Contrapunct in cotidian - 2006 an jubiliar
Incheiasem articolul “Florile Olandei” din numarul trecut un loc unic ca frumusete pe glob cu ideea ca umanitatea are trebui, în loc sa comita acte de violenta, sa se bucure linistit de minunile universului. Continui aici aceasta idee, extinzând-o la valorile pe care le-a dat omenirea în materie de personalitati.
Comemorarile dau ocazia oamenilor de pe Terra sa se uneasca prin cunoasterea si aprecierea mostenirii artistice sau stiintifice lasate de aceste personalitati.
Ianuarie 2006: întreaga planeta sarbatorea 250 de ani de la nasterea marelui Mozart (1756-1791) si manifestarile comemorative au fost programate pe parcursul întregului an în toate colturile lumii. Muzicieni renumiti au vorbit despre Mozart, s-au scris carti si studii despre acest mare creator a carui muzica a cucerit si va continua sa cucereasca inimile tuturor ascultatorilor, indiferent de nationalitate, vârsta, rasa, sex sau religie. La Salzburg, orasul natal al lui Mozart, s-au prezentat în cadrul festivalului exclusiv concerte si opere de Mozart. In multe orase germane salile de concert au rasunat de trilurile mozartiene. În Franta o casa de discuri a scos pe CD-uri editia completa a operei marelui vienez. La Bucuresti, muzeul George Enescu a gazduit în zilele de sfârsit de iulie un festival Mozart. În Canada, în afara concertelor si a montarilor operelor lui Mozart, o initiativa laudabila a statiei nationale de radio a fost lansarea, cu cateva luni în urma, a unui concurs de compozitie în stilul lui Mozart adresat copiilor, cele mai bune lucrari urmând sa fie premiate si difuzate la radio. Cum spunea si marele violnist elev al lui Enescu Yehudi Menuhin, educatia muzicala a copiilor le îmbogateste nu numai capacitatea intelectuala, dar si cea emotionala si mai ales le deschide fereastra de toleranta si acceptare a aproapelui, atat de necesara în zilele noastre!
La 15 iulie 2006 s-au împlinit 400 de ani de la nasterea marelui pictor olandez Rembrandt (1606-1669). Ca si în cazul lui Mozart, în diverse tari s-au organizat evenimente comemorative. La Bucuresti s-a deschis la Muzeul de arta o expozitie Rembrandt si în ziare au aparut articole despre marele pictor. În Olanda, cum era de asteptat, manifestarile au fost numeroase. Expozitia Rembrandt-Caravaggio deschisa la Amsterdam reuneste peste 30 de tablouri ale celor doua genii ale picturii baroce aduse din cele mai mari muzee ale lumii si le expune în paralel în fata privitorului. Se pot astfel compara direct elementele care îi apropie pe cei doi artisti. Caravaggio (1571-1610) a murit când Rembrandt avea numai patru ani. Profesorul de pictura al tânarului Rembrandt a fost cel care, admirându-l pe Caravaggio, l-a îndemnat pe Rembrandt sa se deplaseze în Italia pentru a-i viziona picturile. Se pare ca Rembrandt, adânc impresionat de cele vazute, a studiat toata viata tehnica folosita de Caravaggio si a dezvoltat-o, în tablourile lui Rembrandt lumina reflectându-se nu numai din exterior, ci uneori dintr-un punct situat în înteriorul tabloului.
Tot la Amsterdam, la casa în care Rembtrandt a locuit, devenita acum muzeu, s-au adus anul acesta din toate marile muzee ale lumii peste 40 de tablouri ale pictorului. Mi-a atras atentia o pictura necunoscuta publicului, adusa din Varsovia si expusa pentru prima data cu ocazia aniversarii. Pictura reprezinta portretul unei adolenscente cu o bereta de catifea. Criticii afirma deja despre acest tablou pictat de Rembrandt la sfârsitul vietii ca este mai frumos decât Gioconda lui Leonardo. Privirea picturii mi-a provocat lacrimi de emotie: nu numai ca portretul este de o mare frumusete si culorile se imbina ca si cum catifeaua beretei te-ar înveli pe tine, privitor, dar în plus, mâinile fetei se sprijina pe “ceva” care este de fapt o rama pictata în tablou, identica cu rama propriuzisa. Senzatia ca degetele fetei ies din tablou depasind rama este atât de puternica încât privitorul e tentat sa se apropie de tablou pentru a se asigura ca mâinile sunt în tablou si nu afara. Cât de moderna idee! Am întâlnit-o în tablourile lui Salvador Dali si într-un film de Woody Alen, dar acum 400 de ani cine mai folosise aceasta idee? Turisti veniti de pe tot globul se minunau de cele vazute si am simtit solidaritatea umana ce se stabilea între vizitatori. Iata ca arta lui Rembrandt, ca si în cazul lui Mozart, poate uni spiritele, m-am spus.
Tot în acest an, pe 19 august se împlinesc 175 de ani de la nasterea marelui George Enescu (1881-1955), compozitor, interpret si profesor despre care am mai scris în paginile acestui ziar. Comemorarile de la Bucuresti au început deja acum câteva zile când soprana Mariana Nicolesco, recipienta în noiembrie 2005 a premiului UNESCO “Artist for the Peace”, a prezentat la Palatul Cantacuzino din Bucuresti integrala liedurilor enesciene publicate din proprie initiativ~ într-o editie de lux pe DVD, VSH si CD. Multe dintre lieduri s-au bucurat de un succes unanim cand Mariana Nicolesco le-a oferit ca bis în recitalurile date la Scala din Milano, Carnegie Hall din New York si Marea Sala a Conservatorului din Moscova. Despre opera si personalitatea marelui muzician Enescu, apreciate în întreaga lume, s-au scris multe. Repertoriul lui de compozitii este mare, dar cele mai populare opere pentru publicul nord-american ramân cele doua rapsodii, care se transmit des pe posturile de radio canadiene. Manifestari comemoraritve vor continua atât în România cât si în Franta si în alte tari ale lumii.
Am pornit de la ideea anului jubiliar care aduce prilejul unificarii oamenilor. Tot în acest an însa am asistat si la atacuri armate, luari de prizonieri, am plâns tineri soldati sacrificati pe câmpurile de lupta. Speranta mea este ca celebrarile geniului uman sa uneasca spiritele pentru ca binele si pacea sa domine din nou planeta noastra fragila, dar plina de atâtea frumuseti.
|
Veronica Pavel Lerner 8/9/2006 |
Contact: |
|
|
