Vacante, vacante ... in Canada
De ce călătoresc? Pentru că toti avem dreptul ca una dintre lunile anului să o transformăm în minunata vacantă atât de meritată. Vacante, vacante… pentru că am fost si elev si student, dar a fost să fie să nu am vacante…
Am visat să văd Canada, sa vad aceste minunate locuri si visele mele au devenit realitate. Încă o dată se confirmă că: speranta nu se pierde niciodată.
Poate vă întrebati de ce calatoresc, ce caut în aceste călătorii ale mele, în aceste vacante ale mele, la care nu voi renunta, în măsura în care asta va depinde de mine, niciodată. Ce caut în toate călătoriile mele în munti, pe malul mării, în muzee, pinacoteci, temple, cetăti si palate vechi de când lumea?
Peste tot si în toate caut timpul împletit în istorie si geografie, în cultura si arta popoarelor. Tot ce apartine trecutului se încarcă de o aură care depăseste în intensitate si sens simpla nostalgie, vechimea devenind valoare în sine, o notiune autonomă, puternică, asemenea frumosului.
Cei care nu au plecat de “acasă” mă vor privi cu invidie sau poate cu ironie. Eu le doresc tuturor să aibă ocazia să vadă măcar o mică parte din cele despre care am scris si care mi-au încântat privirea si mi-au bucurat inima.
Au fost vacante de câteva zile sau săptămâni, imagini si sentimente care au durat poate câteva secunde, dar ocupă pagini întregi, le povestesc amintindu-mi-le din visuri, din amintiri si din agendele mele. Mi s-au întâmplat chiar mie?
Le-am trăit oare chiar eu? Cu cât trece timpul, detaliile se luminează de o lumină străină, din tot ce mi s-a întâmplat cândva neuitând decât faptul că mi s-a întâmplat mie. Din tară în tară, din oras în oras, de la munte la mare, am văzut, am însemnat. Orice călătorie se poate traduce în: am trăit, am văzut si am scris, Vacante, vacante… Drumuri printre amintiri...
**
Ceea ce vă povestesc s-a petrecut în aceasta lună de concediu, de vacantă, cum îmi place mie să o numesc, pe care in acest an am petrecut-o alaturi de prietenii mei din Canada, minunata tara care i-a primit si ii ocroteste ca o mama iubitoare pe multi dintre cei care s-au nascut pe plaiurile noastre romanesti.
Statisticile mentioneaza foarte multi romani care au traversat Oceanul, dar de ei, de succesele sau esecurile lor, nu s-a ocupat nimeni in mod sistematic si serios. Recunosc ca abordarea sociologica a migratiilor colective este mai impresionanta si mai expresiva decat cea individuala, psihologica. Dar nimeni pare a nu fi interesat de ce pleaca si de ce sosesc oameni atat de diferiti, in diverse puncte ale lumii. Din pacate, nici emigrantii romani nu sunt interesati de experientele altora, cu esecurile si succesele lor.
Cum noi nu avem inca o scoala a „ cum sa reusesti in viata, oriunde ai fi”, este de presupus ca pentru cei dispusi sa ia viata de la capat, in strainatati, numai increderea in ei, de multe ori supraevaluata, le asigura forta deciziei.
In cazul lui Dumitru Puiu Popescu, - pe care l-am cunoscut aici, desi in Observatorul, al carui director este articolele trimise de mine din tara au fost publicate de mai multa vreme - situatia a fost cu totul diferita. A avut echilibrul si energia propriei persoane drept tinte ale stramutarii.
In plus, radacinile lui emotionale nu erau fixate intr-un loc determinat, ci puteau sa prinda oriunde exista o forma armonica de convietuire intre om, natura si spirit.
Desi frecvent utilizata, metafora radacinilor omului nu si-a epuizat continutul de sensuri. Este aproape un truism sa vorbim despre apartenentele nationale atunci cand vorbim sau analizam cutare sau cutare personalitate (in acceptia sa larga de persoana).
Ce au oamenii diferit intre ei atunci cand ii raportam la culturile din care provin? Cel mai sigur este sa abordam diferentele de mentalitate colectiva si modul diferit in care acestea influenteaza perceptia de sine a individului. Si mai sigur este sa detectam cat de eficient il invata pe individ sa fie independent respectivele culturi si matrici mentale. Problematica independentei individuale, a se citi libertatea de a gandi si a simti neinfluentat, nu este noua si nici neexplorata. Numai ca romanii nu au avut prea multe sanse de a cugeta la implicatiile acestui mod de viata. Abia acum, in ultimii ani, din ce in ce mai multi dintre noi au inceput sa descopere potecile pe care se poate iesi din padure catre luminis. Sa descopere virtutile individualismului (in sensul sau benefic) si servitutile inmatricularii in gandirea multimii.
