Caricaturistul Mihai Stanescu
"Trebuie să mai si râdem...", astfel ne invită Mihai Stănescu la o nouă expozitie personală de caricatură si fotografie, intitulată "1 ianuarie 2007", deschisă până pe 3 octombrie la Galeria Simeza, de pe Bd. Magheru. Majoritatea desenelor expuse au fost publicate în ziarul Adevărul, în perioada 2005-2006. Tema centrală a expozitiei o reprezintă aderarea României la U.E., văzută cu umor si fără prejudecăti, în stilul original al lui Stănescu. Pe două litere, mari albastre, (U.E.), un tăran ară cu plugul. Un grup de oameni aleargă gâfâind spre un toreador care tine steagul UE, în spatele acestuia ascunzându-se tufe de căpsuni... Un ceas indică minutele si secundele care au mai rămas până la aderare si o hartă a României... Patru, trei, doi, unu, zerooooo! La zero, toti românii părăsesc al Capitalei, principala întrebare fiind "Cum vede un turist străin Bucurestiul?", tinând cont că, în curând, acesta va deveni un oras european. Descrierea e sumbră... Clădiri cu fatade murdare, chiar în inima orasului, un pasaj cu scări rulante în revizie de 16 ani, trepte deteriorate... Nu lipseste din peisaj Becali, la volanul unei masini de lux, împrăstiind euro...
Atractia expozitiei vernisate miercuri seara, fără fast si oameni de vază ai României, este un panou pe care Mihai Stănescu semnează o scrisoare deschisă adresată primarului general
- Cum vede artistul Mihai Stănescu intrarea în UE?
- Cam negru. Gri spre negru. M-am străduit să nu o văd asa. Dar nu stiu de ce... Din alb devine gri, după aceea se înnegreste. Sigur că într-o tară normală ar trebui să îmi închidă expozitia asta, pentru că ce se întâmplă în oras, ce bucurie, si eu uite cum întâmpin aceste evenimente. Oricum, impresia despre România este destul de realistă, adică suntem cei mai săraci din Europa. Nu stiu bulgarii cum sunt, dar poate intrăm odată cu ei.
- Ce aduce bun intrarea în Uniunea Europeană?
- Păi... râsu'-plânsu'. E si de râs, e si de plâns. De râs, pentru că o să intrăm si o să fim fericiti, de plâns, pentru că nu stim cât o să dureze integrarea, că aderarea durează putin. Să vedem cu problemele astea. Asteptăm... S-a dus Băsescu în Germania, poate îi convinge pe nemti să fie de acord. O să fie bine pentru muncitori pentru că o să lucreze în Europa cu aceleasi salarii ca acolo, poate mai mari. O să fie bine. O să ne schimbăm pasapoartele, nu o să mai stăm la cozi la aeroporturi. E bine pentru că o să mai impună niste conditii tăranilor ca să aducă agricultura si cresterea animalelor la standarde europene.
- O să fie bine si pentru cultură?
- Nu cred. Pentru că în România, mai ales pentru artisti, e mai complicat... Nu o să ne cumpere asa de repede lucrări, pentru că nu avem cotă în afară, dar poate o să fie facilităti pentru muzicieni, care pot să ajungă mai repede acolo... Oricum, cred că ai nostri care sunt în top sunt acolo deja. Noi, pe de o parte, suntem acolo cu cersetorii, pe de altă parte suntem si cu cei mai buni. S-au dus muzicieni care au populat orchestre din Europa si America Latină. Cu francofonia stăm mai prost...
- De ce?
- Eu am criticat francofonia în expozitie, pentru că nu stiu să traducă lucrările dedicate acestui eveniment. Sunt pline de greseli textele.
- Bucurestiul îl vedeti tot în negru....
- Primarul sectorului 2 îmi spunea că – i-am invitat pe toti, dar nu a venit decât el –, nu întelege cum eu văd chestiile acestea, iar ei nu le văd, si ar trebui remediate. Am criticat îndeosebi Piata Universitătii, care e plină de cruci, cu scări rulante în revizie de 16 ani, trepte rupte chiar în centru, gropi, si le aranjăm asa de ochii lumii, să nu îl deranjeze pe Jacques Chirac în masină.
- Dvs. cum circulati zilele acestea prin Capitală?
- Prost. Dar în zilele cu francofonia nu lucrează nimeni, sunt zile libere, o să fie mai bine, oricum, am văzut că si astăzi se sigilau gurile de canal, să nu pună cineva o bombă...
- De ce un artist are doar 286 de lei pensie?
- Se consideră că artistii nu au lucrat, că au fost boemi. Da, pensia mea este 286 de lei, chiar acum câteva zile am luat-o de la postă. Înaintea mea a fost unul care a luat 32.600.000 de lei vechi. Tot pensionar. Mi-a zis postărita că era de la MAI. M-am simtit cam prost. La el a numărat o oră si mie mi-a numărat câteva minute.
- Ce trăsături ale personajelor dvs., pe care le-ati desenat imediat după Revolutie, se regăsesc la cele de acum? Au reusit românii să se debaraseze de metehne?
- Păi imediat după Revolutie nu erau corupti, pentru că nu stiau ce este aia, acum au devenit aproape toti corupti, multi si-au găsit dosarele de fosti colaboratori, e o nebunie, nu mai stii care, ce si cum. Azi am văzut la televizor că au luat un camion întreg de vamesi de la Otopeni si i-au dus la DNA.
- România încă mai este o sursă de subiecte pentru caricaturisti?
- Este o sursă foarte bogată. Păcat că totusi caricatura nu are un efect prea puternic, că nu are impactul pe care îl avea înainte. Acum nu se supără nimeni, poti să te iei de ei, nu îi mai interesează. Chiar si ei se amuză când sunt ironizati.
- Cum vă asteptati să vadă oamenii expozitia dvs.?
- Acum sunt în expozitie (n.r. - ieri) si văd cum lumea iese bucuroasă si primesc felicitări, înseamnă că sunt unda lor de comunicare.
- Ceva bun din România ati surprins în expozitie?
- Nu... O să fac altă dată o expozitie. Probabil numai cu lucruri bune. Nu am avut ce să surprind acum ceva bun, pentru că agricultura este asa cum e, autostrăzile le-am ilustrat asa cum sunt, aviara la fel... Expozitia este ca o căpsună...
- si căpsuna asta e unda noastră de sperantă?
- Da, de sperantă... La căpsuni se duc toti, apoi vin în tară, îsi fac case si se îmbogătesc.
N.R.O.
La sfarsit de toamna 2006 speram sa-l avem printre noi, in Toronto, cu o expozitie personala pe Mihai Stanescu.
|
de Nicoleta Zaharia 9/21/2006 |
Contact: |
|
|
