Morala dedublării
Atunci când ne ciocnim de Serviciile Secrete, de agentii impusi să fie altcineva decât sunt în realitate, „îmbrăcarea” unei imagini străine este firească si are o explicatie. Cu totul altfel se explică fenomenul ruperii în două a personalitătii, aparitiei celui de-al doilea „eu”, fenomen ce se produce în societate în proportii de masă.
Acest fenomen cere câteva conditii: un anumit nivel de cultură a societătii, un anumit nivel de bunăstare materială si niste obiective strategice în plan ideologic, adică niste scopuri pe care si le pune societatea la o anumită etapă si care, de sunt sau nu sunt realizabile, totusi sunt impuse în mentalitatea publică si încep s-o transforme, influentând-o până la idei de paroxism.
Cel mai bine putem urmări fenomenul dedublării ca fenomen de masă în etapele de tranzitie. De ce? Fiindcă la jonctiunea a două sisteme de valori, apare o fisură psihologică, pe care marea majoritate a populatiei nu e în stare s-o depăsească. Îndeosebi aceasta se referă la pătura cea mai vulnerabilă în plan spiritual – la intelectuali.
Posedând un conservatism al mentalitătii, format în vechiul sistem de valori, având un bagaj cultural pe care-l consideră sacru, intangibil, acesti indivizi, ciocnindu-se de altă scară de valori, nu încearcă să facă raportarea directă la noile cerinte, ci pur si simplu încep să-si formeze un sistem paralel de evaluare, păstrând intact sistemul vechi.
Ei nu vor să recunoască că valorile, în timp, suferă modificări. Ei se agată cu disperarea unui alpinist de ultimul fragment de stâncă, înainte de a cădea.
Treptat, ei încep să cadă în abisul dintre acele două sisteme de valori si această cădere, privită în ansamblu, generează criza intelectualitătii, care imediat se extrapolează peste criza întregii societăti: criza morală, criza spirituală, desfiintarea sistemului de valori, disparitia idealurilor.
Pentru societate nu există un pericol mai mare decât aflarea îndelungată în suspans între cele două sisteme de valori.
Ce generează aparitia acestor fisuri intelectuale? Una din cauzele principale este dogmatismul educatiei noastre intelectuale. Odată format sistemul de valori într-o personalitate, el treptat este cimentat până la dogmă, până la axiomă, încât orice încercare de modificare este privită ca un sacrilegiu, ca un atentat de revizionism si, în consecintă, personalitatea nici nu-si permite să se gândească că ar putea iesi din sistemul de coordonate deja fixat.
Orice sistem nou, mai bun sau mai rău, este format din anumite interactivitătii umane, este proiectia unor realităti dictate de relatiile economice, relatiile sociale, relatiile politice, relatiile militare, relatiile stiintifice, relatiile intelectuale.
Orice interventie în acest echilibru deja stabilit creează un disconfort pentru acei care vor să adere la el. Apare un conflict interior între personalitatea formată si cea care trebuie să aibă imaginea noului sistem. Marea majoritate a intelectualilor rezolvă acest conflict pe calea aderării la noul sistem, pe calea acceptării sistemului nou de valori si, treptat, îsi creează o imagine nouă care parcă ar corespunde noului sistem de valori. Ei creează idei, care, în aparentă, corespund noului sistem de valori. Si, în felul acesta, ca si în teatrul de marionete, apare marea problemă a tranzitiei: actorii stau în spate si trag sforile, iar păpusile joacă în fata publicului.
Aceasta este realitatea tranzitiei, acesta este teatrul uman pe care noi nu-l putem vedea, si toată motivarea lui rezidă în vesnica problemă a dedublării intelectualului.
|
Observator 8/29/2006 |
Contact: |
|
|
