Fericire si esec
Unul din inteleptii acestei lumi a spus cindva ca atunci cind cineva nu
traeste asa cum gindeste ajunge sa gindeasca asa cum traeste!
Dela bun inceput trebue subliniat continutul etic inalt al acestei
recomandari care pare simpla dar care in fond are adincime si exigenta;a
trai cum gindim inseamna a fi fideli principiilor si moralei noastre
Aceasta presupune ca ne cunoastem bine si ca actionam in functie de noi
insine respectind ceeace constitue
Eu-l, constiintza noastra construite in timp si la care au colaborat hereditatea , mediul , morala ,cunoasterea si mai ales alegerea unui drum in urmarirea indeplinirii in viata a unui scop
care sa reprezinte atingerea" fericirii" asa cum o intelege fiecare.
Acest scop e strict individual; studii facute de psihologi au aratat fara
dubiu ca si la gemenii identici acest scop al atingerii fericirii este
strict personal si este,din aceasta cauza, considerat ca avind un substrat
genetic.;cu alte cuvinte,felul "fericirii" individuale este inscris in
gene.
Formarea ulterioara a personalitatii noastre este aceea care ne conduce in a gasi calea pe care sa o urmam in vederea atingerii unui scop proportional cu posibilitatile si calitatile
individuale;aici intervine gindirea, ratiunea deci,care e singura facultate
cu care suntem inzestrati pentru a face evaluarea rapotului intre dorinta,
ideatie si posibilitate ;fara ideatie -care implica si imaginatie- nu se
poate stabili un scop in viata si ceea ce transpune in practica
ideatia-imaginatia este ratiunea alimentata de vointa si determinare.
Procedind in acest fel ,in aproximativ 50 % din cazuri atingerea scopului
propus este posibila si se poate spune cu drept cuvint ca" individul traeste
cum gindeste" in sensul ca a gindit positiv si productiv pentru el.
Statistica arata ca in aproape 10% din cazuri oamenii nu isi ating "starea
de fericire" pe care si-au propus-o si considera ca viata lor a fost un
esec din acest punct de vedere.
Analiza acestor" esecuri" in viata a aratat ca factori cauzaili determinanti
o irationala proportionalitate intre ideatie si poibilitate, deci o gindire
gresita , si interventia unor factori fortuiti -tinind de hazard si mediu-
ca boala,addictii,factori psihologici, factori familiali, etc.
In aceste eventualitati individul devine un nemultumit ,un nefericit, care
acuza societatea de esecurile proprii, acuza pe oricine afara de el
,pentruca gindirea lui e incorecta si nu poate face o analiza obiectiva- si
mai ales a lui insusi-pentru a-si clarifica cauzele esecului.In acest mod
incepe sa construiasca un esafodaj incorect a raportului lui cu lumea
inconjuratoare si ajunge pina la atitudini anti sociale, criminale, uneori
impingindu-l la acte daca nu de violenta ,dar sigur la singularizare in
sinul societatii.S in acest mod ajunge sa "gindeasca asa cum traeste" in
sensul ca -din cauza vietii sociale
nesatisfacatoare- isi construeste un mod de gindire viciat de imprejurarile
in care i se desfasoara viatza ca sa-si motivize esecul.
Studiul statistic nu a putut nota in restul de 40% din populatie daca se
considera "fericiti" sau "nefericiti" in ce si-au propus in viata.Proportia
pare destul de mare a celor care nu se pot defini
ceea ce ar putea sugera ca-impreuna cu cei 10% care categoric au esuat-
aproape 50% din oameni nu pot afirma ca sunt "fericiti" iin viatza.Cifra
este impresionanta chair daca nu este matematic exacta.
Concluzia? se pare deci ca cel putin jumatate din omenire- in lumea vestica
unde s-a facut cercetarea - se considera ca nu a atins "fericirea" in
decursul vietzii;se poate imagina ca in restul lumii unde conditiile
economice si de desvoltare sunt mult in urma lumii vestice proprtia ar putea
fi inversata:90% din populatie se pare ca nu a putut cunoaste "fericirea"
personala in decursul vietii ; aspectul preocupant e ca cei care apartin
acestei categorii ajung sa "gindeasca cum traesc".
|
Dr Dinu Dimitriu 9/25/2006 |
Contact: |
|
|
