Poezii Crestine
STIU
Sub a zilei pleoapă,pe genunchi de rugă
Răsăritu-mi pare iarasi binecuvântat
Stiu că din înalturi Tatăl ne-a iertat;
Dragostea Lui sfîntă pururi să ne ajungă.
Stiu că peste toate sorţii de izbîndă
Împăcări vor cerne pe înguste cărări,
Însusi Fiul slavei din înalte zări
Scoborî-va pacea grijitoare,blândă.
Stiu,o Doamne sfinte,voia-Ţi mă împresoară
Bucuria-n ceruri va cunoaste sens,
Fericiri de taină răsplătind intens
Pămîntesc tumultul către odinioară.
Stiu,calea e îngustă înspre împăcare
Din cer sfinte raze aduc luminare.
VORBESTE-CLIPELE SE SCURG
Vorbeste Doamne,clipele se scurg
Si cerul parcă-i mai sărac de stele,
Par zilele adeseori mai grele
Cînd totul se învesmîntă în amurg.
Vorbeste Doamne,vremea e puţină
Cărarea se îngustează tot mai mult-
Aş vrea cît mai e timp s-ascult
Cereasca simfonie în surdină.
Si de-as mai vrea să mă răsfăţ o vreme
Cu lumea pironită-n pămîntesc,
Adu-mi aminte de-un tărîm ceresc
Lipsit de înguste,sumbre teoreme.
Nu înceta Prea Bune să-mi vorbesti
În astă lume atît de trecătoare,
Cuprinsă-n cea din urmă încercare
Pierzaniei,în lucruri nefiresti.
|
Preot stavrofor, Botis Radu 8/27/2006 |
Contact: |
|
|