Din acest punct de vedere Dumitru Puiu Popescu „ Observator” este atipic, chiar daca nu e singur in aceasta categorie. Implinirea si reusita lui s-au intamplat, intre oameni cu alta mentalitate. Poate ca se va fi putut si in tara in care s-a nascut, dar in mod sigur arata altfel.
El a reusit, acomodand, mai curand, mentalul strainilor la ea insasi, decat pe ea acestuia. Puterea de a ramane tu insuti este un exercitiu extrem de dificil, solicitant si periculos, de cele mai multe ori.
Ei bine directorul Observatorului, care a reusit sa-i uneasca prin foaia sa pentru minte, inima si literatura, pe romanii de aici, a razbit acestei incercari. El se prezinta ca o fiinta nealterata de schimbarea solului in care a prins radacini.
Puterea si rezistenta emotionala a ramas intacta pentru ca energia de a se gasi pe sine a sporit pe masura ce greutatile, pe care nu le neaga, i-au batut la usa camarii sufletului. In planul radacinilor emotionale, celelalte rude, prieteni, colegi de scoala au ramas romani, pentru ca sunt fixati in radacinile lor si n-au indraznit niciodata sa spere la universalitate.
**
Toronto, duminica 17 septembrie 2006 o minunată zi de inceput de toamna, la fel ca sufletul tuturor acelora care au fost prezenti la Cenaclul Observatorul.
O lume minunată în lumea cărtilor aici peste ocean, in Canada, mama tuturor, cum imi place mie sa-i spun acum dupa ce am ajuns sa o cunosc si sa-i intalnesc pe acesti oameni minunati, romani de-ai nostri care s-au stabilit aici in urma cu multi ani: Dumitru Puiu si Anca Popescu, Ovidiu Creanga, Valeriu si Paula Cercel, Elena Buica, Andaluza si Mara Nagy, Monica Tudor George, Ilie Stelian Constantin, Silvestru Moraru, Maria Cecilia Nicu, Tea Niculescu, Veronica Pavel Lerner, Adrian Grigorof, Viorel Neacsu, Teodorea Rusneac si multi, multi altii, cu bucuria de a o avea in mijlocul nostru si pe Lavinia Betea de la Jurnalul National din Romania.
În lumea minunată a cărtilor domnul Dumitru Puiu Popescu i-a prezentat pe toti cei care au simtit azi romaneste, s-au citit poezii proprii si dintre cele ale poetilor romani care s-au nascut in luna septembrie. Astfel, toti cei prezenti la cenaclu, scriitori si cititori de toate vârstele, oameni minunati, romani si canadieni totodata, ne-au ascultat si chiar au recitat cu mare plăcere din poeziile lui George Cosbuc, George Bacovia, Vasile Militaru.
In cadrul cenaclului au fost lansate si cartile; Spiralele vietii si Medicina Altenativa vazuta de un inginer.
Încerc o sumară prezentare a cărtii, Spiralele vietii, pe care am editat-o in aceasta vara, la Editura ANAMAROL din Bucuresti, spre bucuria celor 19 poeti cuprinsi în ea si sper si a celor ce o vor citi.
Dacă veti citit cartea veti descoperi în paginile ei un caleidoscop de imagini de la contrast la complementarietate, încât dacă faci abstractie de autor ai impresia că e un tot unitar.
Încă de la primele pagini parcurse îti dai seama că e realizată în mod deosebit prin faptul că fiecare autor are libertatea exprimării creative. Pentru a întelege semnificatia titlului: Spiralele Vietii, trebuie să faci un pas înapoi, trebuie revenit la sensul acestei cărti, să vedem ce se întâmplă dincolo de text. Fiecare autor e în dialog cu ceilalti, dar si în dialog cu sine, dar mai ales în dialog cu cititorii, aici e toată frumusetea cărtii.
