Cu trupul si cu sufletul prin Mangalia noastra
Este vorba despre Simpozionul romanilor de pretutindeni. Anvergura s-a petrecut in caniculara mangaliana, deci intre 9-12 august. Chiar daca m-am reintalnit cu domnul Sorin Stanciu dupa 36 de ani, si chiar daca camasa dupa sufletul nostru ne reunea, nu pot sa spun ca initiativa n-ar fi o splendoare. Ce daca pe terasa lui Neptun era umbra, era frumos… nu lipseau mirodeniile localnice, si, din pacate oficialitatile locale nu prea erau prezente. “Hai Acasa!” nu stie nimeni cine finanteaza aceasta minunata initiative, mai ales ca pe acolo n-am vazut nici copita de primar… culturnici, jurnalisti etc. In definitiv inofensivul reportaj nu-si propune sa dea cu nimeni de pamant. Dar daca “Hai Acasa!” … acasa unde?! Unde nu ne astepta nimeni? Conferentiarii refuz sa nominalizez, au fost mult sub stacheta asteptarilor. Identitatea romanilor, patriotismul moral si simbolic al romanilor, oportunutati de afaceri au fost de fapt niste falsi piloni de rezistenta. De unde, in Colocviu, s-a incotopenit “ NOUTATI LEGISLATIVE IN ROMANIA”. Ce ?... noi dadeam admitere la romanism? Daruri pentru romani... Ei, iata ca noi astia, de pretutindeni, am fost ambarcati intr-un autocar cu destinatia Monumentul de la Adamclisi, Pestera Sf. Andrei, Manastirea Dervent. Domnul ghid nu cunostea intinerarul! Drept pentru care ambarcatiunea nu stia incotro s-o ia! Hai la drum! Autocar aveam, ghid turistic n-aveam. Ba da. Ne-a informat stiintific ca afara este cald si ca prin stanga si prin dreapta behaie niste capre. Am ajuns, in tacere totala la Adamclisi. Edificiul roman zambea sub soare, noi ragneam de sete... poze... si un ghid care cam stia ce inseamna “ Trofeum Traiani”… si canicula se cam ameliora. Dar urmatorul obiectiv turistic era Manastirea Sfantului Andrei, cel care ne-a adus aminte ca noi suntem credinciosi prin excelenta, ceea ce nu stiam, propavaduindu-ne despre sorgintea nostra crestina. In scurtul popas, am baut apa din Izvorul Tamaduirii, iar Ierom. Chesarie Bertea ne-a plimbat cu glasul sau divin pana la portile grajdurilor lui Dumnezeu. Cei drept, catalandrii au ramas pe treptele Sfintei Biserici. Poate, privind la luna au ascultat cuvintele nerostite “ale invitatilor de pretutindeni”. Noi, “Romanii de pretudinteni” am sfidat binemeritatul pranz, si, optimisti am alunecat pe serpentinele dobrogene spre „Morgana” Dervent. Ce colt de rai! Pana si comunistii si-au fost pus copita acolo, punand un steag comunist... de C.A.P. Eram la vreo doi pasi de Izvotul Tamaduirilor, eram de fapt prizonierii frumoaselor noastre inventii. Niste Sfinti Parinti cu odajdile cuvenite ne-au fost gazde minunate drept pentru care am zis incorpore “bogda proste” Dar se cam lasase seara... Soferul nu-si cunostea traseul iar domnul ghid dormiata pe dreapta. Din resurse imprevizibil, noi pasagerii mai storceam cate o gluma. Drumurile Dobrogei, or fi ele intortocheate, dar nici asa s-o n-o luam. Am facut popasuri imprevizibile prin hartoapele imprevizibile si priveam disperati spre limanul reintoarcerii noastre acasa. HAI ACASA! Mai poftiti si dumneavoastra. Despre bugetul lui “conu’ Fanica” nu intreb nimic. HAI ACASA! Ce frumos strigat catre sufletele romanesti din aiurea. Poate... la anu’ si la multi ani!
N.R. Poetul George Filip din Montreal se afla in Romania unde isi lanseaza ultimul volum de poezie.
|
George Filip – Montreal /Mangalia 8/14/2006 |
Contact: |
|
|