reaseaza in spatiul restrans individualist si fara sa se stie batalia, pe care fiecare o credea pierduta, continua parsiv strecurata in “cadere” si la fel de nestiut se recompune.
Interpretare libera, evident, a ideii de “fall” ascunsa in toamna si nu conteaza de loc daca “bat campii” sau nu! Si inca ceva: incerc , se pare in zadar, sa inteleg relatia noastra cu toamna. Pentru roman anotimpul pare a fi conclusiv fara regrete: rezultanta a trecerii, spectacol coloristic, rezumare a stradaniilor, angoasa neurotica , limitare fizica. “Amurg de toamna violet….. Pa drum e-o lume lenesa, cocheta, Multimea toata pare violeta, Orasul tot e violet”
Si atunci cum e? Avenit TOAMNA si jubilam chiar concluzionar sau a venit TOAMNA si…EI SI?
Intre englez si toamna banuiesc o “love affaire” asa cum noi n-avem, chiar cu Bacovia in peisajul nostru poetic, o comunicare emotionala, poate chiar mai mult, una profund spirituala ca o verificare a posibilitatii omului de a se redresa dupa “cadere” , “Fall” e numai un moment, suspendat in cadere libera, finalizarea e numai metaforica, ambivalenata concesiune facuta ideii de permanenta cu care universul nostru, imediat sau nedeterminat ne defineste si ca oameni si ca natura: pur si simplu SUNTEM
Eh! Pretentios! Obositor de imbarligat, degeaba! Toamna e toamna si … eventual ”se numara bobocii”
|
Maria Cecilia Nicu 10/2/2006 |
Contact: |
|
|