Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente Despre noi / Contacte Evenimente Culturale   Romïżœnii de pretutindeni Puncte de vedere Pagina crestină Note de carieră Condeie din diasporă Poezia Aniversari si Personalitati Interviuri Lumea nouă Eternal Pearls - Perle Eterne Istoria noastră Traditii Limba noastră Lumea în care trăim Pagini despre stiintă si tehnică Gânduri pentru România Canada Press Stiri primite din tara Scrisorile cititorilor Articole Arhivïżœ 2024 Articole Arhivïżœ 2023 Articole Arhivïżœ 2022 Articole Arhivïżœ 2021 Articole Arhivïżœ 2020 Articole Arhivïżœ 2019 Articole Arhivïżœ 2018 Articole Arhivïżœ 2017 Articole Arhivïżœ 2016 Articole Arhivïżœ 2015 Articole Arhivïżœ 2014 Articole Arhivïżœ 2013 Articole Arhivïżœ 2012 Articole Arhivïżœ 2011 Articole Arhivïżœ 2010 Articole Arhivïżœ 2009 Articole Arhivïżœ 2008 Articole Arhivïżœ 2007 Articole Arhivïżœ 2006 Articole Arhivïżœ 2005 Articole Arhivïżœ 2004 Articole Arhivïżœ 2003 Articole Arhivïżœ 2002	Poezii alese Marea din ziua întâia Bătrâna torcând, pe tărmul celor trei zile de sub ziuă, îsi răsuci fusul si cu amurg îmi grăi: “Soarele si-a cunoscut apusul, dar tu pe cine cauti? Pari un străin si tânăr. Pe-aici cei dusi se duc spre tot ce nu-i a nu-i.” De rădăcini părea vesmântul ei. Trista-i privire – pogon de ceată si pustiu. Singură. In fata mării, cu fusul în mână, însera în fiecare undă. “E cineva pe-alături?” întrebai. “Doar umbra de lumină Si lumina umbrei. Din când în când le văd cum trec pe-aici. I-mi sorb din cupă visul si otetul si-apoi dispar ca vinul mistuit de zorii noptii. A fi, continuă mai rar, ulcica e ce n’o mai pot goli desi o sorb mereu; e sângele zvâcnind al Regelui din prima zi ce-a îndrăznit să-mi treacă viu ursit-ai si pridvoru-mi, iar marea mi-a desprins-o de pe fus. E sânge’n mare-acum, în frunze, cer si păsări etern curgând din coasta Lui eternitate si a fi - Sângele si Apa.” ooo Apusul de-a v’ati ascunselea mării i se juca în grădină cu soarele si valul, dar numai eu prin gard de mărăcini îl tot strigam: Lumină lină Si primăvară dulce ascunde-Te în mine! Si s’a făcut întuneric peste întreg pământul. Bătrâna pâlpâia fosforescent ca’ntr’o pădure-a noptii putregaiul. Apoi s’a stins si ea. ooo Numai apa se auzea curgând din coasta Lui de-a firea și izvorul De atunci curgerea s’a numit apă, iar noaptea... Oh, noapte – tu nu ești întuneric când dragostea-lumină spre număr sterp nu-i prag: unul și cu unul fac unul pentru că unul este începutul. Si doi este unul și cântecul e unul din noaptea care nu e noapte dar nici lumină, ci doar presusul ei, un început de mare altfel din alt altfel, ca săvârșirea spusului – Cuvântul deschis ca un ocean în care picătura e-n întregime cu oceanul de-o ființă și-i una în același timp. ooo Apa plină răsare din apele lunii, și Cuvântul plouă pe unde cuvintele rugineau pustiului sub colb. Stropii de ploaie – coarnele cerbului din ghinda încuiată, iar îngerii din cotloane de mugur se cațără din noi către noi și ne privesc peste drum învățându-ne prin semne de mut privirea și urechea drumului când zăvoarele și ivărele cad – cojile rănii din sămânță. Apa plină răsare din apele lumii, iar Cuvântul rourează prin toate cuvintele, moștenitoarele celor șapte stele ale nașterii A–toate-unului. Din foc ne naștem iarăși, din propria cenușă și din apă. Fii-ne ne orgă pădureo de ceruri până în inima amețitoarei genuni din care a curs apa și focul, osia ce trece prin sămânță. ooo Spun înțelepții lumii că totul firii ar fi valul: In valuri lumina purcede spre noi, iar cântecul de fluier în valuri ne vine și-acolo’n prea adâncul din ceruri de atom sunt valuri nevăzute ce’ncuie primul glas și-i primul țărm spre care toată lumea cu valuri se rostește, mereu în alte forme, dar primul țărm e unul. Unul și cu unul fac unul cum numai în dragoste țărmul și valurile oceanului sunt unul. Dar adevăr zic vouă: Există timp de plâns și timp de primăveri, timp de pustiu și timp de apă, timp putrezind și timpul care arde, există o mare sub apele mării și altă mare deasupra cerului, un tărâm al umbrelor și un tărâm al luminii. Numai acela ce trece prin ușile seminței e unul, și unul e în trei și trei este în unul. Unul și cu unul fac unul în Cuvânt. ooo In a doua zi de după ziuă eu însumi fiind nopții noapte tot încercam bătrânei o noimă să-i găsesc: E totul veșnic, sau e totul moarte? Un sus-copil din tată-sus și valul ni se face aripă așa cum numai marginile mării ni le putem zbura de-a dorul apei pline din Cuvânt rotindu-ne prin spatele seminței. Dumitru Ichim / Kitchener     9/28/2006 Contact:   Informatii Utile despre Canada si emigrare. Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online. Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul! Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online   Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |   created by Iulia Stoian