Cuvântul de început imi apartine: ,,Scrisul este o armă usoară ca vântul si cu puterea trăsnetului. Scrie cum vorbesti si vorbeste ca oamenii la care te adresezi. Acesta e principiul, fără îndoială sănătos, pe care l-au adoptat cei mai multi dintre scriitorii nostri si, dacă stăruim cu tot dinadinsul asupra acestui principiu, limba nu atârnă de la cel ce scrie, ci de la cei ce citesc. Scriitorul trebuie să-si dea seama cum alege, cum întrebuintează si cum asează vorbele, pentru că o vorbă rău aleasă nu are pentru toti cititorii înteles, una rău întrebuintată strică întelesul, iar una rău asezată îl supără pe cititor…. Poetul adevărat simte că-n poporul român este izvorul poeziei si că punctul de plecare pentru dezvoltarea noastră literară nu este nici Homer, nici Horatiu, nici Shakespeare, nici Voltaire, nici Goethe, ci literatura noastră populară. Numai de aici putem să cunoastem vederile si gustul poporului, numai prin ea ne vom deprinde a simti si a gândi româneste, si de aceea scoala noastră trebuie să le dea generatiilor viitoare cunostinta literaturii populare si iubirea ei.
Spatiul si timpul îi apartin lui, poetului, singura fiintă căreia îi este dat să tune si să soptească, având în el, ca si natura, bubuitul norilor si freamătul frunzei. Acest spirit care visează este o melodie care ne încântă urechea si trăieste într-o rază de soare…
Poezia contine filozofie, asa cum sufletul contine judecată. Poetii au o viată sufletească izvorâtă din constiinta lor iar adevăratii poeti sunt cei care întruchipează suma ideilor timpului lor si asemeni tortei ce o poartă vor lumina Viitorul. Poetul este o cântare ce se înaltă spre eter si lasă de pe aripioare să-i cadă lacrime de cer. E cântător sublim al vietii ce-o trăim, el are spatiul infinit si ceru-n asfintit.
"Spiralele vietii", o carte absolută necesară să completeze bibliografia românească de popularizare a poeziei, o carte pentru cititorii de cele mai diferite vârste si profesii. Valoric de pozitia acestei cărti răspunde, fireste, critica. Verdictul final îl dai însă tu, cititorule, doar tu, care esti timpul însirat pe generatii.
O carte este un angrenaj. Fiti atenti la aceste rânduri negre de pe hârtie; sunt niste forte care se combină, se descompun, lucrează. Un rând muscă, altul strânge si presează, altul te antrenează si te subjugă. Ideile sunt un organism. Cartea înseamnă libertate. "
Cea de a doua carte pe care am editat-o in aceasta vara Medicina Alternativa vazuta de un inginer, este scrisa de domnul Ovidiu Creanga., o carte care arata cum drumurile vietii se despart si se reintalnesc doar atunci cand omul gaseste in sine puteri pentru a le birui.
Inginer chimist, cercetator si Holistic Practitioner, Ovidiu Creanga la cei 86 de ani pe care ii poarta cu cinste, a stiut tot timpul cine este si ce este, a vrut mereu sa fie el insusi, indiferent de locul si tributul cerut de acesta. Si a intuit corect valoarea obiectiva a celorlalti, persoanele semnificative din viata lui, in raport cu propria subiectivitate. Numai asa a putut sa ramana lucid si stapan pe sine.
Intamplarea a facut ca descoperirea lui Dumnezeu si a relatiei sinergetice a omului cu varietatea naturala a creatiei Sale, sa aiba loc departe peste Ocean. Sunt sigura ca, in virtutea apartenentei la titlul uman pe care-l reprezinta, Ovidiu Creanga ar fi avut aceste revelatii si printre noi, dar poate mult mai tarziu. Dar nu s-a intamplat asa.. El este un laborator al ideilor si convingerilor sale, un rafinat observator al lumii in care traieste, ceea ce este si unul dintre secretele reusitei cartii Medicina alternativa vazuta de un inginer: autorul este implicat, prin insasi viata sa, in discursul despre viata altora. „Boala este o stare mizerabila, care iti rapeste fericirea, iti naruie viitorul, iti distruge familia si pana la urma te baga in pamant. De aceea este bine sa nu ajungem la ea si daca din nefericire nu putem sa o evitam trebuie sa stim cum sa ne descotorosim de ea cat mai repede”, ne spune Ovidiu Creanga.
Nimic nu farmecă mai mult decât să găsesti într-o carte lucruri care sunt în acelasi timp si adevărate.
.......................................................................................
Acesta este doar inceputul despre calatoria mea in Canada.
De ce scriu despre vacantele mele? As vrea să-mi răspundeti voi, după ce veti citi rândurile mele. Până atunci, vacante vacante…, voi păstrati mici comori, zâmbet, soare si flori, amintiri, amintiri…
|
Rodica Elena Lupu 9/22/2006 |
Contact: |
|
|
