Poezii Crestine
STIU
Sub a zilei pleoapã,pe genunchi de rugã
Rãsãritu-mi pare iarasi binecuvântat
Stiu cã din înalturi Tatãl ne-a iertat;
Dragostea Lui sfîntã pururi sã ne ajungã.
Stiu cã peste toate sorþii de izbîndã
Împãcãri vor cerne pe înguste cãrãri,
Însusi Fiul slavei din înalte zãri
Scoborî-va pacea grijitoare,blândã.
Stiu,o Doamne sfinte,voia-Þi mã împresoarã
Bucuria-n ceruri va cunoaste sens,
Fericiri de tainã rãsplãtind intens
Pãmîntesc tumultul cãtre odinioarã.
Stiu,calea e îngustã înspre împãcare
Din cer sfinte raze aduc luminare.
VORBESTE-CLIPELE SE SCURG
Vorbeste Doamne,clipele se scurg
Si cerul parcã-i mai sãrac de stele,
Par zilele adeseori mai grele
Cînd totul se învesmîntã în amurg.
Vorbeste Doamne,vremea e puþinã
Cãrarea se îngusteazã tot mai mult-
Aº vrea cît mai e timp s-ascult
Cereasca simfonie în surdinã.
Si de-as mai vrea sã mã rãsfãþ o vreme
Cu lumea pironitã-n pãmîntesc,
Adu-mi aminte de-un tãrîm ceresc
Lipsit de înguste,sumbre teoreme.
Nu înceta Prea Bune sã-mi vorbesti
În astã lume atît de trecãtoare,
Cuprinsã-n cea din urmã încercare
Pierzaniei,în lucruri nefiresti.
|
Preot stavrofor, Botis Radu 8/27/2006 |
Contact: |
|
|
